Supravetuire | 8. INCENDIUL

8. INCENDIUL

8.1. Incendiul dintr-o clădire Cheamă pompierii, Luptă cu focul

8.2. Cum poţi stinge un foc Udă-1! înăbuşe-1! Bate-1! îngrădeşte-1! Teme-te de foc!

8.3. S-au aprins hainele

8.4. Deplasarea prin fum

8.5. Pădurea în flăcări Pleacă! îngroapă-te! Stai în maşină! Stingerea focului în pădure, Focul contra focului, Traversează flăcările

8.6. Autovehiculul a luat foc

8.7. Incendiul din avion

8.8. Trăsnetul În casă, în automobil, în exterior.

Frica de foc este foarte puternică – la om şi la celelalte vieţuitoare.

Căldura insuportabilă poate împinge un om să facă tot felul de greşeli, de exemplu să sară în gol de la o înălţime ameţitoare, să spargă uşa unei camere cuprinse de flăcări, să arunce apă pe benzina sau pe uleiul aprins etc.

Dacă nu a fost instruit să facă ce trebuie, el va acţiona orbeşte, conform instinctului de conservare. De obicei, acţiunea comandată de instinct este greşită şi duce la epuizare, asfixiere, arsuri, chiar la incinerare.

Multe incendii se nasc din neglijenţa cu care sunt manevrate ţigările sau chibriturile aprinse. Dar sunt şi cauze accidentale aproape inevitabile. De exemplu, focul poate fi aprins în timpul secetei, de razele soarelui care trec printr-o bucată de geam având întâmplător o formă de lentilă convergentă ş.a.m.d.

Orice ardere este condiţionată de:

– încălzirea materialului respectiv până la o anumită temperatură de aprindere;

– Prezenţa aerului (oxigenului) necesar arderii.

Dacă una din aceste două condiţii nu este îndeplinită, arderea nu poate avea loc. Cea mai bună protecţie împotriva incendiului este prevenirea lui prin:

îndepărtarea materialelor combustibile din locuinţă sau de lângă ea;

– Procurarea mijloacelor de stingere a incendiilor, amplasarea lor la îndemână, verificarea periodică a bunei lor stări de funcţionare;

– Antrenarea şi organizarea tuturor locuitorilor, a vecinilor, pentru prevenirea şi stingerea focului.

Ori de câte ori locuinţa rămâne nelocuită, chiar şi pentru un timp scurt, trebuie stins focul din sobe, lămpile cu petrol sau cu gaze, din candelă etc. şi întrerupt iluminatul electric. Rezervele de petrol sau alte materiale combustibile ori lichidele uşor inflamabile se vor evacua din casă şi se vor păstra în magazii, de preferinţă subterane.

În perioade cu situaţii mai speciale, de exemplu după declanşarea „Stării de război”, obiectele uşor inflamabile ca: perdele, cărţi, tablouri etc, vor fi depozitate în dulapuri sau lăzi. Din podul casei se vor evacua materialele care s-ar putea aprinde uşor, iar dacă rezistenţa planşeului permite, pardoseala podului se va acoperi cu un strat de nisip sau pământ afânat gros de 5-10 cm, care va contribui la stingerea rapidă a incendiului.

În locurile cele mai periculoase din punctul de vedere al apariţiei incendiilor se vor instala lăzi cu nisip sau pământ afânat, butoaie cu apă, găleţi, lopeţi, topoare şi răngi.

O măsură de pregătire importantă pentru lupta cu focul este asigurarea unor surse suplimentare sau alternative de apă. De exemplu, se poate amenaja din timp un heleşteu, un rezervor sau un bazin cu o capacitate de cel puţin 250 mc, situat la o distanţă de 300 m de locuinţă. E nevoie numai de puţină responsabilitate.

Indiferent că este produsă de flăcări sau de vreme, căldura excesivă poate fi totuşi controlată un timp suficient de lung pentru a reuşi să te salvezi, ba uneori poate fi chiar combătută. Pentru aceasta trebuie să-ţi păstrezi sângele rece şi să te ocupi mai întâi de priorităţi.

8.1. INCENDIUL DINTR-O CLĂDIRE

Când observi începutul unui foc într-o clădire, ia imediat măsuri:

-NU TE SPERIA;

-Alarmează toţi oamenii: ţipă cât de mult şi de tare poţi: FOOC! Dacă există o alarmă de incendiu, acţioneaz-o.

Evacuează oamenii şi animalele: adună familia şi oamenii cât mai departe de foc, într-un loc bun pentru a striga după ajutor şi pentru salvare. Evacuează toate persoanele din camera incendiată, apoi scoate-le afară din clădire. Pentru a ieşi din clădire foloseşte „scara de evacuare” prestabilită, NU liftul. Sări pe geam NUMAI dacă eşti la parter (vezi la #15).

– Dacă eşti blocat, stai pe loc. Încearcă să nu urci -caută să scapi pe la parterul clădirii. Dacă uşile de la parter sunt blocate, ieşi pe fereastră.

închide toate geamurile şi uşile dintre foc şi tine. Etanşează uşa – îndeasă sub ea covorul sau aşternutul de pat. Închide uşile şi ferestrele dintr-o clădire incendiată, pentru a contribui la potolirea sau înăbuşirea focului prin lipsă de aer. Orice curent de aer măreşte imediat focul şi-l transformă în vâlvătaie. Uşile deschise ajută şi la răspândirea flăcărilor şi fumului. O uşă închisă întârzie trecerea flăcărilor cel puţin 20 – 30 minute. Focul s-ar putea s-o ocolească şi să n-o atace imediat.

NU arunca pietre din afară, ca să spargi geamurile unei clădiri, ale unui tren sau atelier în flăcări.

– Strigă după ajutor; deschide o fereastră, stai lângă ea şi ţipă pentru a anunţa că eşti acolo.

Cineva trebuie să stea mereu la fereastra deschisă şi să strige după ajutor, astfel încât trecătorii sau vecinii să fie avertizaţi de pericol, iar pompierii să fie chemaţi şi să vină cât mai repede.

Persoanele speriate sau slăbite de căldură, fum şi panică vor fi împiedicate să sară pe fereastră. Li se va impune să stea pe jos, iar cineva mai solid va sta la fereastră să blocheze trecerea.

– Cheamă pompierii.

– Dacă poţi, încearcă să stingi focul sau să limitezi incendiul.

– încearcă să stabileşti unde este focul din clădire. Dacă apare un fir de fum pe sub o uşă, fii atent. În dosul uşii focul poate fi mic – sau foarte mare. Dacă vrei să vezi care este situaţia dintr-o cameră suspectă, foloseşte uşa ca pavăză şi deschide-o doar câteva degete. Atenţie când clanţa este caldă. NU deschide larg uşa.

Ghemuieşte-te când deschizi uşa, pentru ca eventualele gaze calde şi flăcări să-ţi treacă pe deasupra. Propteşte un picior pe pardoseală şi opreşte cu el uşa care se deschide spre tine. Dacă îndărătul uşii focul e mare, închide-o imediat.

– Gândeşte-te la o soluţie alternativă de salvare, de evacuare sau de coborâre, pentru cazul în care cei din afară nu pot ajunge suficient de repede la voi (vezi la #15).

Pregăteşte o funie pentru coborâre (improvizată din cearceafuri înnodate) şi aruncă saltele pe care să cazi dacă sari pe fereastră. În nici un caz să NU sari sau să cobori pe pereţi netezi, de la o înălţime mai mare decât etajul doi – trei, în afară de cazul în care nu mai ai nici o altă scăpare. De exemplu, chiar dacă flăcările te silesc să ieşi pe fereastră, nu sări, ci stai agăţat pe o streaşină, de o cornişă, un brâu de zidărie, un burlan de scurgere ori de un balcon.

Cu puţină răbdare şi sânge rece, poţi să-ţi salvezi viaţa sau să scapi de schilodire.

Când sosesc Pompierii s-ar putea să fii la 30 m înălţime. Nu te speria. Ei îţi vor trimite scara telescopică şi te vor îndruma cum să cobori pe ea. Sau îţi vor strigă să sari pe o prelată ţinută întinsă de mai mulţi oameni.

Încrede-te şi fă ce zic ei.

Cheamă Pompierii: sună la telefonul 981 sau strigă la altcineva să-i sune, când tu eşti împiedicat să o faci.

Dacă eşti foarte departe de un telefon (de exemplu într-o pădure), aleargă până la cea mai apropiată locuinţă şi împrumută o bicicletă, o maşină sau o căruţă cu care să ajungi la un telefon.

Chiar dacă eşti surprins de flăcări, nu acţiona la întâmplare, nu te panica. Încearcă să analizezi calm situaţia după următoarea schemă de întrebări:

– Unde (arde)?

– Ce (arde)?

– Cum (lămureşte-te despre ce e vorba) ?

– Cât (de mare e)?;

– Ce pericole sunt?

– Ce e de făcut?

Apoi anunţă Pompierii – şi lămureşte-i.

Cheamă TOTDEAUNA Pompierii, chiar dacă focul pare prea mic pentru a-i deranja. Nu uita că toate necazurile mari au fost la început mici.

8.2. CUM POŢI STINGE UN FOC

Dacă focul este mic, încearcă să-l stingi – printr-o intervenţie cât mai urgentă. Dacă te afli într-o zonă izolată, la ţară, s-ar putea să stingi incendiul înainte de sosirea pompierilor.

Iată câteva reguli şi principii generale de acţiune:

– Nu te speria;

– Acţionează rapid. Focul se întinde cu viteză crescătoare. Un foc mic, abia aprins, e mult mai uşor de stins decât unul mare;

– Jumătăţile de măsură nu folosesc deloc. Focul trebuie combătut printr-un atac hotărât, viguros şi concentrat la baza flăcărilor;

– întrerupe curentul electric şi gazele de la întrerupătorul, respectiv de la robinetul principal de racord al casei la reţea;

– Lângă foc sau prin el mergi aplecat, în genunchi sau târâş (jos, lângă sol, aerul e mai curat şi rece);

– Leagă o cârpă umedă peste gură şi nas;

– Stropeşte-ţi bine îmbrăcămintea;

– Supraveghează mereu focul!

Udă-1: arma de bază este apa.

– Inundă focul cu apă, afară de cazul în care flăcările au cuprins: ulei, grăsimi sau lichide combustibile;

– Udă la rădăcina flăcărilor;

– Stinge focul pornind de jos în sus;

-Atenţie la materialele inflamabile (benzină, aragaz etc.) sau pirogene (electron, fosfor).

Pentru a înăbuşi flăcările provenite de la ulei, grăsimi sau lichide aprinse, acoperă-le cu un capac de oală, un panou, o uşă, o masă întoarsă, sau cu o cârpă udă, o pătură din lână (chiar uscată), ori o saltea. NU încerca să arunci sau să scoţi afară din casă un vas sau o tigaie cu grăsime aprinsă. Nu îndrepta un jet de apă spre ulei, grăsimi sau lichide aprinse. Acestea pot fi răcite prin stropirea cu o ceaţă de picături fine care să acopere, nu să străpungă flăcările.

Stropeşte zonele învecinate focului, pentru a-1 împiedica să se răspândească.

Nu stropi cu apă motorul aprins al unui automobil, căci sar picături care antrenează şi răspândesc în jur bucăţi de materiale arzânde (în plus, benzina sau motorina plutesc pe apă şi ard).

– Focul de la un aparat electric: TV, maşină de spălat, fier de călcat – se opreşte singur după întreruperea curentului electric. Dacă după deconectarea curentului focul continuă totuşi să ardă, stropeşte-1 cu apă. Caloriferele, sobele cu (baie de) ulei pot fi răcite cu apă. Stai la o distanţă convenabilă de calorifer, ia găleata cu apă sau extinctorul şi aruncă apă sau spumă pe rezervorul de ulei şi pe zona învecinată aprinsă. O stropire cu picături este mai eficientă decât una cu jet gros.

Dacă însă nu s-a putut opri curentul – nu îndrepta jetul de apă spre locuri în care ar putea să fie sârme electrice neizolate.

Oriunde ai fi: la rude, la o cabană, într-un hotel sau la o gazdă, trebuie să afli din timp unde se găseşte cea mai apropiată sursă de apă.

Apa poate fi aruncată cu un vas. Foloseşte orice obiect care poate ţine şi căra apă: o găleată, o cutie sau o pălărie. Dar mai bun ar fi un hidrant sau un furtun. E de ajutor chiar şi o pompă de mână (tip seringă) pentru umflarea cauciucurilor de maşină. Atenţie: când te duci să umpli găleata cu apă şi te întorci cu ea s-o arunci pe foc, închide de fiecare dată toate uşile prin care treci.

Improvizează cât mai aproape de foc o pavăză antiflăcări din saltele, mobilă, covor sau un panou de lemn – udate bine cu apă. Din spatele ei poţi arunca sau stropi cu apă direct spre rădăcina focului.

Apasă pe gura furtunului sau extinctorului cu degetul gros ca să transformi jetul în stropi, pe care îi dirijezi sub formă de cercuri asupra zonei din jurul focului, pentru a-1 potoli şi îngrădi. Apoi, revino imediat cu jetul gros spre centru, asupra zonelor fierbinţi.

Foarte eficient este şi lanţul de oameni care îşi trec din mână în mână găleţile de la un pârâu, o fântână sau un robinet, până la foc. Dar metoda devine periculoasă şi inaplicabilă când focul s-a înteţit şi nu te mai poţi apropia de el.

Înăbuşe-l: scoate-ţi haina cea mai mare cu care eşti îmbrăcat, arunc-o peste foc şi apas-o în jos cu mâinile sau cu picioarele. Sau foloseşte în acest scop o pătură, o saltea, un covor sau o perdea dintr-o ţesătură deasă.

Acţionează rapid, cât timp focul este mic. Dacă acţionezi cu delicateţe şi timiditate, ţesătura poate să se aprindă.

Dacă poţi, udă cârpa – la un robinet, într-un bazin sau cu zăpadă. O carpă udă poate înăbuşi uleiul aprins dintr-un vas, poate opri focul mic ce ia naştere într-o pădure sau potoli picăturile zburătoare care sar dintr-o tigaie aprinsă. În loc de cârpă, pentru înăbuşirea focului se poate folosi nisip, pământ sau gunoi.

Dacă găseşti şi dacă funcţionează, stropeşte flăcările cu stingătoare – cu spumă (acestea NU se folosesc la incendiul unei instalaţii electrice!), sau cu praf uscat (bune pentru orice fel de foc).

Bate-1: Dacă focul e prea mare şi nu mai poate fi înăbuşit, dar mai poate fi încă stăpânit, poţi folosi metoda bătăii flăcărilor.

Improvizează un bătător din orice găseşti: haină, covor, mătură sau creangă. Turteşte flacăra. Calc-o cu picioarele.

Îngrădeşte-1: strânge covorul aprins şi fă-1 grămadă în mijlocul camerei dacă pardoseala este din gresie sau marmură. În felul acesta focul nu se poate răspândi. Mută mobila şi textilele cât mai departe de flăcări.

Teme-te de foc: nu te juca cu focul. Focul, incendiul trebuie întotdeauna supraestimate.

Supraveghează mereu incendiul – chiar şi după ce s-a stins – până ce grinzile sau clădirea s-au răcit. Stropeşte cu apă tăciunii şi du jăraticul afară din clădire.

După ce focul pare stins, verifică peste tot. Caută puncte incandescente şi tăciuni arzând mocnit: dă deoparte resturile arse, întoarce-le pe dos. Încearcă să le cojeşti, să zgârii sau să cureţi cu ceva ascuţit (de exemplu: cuţit, piatră, muchie metalică sau topor). Lemnele arse parţial trebuie oricum suspectate, chiar dacă nu mai au culoarea roşie aprinsă. Pipăie, verifică toate colţurile ascunse, pervazele, lambriurile, nişele şi rafturile. Stropeşte orice flacără intermitentă cu apă din belşug.

Atenţie: scările şi pardoselile vor fi slăbite de foc. Umblă cu grijă numai pe la margini, pe lângă pereţi.

8.3. S-AU APRINS HAINELE

Deşi hainele aprinse îţi provoacă durere şi o reacţie de şoc, NU te mişca şi:

– Stinge focul cu apă sau cu extinctorul (fereşte faţa);

– Stinge sau înăbuşe flăcările prin acoperire cu o cuvertură (udă);

– Dacă mai e nevoie, trânteşte-te pe sol şi rostogoleşte-te cât mai mult. Încearcă să te înfăşori prin rostogolire într-un covor, o pătură sau o haină – dar cu capul afară.

Dacă stai în picioare devii o torţă, iar flăcările îţi vor înconjura capul şi faţa. Vei inspira fumul.

Orice om care ia foc trebuie trântit iute la sol de persoana vecină şi învelit sau acoperit cu o haină, o pătură sau un covor. Sau, salvatorul se va întinde deasupra pentru a acoperi persoana aprinsă.

Nu dezbrăca hainele lipite de arsuri. Dar în caz de opărire, schimbă imediat îmbrăcămintea umezită de răni.

Persoana cu arsuri va fi imediat tratată contra şocului şi dusă la spital (vezi la #19).

8.4. DEPLASAREA PRIN FUM

Fumul gros este un pericol mortal. Nu ştii ce gaze otrăvitoare pot fi în locul sau în zona aceea (de exemplu oxid de carbon).

Ţine o cârpă udă peste nas şi gură. Ea va reţine particulele de funingine şi va preveni tuşea. Însă nu te amăgi că această cârpă ar rezolva totul. Ea NU reţine gazele otrăvitoare.

În întuneric mergi întotdeauna pe lângă marginile camerei sau scărilor (vezi la #9) şi pipăie-le. Lasă-te în jos şi umblă pe pardoseală în patru labe. Jos fumul este mai rar şi aerul mai curat. Totdeauna lângă duşumea este un strat de aer curat, gros cam de o palmă.

Dacă încerci să salvezi pe cineva dintr-o clădire în flăcări, mai întâi găseşte-ţi un partener de nădejde cu care să intri în foc.

S-ar putea să fii nevoit să treci prin flăcări. Deci udă-ţi hainele ca să nu ia foc. Dacă dau semne că se usucă, stropeşte-le din nou.

Atenţie să nu rămâi şi tu prins în incendiu.

8.5. PĂDUREA ÎN FLĂCĂRI

Dacă eşti de faţă când începe un incendiu în pădure, într-un lan de cereale, pe o mirişte, sau acolo unde un foc de tabără începe să se extindă din neglijenţă, prima ta mişcare ar trebui să fie înăbuşirea şi stingerea lui.

Într-o pădure, primul semn că se apropie un foc este mirosul de fum. Apoi, probabil vei auzi zgomotul făcut de foc înainte de a vedea flăcările. De asemenea, vei remarca o comportare neobişnuită a animalelor pădurii – înainte de a afla care este motivul ei.

Încearcă să stingi focul: dacă nu ai altceva la îndemână, turteşte, bate sau înăbuşe focul cu o haină, o pătură, cu mătura sau cu o creangă cu frunze mari.

În ţările civilizate, de-a lungul drumurilor forestiere poţi găsi rastele cu „bătătoare de foc”. Acestea au o formă de mătură sau lopată, cu coadă şi o limbă (din fâşii de talpă din cauciuc sau crengi). Cu ele se poate bate sau înăbuşi un foc mic sau un început de incendiu. Focul nu trebuie lovit repede cu bătătorul, doar turtit.

Depărtează-te de foc – dar NU o lua imediat la fugă îngrozit – afară de cazul în care flăcările sunt atât de aproape că nu mai ai de ales. Stai puţin şi gândeşte-te.

Să nu subapreciezi niciodată viteza de răspândire a unui foc în pădure, pe mirişte sau în stufăriş. Dacă este împins de un vânt prielnic, focul poate înainta mai repede decât viteza cu care aleargă un om. Într-un astfel de caz nu mai încerca să lupţi cu focul – scapă cu fuga. Încearcă să ocoleşti focul, alergând contra vântului.

Atenţie la schimbarea bruscă a direcţiei vântului.

Luptă cu focul, dar mereu cu vântul din spate.

Alege un traseu, o direcţie pe care să mergi. Verifică terenul din jur precum şi direcţia de înaintare a vântului şi a focului. Direcţia vântului este arătată de fum. Dacă vântul bate dinspre foc spre tine, incendiul se apropie repede. Mergi cu faţa spre vânt. Flăcările pot sări peste spaţii mari. Nu fugi spre înălţimi – focul înaintează mai repede la deal. Încearcă să ocoleşti focul – dar lucrul acesta nu este posibil totdeauna, căci într-o pădure incendiul înaintează pe un front de câţiva kilometri.

Dacă nu poţi nici să te îndepărtezi, nici să ocoleşti vâlvătăile, adăposteşte-te sau îndreaptă-te spre orice zonă ştii sau vezi că va putea întrerupe focul – cum ar fi de exemplu o poiană mai mare, o râpă adâncă, un râu sau o viroagă. Cea mai buna întrerupere este un râu; chiar dacă este îngust şi flăcările pot să-l sară, în apă vei fi mai în siguranţă.

Poate ai impresia că hainele îţi îngreunează mişcările, dar nu te dezbrăca de ele, căci îţi vor proteja corpul şi vor slăbi forţa radiaţiilor de căldură.

Ingroapă-te: măcar jumătate de corp dacă poţi să-l scufunzi într-o băltoacă, tot e mai mult decât deloc. Când însă nu găseşti nici un adăpost natural, mai există soluţia să te îngropi în pământ şi să laşi să treacă focul peste tine. Unii au scăpat în felul acesta, deşi riscul este mare – atât din cauza căldurii, cât şi a lipsei de oxigen.

Pentru asta caută un loc mai izolat, fără copaci sau tufişuri în apropiere şi sapă o groapă cât poţi de mare, aruncând pământul pe o haină. Îndepărtează materialul combustibil – crengi sau frunze uscate – din vecinătatea gropii. Întinde-te în groapă cu faţa în jos şi acoperă-te trăgând haina cu pământ peste tine. Împreunează-ţi palmele în faţa gurii şi a nasului; respiră printre degete. Asta nu măreşte cantitatea de oxigen, dar va răcori şi filtra întrucâtva aerul plin de scântei şi fum.

Când flăcările trec peste tine, încearcă să-ţi ţii respiraţia.

Cu focul contra focului: adeseori „cui pe cui scoate”. Dacă incendiul este încă departe de tine şi nu poţi scăpa în alt fel, poţi încerca să te salvezi folosind un alt foc. Cum?

Aprinde tu o zonă sau o fâşie de vegetaţie, de pădure, înainte ca incendiul principal să ajungă la ea. În zona aprinsă de tine tot combustibilul se va consuma până la sosirea celorlalte flăcări; acestea nu mai au ce arde şi se opresc, iar tu te adăposteşti dincolo de ea. Condiţia este ca zona arsă de tine să fie suficient de mare şi de lată, pentru ca flăcările incendiului principal să nu o poată sări când ajung la marginea ei.

Practic trebuie să aprinzi focul pe o zonă cât mai lungă şi cu lăţimea de peste 10- 15 m. Dacă se poate, chiar 100 m lăţime. Lungimea zonei va fi perpendiculară pe direcţia vântului. Ai grijă să stabileşti corect direcţia vântului !

Dar atenţie: vântul ar putea să producă vârtejuri, sau tirajul incendiului poate să creeze propriul său vânt, aşa că există şi riscul de a fi nevoit să străbaţi propria ta perdea de flăcări. Adică e nevoie de un timp suficient pentru ca zona arsă de tine să se întindă destul de mult până soseşte incendiul principal. Nu subestima viteza de înaintare a incendiului. Deci – nu aprinde tu încă un foc decât atunci când eşti şi disperat – şi sigur de succes.

Traversează flăcările: uneori, cea mai bună soluţie de salvare poate fi traversarea în fugă a flăcărilor. Lucrul acesta nu poate fi făcut însă când focul este foarte puternic şi acoperă o zonă întinsă. Dar într-o poiană sau pe o mirişte, ai putea fugi prin flăcări ca să te refugiezi dincolo, pe pământul deja ars. Vegetaţia deasă arde bine, cu putere, aşa că locul de traversare trebuie bine ales. Analizează şi alege, hotărăşte şi porneşte fără nici o întârziere.

Dar mai înainte umezeşte o cârpă şi pune-o peste nas şi gură. Acoperă cât mai mult din pielea descoperită (inclusiv capul) cu o pătură sau haină. Dacă ai apă, udă-ţi hainele, părul şi pielea neacoperită. Inspira adânc. Apoi zbugheşte-o la fugă.

Dacă ţi s-au aprins hainele, nu mai fugi, căci curentul de aer produs întăreşte flăcările (vezi #8.3).

Stai în maşină: nu încerca să conduci maşina prin fumul gros.

Dacă focul te surprinde într-un vehicul, parchează într-o zonă fără copaci. Ieşi cu maşina în afara drumului, dar nu o împotmoli, nu o bloca. Aprinde farurile şi stai înăuntru. Închide bine ferestrele.

Opreşte ventilaţia şi dansează prizele de aer. Carcasa autovehiculului asigură o protecţie contra radiaţiei calorice. Înăuntru poţi rezista până ce geamurile încep să se topească – dar până atunci sunt mari şanse ca focul să fi trecut dincolo de vehicul. Există însă şi pericolul exploziei rezervorului de benzină. Dar şansele de scăpare sunt mult mai mari înăuntru, decât afară din vehicul.

8.6. AUTOVEHICULUL A LUAT FOC

Dacă şofezi şi vezi fum negru sau simţi un miros greţos de plastic ars, nu te speria şi opreşte imediat maşina pe marginea drumului. Taie contactul electric şi evacuează pasagerii: deschide uşile şi ferestrele. Dacă e nevoie sparge geamurile. Nu trebuie să te grăbeşti, ai la dispoziţie 7-8 minute până ce automobilul începe să ardă cu vâlvătăi. Călătorii se vor depărta la peste 8 – 10 m de maşină.

Deschide imediat capota maşinii şi caută începutul de incendiu. Apucă cu mâna protejată de o cârpă sau o maanuşă, cablul (gros) de legătură a acumulatorului cu instalaţia electrică şi deconectează-1. Atenţie – cablul este foarte fierbinte! înăbuşe flăcările cu o haină, o pătură, o cârpă sau cu nisip. Bate-le. Foloseşte extinctorul maşinii. Cere ajutorul altor şoferi care trec pe drum.

Pericolul cel mai mare este aprinderea rezervorului de combustibil. Scopul intervenţiei este să stingi focul înainte de a ajunge la rezervor. De obicei, prima se aprinde o conductă de combustibil neprotejată şi de la ea focul ajunge la rezervorul de benzină sau motorină, apoi – prăpădul.

Rezervorul gol e mai periculos decât cel plin: gazele şi vaporii se aprind mai uşor, lichidul – benzina sau motorina – se aprinde mai greu.

Dacă vehiculul se aprinde într-un spaţiu închis, în garaj, încăperea se va umple foarte repede de fum şi gaze toxice. Mai întâi încearcă să stingi focul, dar dacă nu poţi – scoate vehiculul afară din încăpere, ca să nu se întindă incendiul şi la restul clădirii. Dar pentru asta nu intra în maşină. Fă tot ce trebuie din afara ei, inclusiv manevrarea volanului. Dacă se poate, împinge sau trage maşina afară. Ori bagă maneta într-o viteză mică sau în mers înapoi şi foloseşte demarorul pentru a mişca autovehiculul, rotind cu mişcări scurte şi repetate cheia de contact. Vezi că maşina se va mişca cu smucituri violente. Dar nu porni motorul de-abinelea.

La o maşină avariată s-ar putea ca uşile sa fie blocate. Dacă ia foc, ieşi pe oricare fereastră, sau sparge şi scoate parbrizul dându-i o lovitură. Dacă focul apare în interiorul maşinii, stinge-l cu stingătorul sau înăbuşe-l cu un covor ori o pătură. Materialele plastice utilizate pentru tapiţeria interiorului ard repede cu fum gros şi produc gaze toxice. Acestea persistă chiar după ce flăcările au fost stinse, aşa că ieşi cât poţi de repede la aer curat.

Nu uita: ţine la îndemâna stingătorul de incendiu al autovehiculului! Dar nu în portbagaj, căci din cauza ciocnirii se poate strâmba sau bloca capota şi nu mai poţi scoate stingătorul.

8.7. INCENDIUL DIN AVION

Aeronavele sunt dotate cu instalaţii automate de stins focul (la motoare etc.) şi cu stingătoare portabile în cabină. Când călătoreşti cu avionul cheamă sau anunţă însoţitorii de bord imediat ce bănuieşti că ar fi un incendiu. Trebuie intervenit imediat. Echipajul ştie unde sunt stingătoarele şi cum trebuie folosite. Nu crea panică printre pasageri. Dacă vezi un foc mocnit sau flăcări – înăbuşe-l imediat cu o haină sau cu o pătură.

Pericolul de incendiu este mai mare înainte de decolare (din cauza vaporilor de combustibil), precum şi la o aterizare forţată (când s-ar putea găuri rezervoarele de combustibil şi apărea scântei electrice sau mecanice).

Respectă instrucţiunile echipajului: nu fuma, nu adormi cu ţigara aprinsă etc.

8 8. TRĂSNETUL

Fulgerul este o scânteie electrică între doi nori. El poate ajunge până la 30 km lungime.

Trăsnetul este o scânteie produsă de descărcarea electricităţii statice între un nor şi un obiect proeminent mai înalt de pe suprafaţa pământului: copac, casă, om, paratrăsnet. El este una din forţele naturii cu o comportare dintre cele mai ciudate şi imprevizibile. Poate să lovească un om în câmp deschis şi să-l ardă fără să mai rămână nimic din el, dar poate şi să carbonizeze o casă, fără ca locatarii ei să păţească ceva. Uneori loveşte de mai multe ori în acelaşi loc (de exemplu unii zgârie-nori sunt trăsniţi de câteva ori pe an).

Pe glob sunt anual cam 20 de milioane de furtuni. Pe pământ cad aprox. 100 trăsnete/sec. Şansa medie de a fi lovit de trăznet este de 1 la 2,75 milioane. Riscul poate fi micşorat dacă respecţi sfaturile următoare:

Semne prevestitoare: apropierea furtunii; o bucată de metal pusă în contact cu o lopată, un târnăcop, o foarfecă cântă sau ţiuie.

Dacă poţi, stai în casă şi: scoate televizorul din priză; bagă cuţitele şi foarfecile într-un sertar; nu sta în faţa ferestrei; închide toate ferestrele (sticla este un foarte rău conducător de electricitate şi deci de trăsnet); stai spre centrul camerei -această zonă este ferită şi sigură aproape 100%.

Stai în automobil – în cabină, căci acolo este unul din cele mai ferite locuri (dacă maşina nu este decapotată; dacă nu are vreun cauciuc spart).

În aer liber: poţi fi trăsnit mai ales când stai pe o înălţime, sau când tu constitui obiectul cel mai înalt din jur.

Câteodată poţi simţi că urmează să te lovească trăsnetul: ai furnicături în piele şi părul se zburleşte, face scântei.

Dacă eşti în picioare, aruncă-te imediat la pământ, mai întâi îngenunchind şi sprijinindu-te cu palmele pe sol. În felul acesta s-ar putea ca trăsnetul, de fapt curentul electric, să aleagă drumul mai scurt şi mai uşor şi să treacă prin braţe, ocolind pieptul (scapi de stopul cardiac şi de asfixie). Întinde-te urgent pe sol.

Când apare pericolul unui trăznet nu mai ţine în mână obiecte metalice (umbrela etc.) şi stai departe de construcţiile sau de gardurile metalice. Un topor sau piolet cu coada uscată nu este periculos. Dar nu arunca echipamentul dacă rişti să-l pierzi de tot (de exemplu cade într-o prăpastie).

Pe timpul unei furtuni NU sta lângă şi îndepărtează-te de: creastă, vârful, coama dealurilor sau copaci (mai ales sub stejari, ulmi, plopi) tufişuri, căpiţe, o stâncă izolată, o cascadă, suprafeţele verticale (perete de stâncă, o fisură verticală), gura unor goluri subterane (de exemplu: peşteri, fisuri sau scobituri din stânci, crevase – deoarece aerul ionizat din interiorul lor poate atrage trăsnetul). Adeseori golurile şi crăpăturile mici în stâncă sunt de fapt capătul unor fisuri mai adânci, prin care se scurge apa, deci nişte căi preferate de o descărcare electrică.

NU te adăposti sub o surplombă, o streaşină naturală de stâncă, zăpadă sau pământ’, căci trăznetul poate izbucni între marginea streaşinii şi sol, prăjindu-te între electrozii acestei „bujii”. Un adăpost excelent pe timpul furtunii este interiorul unei peşteri adânci. Dar stai la cel puţin 3 m de intrare şi la cel puţin 1 m de pereţi.

Hambarele şi şurile sunt adăposturi destul de bune. În câmp deschis stai pe orice suprafaţă netedă şi orizontală, chiar pe o terasă mică, dar nu pe una înclinată. Retrage-te pe un teren jos şi neted.

NU sta în apropierea unei construcţii metalice mari, chiar dacă n-o atingi, deoarece la trecerea trăznetului prin ea, unda de şoc produsă de aerul încălzit poate dăuna plămânilor. Depărtează-te şi de construcţiile cu goluri, cum ar fi: poduri metalice, de zidărie, coşuri înalte.

Dacă nu poţi să te îndepărtezi de obiectele înalte, încearcă să stai pe ceva uscat care să te izoleze electric de sol. NU sta pe ceva umed.

Aşează-te cu picioarele încrucişate pe un suport izolant aşezat pe sol: rucsac, colac de coardă, haine (uscate!). Apleacă capul, trage genunchii la piept, ridică tălpile de la sol şi adună-ţi toate extremităţile. Evită orice contact cu stânca, cu solul sau cu obiectele metalice (pitoane, carabiniere, piolet, cadrul rucsacului sau bidon de apă).

Dacă nu găseşti ceva care să te izoleze de sol: lungeşte-te pe jos şi stai cât poţi de întins şi turtit.

Sau – ghemuieşte-te şi ţine capul aplecat (fig. 8.1). Dacă porţi încălţăminte cu talpă de cauciuc poţi să te sprijini pe toată talpa, altfel stai pe vârfuri. Încearcă să-ţi păstrezi echilibrul şi nu te sprijini cu mâinile pe sol, pe zid sau pe perete, stricând astfel izolaţia deja realizată. Stai liniştit şi suportă ploaia.

NU staţi grupaţi, ci răsfiraţi la intervale de minim 2-3 m unul de altul; grupul e un concentrator de potenţial electric.

8.1. Postura de protecţie contra trăsnetului

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s