Supravetuire | 4. PREA MULTI

4. PREA MULŢI

4.1. Eşti oare în primejdie?

4.2. Pregăteşte-te

4.3. Cum previi:

Vătămarea corporală, Agresiunea sexuală, Tâlhăria, Furtul

4.4. Cum poţi scăpa

Strivit de mulţime, Dacă eşti urmărită, Apără-te dacă te prinde, Atacul armat

4.5. Cine te atacă?

Autostopistul de lângă tine, Şoferul de lângă tine, Indiscretul, Beţivul agresiv, Nebunul, Un şofer furios, Mulţimea, Cel ce se îneacă, Teroriştii din avion, Sălbaticii

4.6. Dacă te leagă

4.7. Animalele

Câinii, Lupii, Taurii, Urşii, Tigrii, Şerpii, Crocodilii, Rechinii

4.8. Insectele

Muştele, Ţânţarii, Omizile, Albinele, Viespile, Tăunii, Furnicile, Insectele parazite, Lipitorile, Păianjenii, Scorpionii, Miriapodele

Fie că eşti strivit de suporteri dezlănţuiţi pe un stadion sau turtit de îmbulzeala produsă la ieşirea unui cinematograf în flăcări ori a unei discoteci incendiate, sau pe un vapor care se scufundă, călcat în picioare de cei care caută să ajungă primii la barca de salvare, forţa unei mulţimi de oameni isterizaţi este la fel de periculoasă ca şi atacul unei turme de elefanţi, haite de lupi sau cete de rechini. Poate chiar mai mortală.

Senzaţia de înghesuială (la fel ca cea de singurătate) poate îmbolnăvi (cei mult nui sănătos). Cei care pot trăi izolaţi fără să o ia razna (pustnici, exploratori, cercetători, speologi etc.) au o mentalitate tot atât de diferită de cea a omului obişnuit ca şi cei care pot trăi înghesuiţi fără să „explodeze”: astronauţi, marinari, călugări ş.a.m.d.

Uneori chiar şi numai doi oameni aflaţi împreună pot fi prea mulţi – de exemplu când unul dintre ei îl loveşte, îl împunge ori îl muşcă pe celălalt.

Ce poate face un om neînarmat şi nepriceput la autoapărare când se trezeşte înghesuit, atacat?

Deoarece situaţiile posibile sunt foarte variate, iar victimele extrem de diferite, singurul sfat practic şi sigur care poate fi dat pentru a scăpa când eşti atacat, este să reacţionezi iute şi dur. Dacă poţi evita, nu lovi,- dar niciodată să nu loveşti slab– zicea Theodore Roosevelt. Lasă mila: mai bine să plângă maică-sa, decât maică-ta. După ce-l potoleşti, poţi redeveni milos şi civilizat. In plus, ţine minte că şansele tale de a supravieţui atacului dezlănţuit al unui om sau animal sunt mult reduse dacă-ţi pierzi cumpătul şi te laşi copleşit de durere, furie, ură sau frică.

Dar atenţie: legea pedepseşte autoapărarea fizică realizată cu o violenţă disproporţionată faţă de agresiune (de exemplu n-ai voie să-l omori dacă el încerca doar să te fure ş.a.m.d.). Pentru a te putea încadra în situaţia legală de „legitimă apărare”, trebuie ca atacul să fie material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva ta sau altei persoane, iar apărarea să fie necesară pentru înlăturarea atacului şi proporţională cu gravitatea atacului (conf. art. 44 din Codul Penal).

Asigurarea securităţii şi ordinii publice nu trebuie lăsată doar în grija Statului, a Poliţiei, ci preluată de către toţi cetăţenii. Fiecare trebuie să-şi ia măsuri de protecţie şi să participe efectiv la combaterea răutăţilor din jurul său.

Dacă analizăm diversele feluri de infracţiuni (tâlhării, violuri, furturi, crime, înşelăciuni), vom constata că majoritatea se produc în sau lângă locuinţa victimei. Oamenii sunt de obicei creduli, iresponsabili, nu se gândesc că un atac criminal poate veni şi de la o persoană la care nu te aştepţi, sau că răufăcătorii pot fi oriunde.

Violenţa e în creştere şi a devenit un mod de viaţă. De la violenţă la crimă e doar un pas mic. Nu numai la noi multă lume este surescitată, vehementă, brutală. În 1984 media mondială era de 5,82 crime la 100 000 persoane, dar în 1994 a ajuns la 6,7 în ţările industrializate, la 10,5 în America Latină şi la 12,34 în ţările arabe. Se consideră că factorii favorizanţi ar fi: ponderea tinerilor din totalul populaţiei şi creşterea densităţii populaţiei. Dar cauza principală a violenţei o constituie lipsa de educaţie şi sedentarismul (sau mai bine zis: sărăcia, şomajul, discriminările de orice fel etc). Plus faptul că la noi consumul de alcool e pe primul loc din lume: 11,5 1 pe an, pe locuitor. Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea o mulţime de fărădelegi: furturi, spargeri, violuri, sechestrări de persoane ş.a.m.d. Ce va mai fi după câţiva ani, când toţi aurolacii vor deveni adulţi (cu drept de vot!)? Iresponsabilitatea şi refuzul autorităţilor, al societăţii, de a recunoaşte şi trata prin educaţie cauzele violenţei şi NU efectele ei, prin pedepse, vor duce la agravarea incontrolabilă a situaţiei.

Pregăteşte-te!

4.1. EŞTI OARE ÎN PRIMEJDIE?

Trebuie să fii mereu atent la ce-i în jur ca să-ţi dai seama dacă eşti în pericol.

Există situaţii ameninţătoare care la început poate nu sunt îndreptate contra ta, cum ar fi: panica crescândă dintr-un vagon de metrou oprit între staţii, ţipeteledintr-o discotecă, zgomotul paşilor care te urmăresc, încăierarea dintr-un local, etc? Dar, pentru că te afli în apropierea locului repectiv, sunt mari şanse ca problema să se extindă şi să te implice.

Corpul unui om care ştie că este în pericol va fi mult mai tare decât al altuia, care nu ştie ce-l aşteaptă (şi asta în pofida salvării aproape involuntare din situaţii critice a multor beţivi, adormiţi, leşinaţi). Este suficient să fii avertizat de apariţia pericolului şi corpul va face instinctiv ce trebuie. Adică, va pompa adrenalină în sânge. E vorba de o substanţă secretată de organism care măreşte tonusul, alertează muşchii, contractă vasele sanguine. Această „autoinjecţie” poate produce chiar diferenţa dintre moarte şi supravieţuire.

Când se anunţă pericolul, mobilizează-te, întăreşte-te! Nu te autoamăgi că va trece! Nu te aştepta că vei scăpa, ci dimpotrivă că problema se va amplifica şi vei fi amestecat. Nu te lăsa în voia sorţii! Acţionează, NU aştepta, NU sta pe gânduri. Cea mai bună apărare este atacul. la iniţiativa şi fă tu ce trebuie. Norocul îi ajută pe cei curajoşi.

4.2. PREGĂTEŞTE-TE

Când apare un pericol:

Nu te lăsa cuprins de frică.

Dacă poţi, fă orice ca să nu fii implicat.

Cât mai ai timp, caută una sau mai multe variante de salvare.

încearcă să ocoleşti pericolul.

Dacă agresorii ori năpasta dau buzna peste tine rezistă cu toate forţele, însă cel mai bine – evită, previno conflictul.

Cum? Gândind!

Se povesteşte că un văcar aduna în fiecare dimineaţă vitele oamenilor din sat să le ducă la păşune. El folosea însă cam mult biciul, cu ale cărui pocnete conducea vacile.

Învăţătorul satului nu voia să se scoale la ora 5.30, când pe uliţă trecea şi pocnea văcarul. Voia să mai doarmă puţin. Dar cum să-l lămurească pe văcar să nu mai pocnească dis-de-dimineaţă? Dacă i-ar fi spus direct, ar fi ieşit un scandal, căci văcarul – om simplu dar fudul – se înfuria repede. Ce era de făcut?

După un timp, îi veni o idee. Îl întâlneşte pe văcar şi-i zice: măi Ioane, poate că nu ştii ce mult îmi place mie să ascult pocniturile biciului tău. Ce mai, eşti un adevărat artist!. Eu te rog să pocneşti de cât mai multe ori dimineaţa când treci prin faţa casei mele. Şi pentru osteneală te-oi cinsti cu o glajă de palincă, pe care o vei găsi tot dimineaţa pe băncuţa din fata casei.

Văcarul a rămas şi mirat, căci nimeni nu-i mai lăudase până atunci „talentul”, dar şi încântat, căci urma să capete un păhărel de târle tocmai când avea mai mare poftă.

Zis şi făcut. Câteva zile toate au mers bine, conform învoielii: când trecea prin faţa casei învăţătorului văcarul pocnea din bici de mama focului, apoi îşi bea fericit păhărelul de palincă.

Dar într-o bună zi Ion n-a mai găsit păhărelul la locul convenit. Şi-a zis văcarul: o fi uitat învăţătorul să-l lase: ia să-i pocnesc eu totuşi, să vadă el ce om fain mi-s.

A două zi însă – păhărelul lipsea din nou. Atunci văcarul se supără tare şi zise: doară mă crede nărod, să-i pocnesc din bici pe degeaba’? Şi s-a ferit ca dracu de tămâie să mai pocnească pe lângă casa învăţătorului.

Iată aşadar cum acesta a scăpat de chinul sculatului în zori fără conflict, prin „viclenie blândă”, cum o numea bătrânul care mi-a spus şi mie pilda. Pentru o ceartă, un conflict, e nevoie de doi oamenii.

Nu sări imediat la bătaie. Se zice: prostul mişcă pumnii, înţeleptul mişcă limba. De exemplu, în zilele noastre conflictele internaţionale nu se mai rezolvă prin „luptă”, ci prin „descurajare”: o ameninţare convingătoare, sau distrugerea reciprocă asigurată.

Însă: vorbeşte cu blăndeţe, dar să ai la tine un ciomag mare (Theodore Roosevelt).

Modul în care te porţi, umbli, stai sau vorbeşti e hotărâtor pentru ca huliganii, hoţii, tâlharii etc. să te aleagă drept victimă – sau nu. În cadrul unui studiu asupra deţinuţilor dintr-o închisoare, condamnaţi pentru acte de violenţă, acestora li s-au arătat scurte videofilme cu mai mulţi necunoscuţi şi au fost întrebaţi pe cine ar alege ca victimă. Surprinzător, majoritatea deţinuţilor au indicat aceleaşi persoane! Ce aveau în comun aceste „victime potenţiale”? Purtarea lor exprimă teamă, nesiguranţă. Se furişau pe lângă ziduri, nu priveau înainte, aveau mişcări necontrolate. Sau la mers: făceau paşi prea mici sau prea mari; aşezau deodată toată talpa pe sol; mişcau împreună braţul şi piciorul de pe aceeaşi parte; partea de sus a corpului nu era bine coordonată cu cea de jos.

4.3. CUM PREVII

Vătămarea corporală: la noi în ţară se petrec în medie 3 agresiuni pe zi (urmate sau nu de jaf) şi 500 omoruri pe an (din care 150 făptuite de o rudă apropiată a victimei).

De obicei huliganii, bătăuşii nu atacă pe neaşteptate. Ei caută să provoace viitoarele victime, pentru a avea un motiv să înceapă scandalul şi bătaia. Adeseori acţionează în grup şi/sau sub influenţa alcoolului.

Dacă te întâlneşti cu persoane care par bătăuşi:

– Nu te lăsa provocat şi nu-i provoca;

– Ocoleşte-i, evită să ajungi în situaţii sau locuri necunoscute, întunecate, cu înghesuială, cu manifestări de violenţă;

– Treci pe partea cealaltă a străzii;

– Evită să faci observaţii, aprecieri sau remarci provocatoare ori jignitoare;

– Fii calm şi cedează, chiar dacă în felul acesta vei părea „laş”. Nu contează părerea unor derbedei. E de preferat să fii jignit, decât să fii bătut (se zice: un om bine crescut, inteligent, civilizat nu poate să mă insulte; oricare altul-poate s-o facă fără să-mi pese);

– Nu participa la conflicte pe stradă, la piaţă, în târg sau în gară (multe sunt regizate tocmai pentru atragerea fraierilor);

– în caz de scandal sau conflict – nu te ruşina, fă gălăgie, ţipă, cheamă Poliţia, cere ajutorul vecinilor, trecătorilor, şoferilor.

La meciuri, manifestaţii, adunări publice:

– Evită să stai în tribuna unde sunt suporterii sau galeriile rivale;

– Nu te amesteca în conflictele dintre grupurile sau galeriile rivale;

– Ocoleşte cât mai pe departe persoanele şi grupurile în stare de ebrietate.:

Dacă mergi într-un restaurant, bar, discotecă:

Evită localurile în care afli că se petrec încăierări dese.

Dacă sunt sau au fost brutalizaţi copii:

Informează biroul de autoritate tutelară de pe lângă Primărie; în cazurile grave, acute, cheamă Poliţia. Centrul pilot din Bucureşti pentru asistenţa şi protecţia victimelor violenţei în familie are tel. 983.

Ca părinte, evită să ajungi la conflicte grave cu copilul tău, mai ales dacă eşti irascibil. Ţine în continuu legătura cu educatoarea, învăţătorul sau profesorii copilului, precum şi cu părinţii colegilor ori prietenilor săi. Discută, sfătuieşte-te, întreabă fără nici o jenă despre problemele tale şi metodele de educaţie cele mai bune pe care le folosesc alţi educatori şi părinţi (vezi şi #20.3).

Vorbeşte, comunică, nu ascunde problemele pe care nu le poţi controla.

Agresiunea sexuală- se petrece în cele mai diverse locuri: acasă, pe drum, în local etc. Statisticile arată că majoritatea acestor agresiuni sunt comise de persoane cunoscute de victime. Tot din statistici rezultă că majoritatea victimelor sunt femei între 30-40 ani, căsătorite, cu serviciu. La noi, 30% din femeile căsătorite sunt bătute de soţi.

O împotrivire convingătoare, violentă faţă de agresiune are mari şanse de reuşită, spre deosebire de o atitudine supusă, pasivă.

Dacă eşti singură:

îmbracă-te decent, neprovocator;

– înainte de a deschide cuiva uşa, uită-te pe vizor şi asigur-o cu lanţul;

– Nu fi prietenoasă cu necunoscuţii;

– Nu da necunoscuţilor, la telefon, informaţii despre modul tău de viaţă;

– Ai grijă ce spui şi dezvălui celor din jur, când vorbeşti (tare!?) la telefonul mobil într-un loc public, troleibuz etc.

Dacă primeşti telefoane obscene:

Nu te certa sau lungi la vorbă, închide imediat telefonul;

– Procură un fluier (sau ceva similar), ţine-1 lângă telefon şi foloseşte-1 (îl asurzeşti);

– Notează caracteristicile vocii, modul de exprimare – pentru a putea informa Poliţia.

În cazul în care conduci şi eşti singură în automobil:

– Nu opri, nu lua autostopişti sau necunoscuţi în maşină;

– Dacă treci noaptea pe lângă un accident, încetineşte dar nu opri. Analizează |>şi cântăreşte situaţia, mai ales dacă pare o înscenare.

Eventual întoarce-te să dai ajutor, însă numai după ce informezi Poliţia. Dacă noaptea eşti singură într-un mijloc de transport în comun:

– Aşează-te cât mai aproape de şofer sau de alte femei;

– Dacă ţi se pare că poate apărea o situaţie periculoasă, schimbă mijlocul de transport.

Când mergi pe stradă seara, noaptea:

– Evită străzile întunecoase;

– Alege un drum sigur – care poate nu este şi cel mai scurt;

– Nu umbla la nimereală, ia un taxi;

– Refuză oferta străinilor sau cunoştinţelor proaspete de a te conduce acasă cu maşina;

– Ocoleşte gangurile, intrările, boscheţii întunecoşi – locuri de pândă preferate de agresori;

– Fii atentă dacă te urmăreşte cineva mai mult timp şi îndreaptă-te cât mai repede spre o zonă mai populată, mai luminată;

– Dacă te simţi ameninţată, cere ajutorul trecătorilor, al locatarilor sau şoferilor;

– în caz de pericol sună ori bate imediat la cea mai apropiată uşă sau poartă – la mai multe deodată;

– Când te apropii de casă, pregăteşte-ţi cheile ca să nu pierzi timp la intrare.

Când cineva te conduce acasă cu maşina:

– Roagă-1 pe şofer să nu plece şi să aştepte până ce vede că ai intrat în casă şi ai închis uşa.

Când eşti singură într-un local public:

– Nu împărtăşi cunoştinţelor ocazionale informaţii despre adresa, viaţa privată sau modul tău de viaţă;

– Nu destăinui cunoştinţelor ocazionale necazurile tale personale; informaţiile ar putea fi greşit interpretate, sau folosite în scopuri necurate;

– Refuză invitaţiile şi ofertele necunoscuţilor. Când călătoreşti:

Nu face autostopul, chiar dacă mai ai o tovarăşă de călătorie;

– încearcă să călătoreşti cu o maşină condusă de o femeie. Când parchezi maşina într-un parcaj sau garaj subteran:

– Caută un loc de parcare iluminat, aproape de ieşire sau de lift;

– Foloseşte intrările şi ieşirile normale, nu pe cele de salvare sau pericol (care sunt de obicei pustii şi slab iluminate);

– După ce urci în maşină, blochează uşile;

  • Dacă cineva te urmăreşte, nu fugi spre interiorul parcajului, ci spre ieşire.

Dacă ai un dispozitiv de autoapărare (spray etc):

– Nu te considera în siguranţă numai pentru că l-ai procurat (nu te îmbăta cu apă rece);

– Repetă şi exersează periodic manevrele şi modul de folosire;

– Nu-l ţine în geantă, ci într-un buzunar, cât mai accesibil la nevoie;

– Respectă toate celelalte reguli de prevenire, ca să nu ajungi în situaţia de a-1 folosi.

Dacă eşti atacată:

Strigă tare după ajutor;

– încearcă să vorbeşti calm cu agresorul despre motivele, problemele şi familia lui;

– Studiază dacă agresorul poate fi descurajat printr-o acţiune violentă de autoapărare. Atenţie: agresorul poate deveni şi mai brutal dacă nu-ţi reuşeşte prima acţiune de autoapărare, slab executată;

– Foloseşte orice ocazie să fugi.

Dacă ai fost victima unei agresiuni sexuale:

– Du-te imediat la Poliţie şi reclamă fapta;

– Nu te spăla, chiar dacă ţi-e greu să n-o faci;

– Arată Poliţiei hainele cu care erai îmbrăcată în momentul agresiunii;

– încearcă să descrii cât mai bine agresorul şi să dai orice alte informaţii despre el (ce a spus etc);

– Gândeşte-te: dacă nu reclami fapta la Poliţie îl ajuţi, chiar îl încurajezi pe agresor să continue, să facă alte victime;

– Cere sfatul sau ajutorul unui avocat ori al unei organizaţii de sprijin pentru victimele agresiunilor sexuale.

Tâlhăria (furtul cu violenţă): tâlharii caută victime sigure, slabe, de la care să poată lua repede ceva valoros. Alegerea victimelor se bazează fie pe experienţă sau fler (de exemplu persoane în vârstă care îşi ridică pensia de la CEC), fie pe aspectul promiţător (de exemplu o geantă, servietă plină). Pentru a evita să devii o victimă trebuie să te comporţi în aşa fel încât să nu arăţi vreunui tâlhar că ai ceva valoros asupra ta.

Dacă eşti casier, lucrezi cu bani:

– Nu lăsa cheia de la birou sau ghişeu în broască, nici pe dinafară, nici pe dinăuntru;

– Nu primi şi nu lăsa persoane neautorizate în birou, la ghişeu, în afara programului de lucru;

– Fii vigilent, observă mereu împrejurimile şi notează lucrurile şi evenimentele suspecte, de exemplu numere auto, descrierea unor persoane etc.

Dacă lucrezi la ghişeu şi eşti victima unui atac sau unei tâlhării:

– Fii calm şi nu-ţi pierde cumpătul nici faţă de făptaşi, nici faţă de celelalte victime;

– Cântăreşte bine ce vei face şi ce urmări va avea pentru toţi comportarea ta;

– îndeplineşte fără nici o împotrivire orice ţi se cere sub ameninţarea armei, pentru a nu periclita viaţa persoanelor în cauză.

– încearcă să câştigi timp;

– Declanşează alarma „tăcută”, dacă aceasta nu te pune în pericol pe tine sau pe alţii;

– Nu ieşi din spaţiul asigurat, blindat;

– Memorează cât mai multe amănunte despre aspectul, comportarea, vorbele, uneltele, armele, cunoştinţele şi organizarea făptaşilor;

– Imediat după plecarea tâlharilor cheamă Poliţia şi până vine, notează toate impresiile şi detaliile evenimentului.

Dacă transporţi cu regularitate sume mari de bani:

– Schimbă mereu traseul;

– Fii atent dacă eşti urmărit ori supravegheat;

– Respectă regulile şi măsurile de siguranţă stabilite de întreprinderea la care

eşti angajat;

– Nu lăsa rutina şi obişnuinţa să-ţi adoarmă vigilenţa;

– Nu transporta banii sau valorile neînsoţit, mai ales ca femeie. Când scoţi de la C.E.C. sau bancă o sumă mare de bani:

– Dacă se poate, aranjează să ţi se înmâneze suma într-o cameră separată, nu direct la ghişeu;

– Nu verifica, nu număra banii la ieşire;

– Nu arăta în vreun fel că ai mulţi bani la tine;

– Nu ţine banii într-o geantă de mână etc, ci într-o pungă legată şi ascunsă la piept, sau ceva similar;

– Pe drumul spre casă fii atent dacă nu cumva te urmăreşte cineva;

– Nu scoate sume mari, de exemplu ia maxim cât cheltuieşti într-o săptămână; foloseşte metodele de plată moderne, fără bani lichizi (cu cârd magnetic).

Contra furtului sau smulgerii genţii de mână:

– Poartă mereu geanta pe partea opusă carosabilului;

– Poartă geanta cu cureaua trecută peste umăr şi în diagonală peste piept;

– Ţine mereu geanta bine strânsă sub braţ, la subţioară. Contra atacului sau tâlhăriei în locuinţă:

Nu deschide niciodată uşa până nu verifici cine e afară, fie pe vizor, fie aruncând o privire pe fereastră;

– întredeschide uşa unor necunoscuţi numai după ce ai asigurat-o cu lanţul;

Cere persoanelor care se pretind oficiale să arate legitimaţia de serviciu; verific-o cu atenţie: dacă are viza lunară ori trimestrială la zi, dacă are ştersături, dacă liniile ştampilei de pe fotografie coincid cu cele de pe foaia de hârtie pe care e lipită. Telefonează la biroul sau întreprinderea respectivă, nu te jena;

Dă voie unor necunoscuţi să intre în casă numai după ce i-ai verificat temeinic în vreun fel ce sau cine sunt;

Într-un local public:

Nu arăta, nu spune câţi bani ai la tine;

Fereşte-ţi interiorul portofelului de privirea altor clienţi sau vecini;

Nu discuta despre banii tăi cu persoane cunoscute întâmplător. Dacă cineva te şantajează:

Du-te imediat şi reclamă la Poliţie, indicând cine este sau cine pare că este şantajistul;

Nu te duce la locul cerut de şantajist decât cu aprobarea Poliţiei.

Furtul:

Hoţii zic: e păcat să laşi banii la fraieri…

Primul sfat e deci: nu fi fraier! Adică, nu fi gură cască, ci precaut, atent; gândeşte din timp şi pregăteşte-te!

Nu sări la bătaie dacă hoţul nu te atacă. S-ar putea să fie violent, experimentat. Când descoperi un hoţ – ţipă, telefonează, cere ajutor la vecini, la Poliţie. De obicei, hoţii caută o pradă uşoară, nu gălăgie, scandal, împotrivire, necazuri.

A. Cum să-ţi fereşti locuinţa de furt ori spargere – riscul e mare deoarece la fiecare 20 de minute are loc o spargere. Cele mai multe au loc între orele 8-14.

Nu ai nevoie de instalaţii de alarmă sofisticate, dar câteva dotări antifurt ar fi necesare. Sunt bune şi câteva măsuri de prevedere şi de comportare, eventual puţină fantezie. Obişnuinţa şi comoditatea ta îl ajută pe hoţ.

În calea spărgătorilor se pot pune două feluri de bariere fizice (care prelungesc timpul necesar pătrunderii infractorului în casă şi măresc şansa descoperirii lui) şi psihice (descurajatoare – care produc impresia de soliditate sau că va fi descoperit).

Relaţiile bune cu vecinii sunt foarte folositoare. Ajutaţi-vă unii pe alţii spre a vă feri de infractori.

Nu neglijaţi importanţa protejării spaţiilor comune din blocuri.

Când pleci de acasă:

închide bine poarta, uşile şi ferestrele locuinţei, indiferent cât de puţin timp vei lipsi;

Trage perdelele, coboară jaluzelele;

Nu lăsa întredeschise ferestrele sau uşa balconului, mai ales la parter sau etajul 1;

Nu depozita vizibil, pe balcon ambalajele noilor aparate electronice etc. pe care le-ai cumpărat;

Gândeşte-te de două ori înainte de a invita, găzdui în casă musafiri, persoane necunoscute;

Nu lăsa bilete pe uşă sau mesaje la robotul telefonic din care să rezulte absenţa ta;

Nu lăsa cheia sub ştergătorul de la uşă, sau într-alt loc accesibil, evident;

Instruieşte din timp copiii: nu le lega cheia la gât, să nu se lase atraşi, tentaţi de dulciuri oferite de necunoscuţi; să nu deschidă uşa necunoscuţilor.

În bloc:

întreabă necunoscuţii pe care îi întâlneşti pe scară, lift, hol pe cine caută, ce vor, şi verifică răspunsul;

Aranjează cu vecinii să nu dea informaţii despre dvs. şi alţi vecini persoanelor necunoscute, mai ales despre faptul că lipsiţi de acasă, cât timp;

Anunţă vecinii şi Poliţia când observi persoane sau autovehicule suspecte în preajma casei.

Dacă pleci de acasă pentru mai mult timp:

la măsuri astfel încât, privită din afară, locuinţa să pară mereu ocupată;

– Roagă vecinii, cunoştinţele ca în timpul absenţei să-ţi golească regulat cutia de scrisori, să deschidă şi să închidă periodic ferestrele etc;

– înţelege-te cu poştaşul să păstreze scrisorile, şi ziarele până te întorci, să nu le îndese în cutia de scrisori (altfel se vede că nu le-a luat nimeni – adică nu e nimeni acasă);

– Montează un aparat electric cu ceas, care să aprindă şi să stingă periodic [lămpile din casă;

– Depozitează lucrurile preţioase în altă parte.

Dacă cineva încearcă să pătrundă noaptea în casă, sau a pătruns deja:

– Pe cât posibil – evită confruntarea directă cu hoţii;

– Cheamă Poliţia la tel.955 (ar fi bine să ai telefonul lângă pat). Dacă vrei să protejezi mai serios locuinţa

– Instalează un sistem de alarmă şi protecţie;

– Montează grilaje solide la ferestre şi uşi exterioare;

– Pune o broască sigură la fiecare uşă exterioară (butucul yalei să nu iasă spre exterior, ca să nu poată fi demontat sau rupt din exterior);

– Rama din jurul tuturor uşilor spre exterior să fie solidă şi bine ancorată în zidărie, uşa să nu poată fi ridicată ori scoasă din balamale;

– Montează la uşă un lanţ de siguranţă şi un vizor (cu unghiul de vedere cel puţin 160°);

– Dacă uşa are un geam, acesta să fie incasabil, sau apărat de un grilaj solid;

– Asigură uşile şi ferestrele de la balcon – contra scoaterii din balamale etc;

– Asigură ferestrele şi chepengul de la acoperiş sau beci.

Dacă vrei să uşurezi munca Poliţiei pentru găsirea obiectelor preţioase furate:

– Notează din timp caracteristicile, seria, numele fabricantului etc;

– Fotografiază, preferabil color, obiectele;

– Marchează obiectele prin gravare etc şi notează marcajul;

– Păstrează aceste însemnări, fotografii într-un loc sigur. Când construieşti o casă nouă (la curte):

– Aranjează cu proiectantul să prevadă măsuri de siguranţă;

– Instalează un interfon;

– Analizează posibilitatea de a observa sau supraveghea din interiorul casei poarta dinspre stradă şi curtea din spate;

– Eventualele tufişuri decorative nu trebuie să constituie un ascunziş;

– Instalează o bună iluminare exterioară;

– Eventualele prize exterioare de curent trebuie să poată fi decuplate din interior (ca să nu le folosească hoţii);

– Firul telefonic să fie ascuns sau îngropat;

– Exteriorul casei să nu ofere posibilităţi de căţărare spre balcoanele sau ferestrele de la etaj.

B . Cum să-ţi păzeşti automobilul, motocicleta, bicicleta.

Când părăseşti maşina:

– Verifică buna zăvorâre a volanului (se aude un clic), adică nu-l lăsa să joace, lucru de care poate profita hoţul ca să forţeze sau să rupă zăvorul;

– închide bine toate uşile, ferestrele şi capacele exterioare;

– Verifică zăvorârea uşilor, mai ales a celor închise de pasageri (care nu cunosc bine maşina);

– Nu lăsa în maşină actele, dublura cheii de la maşină, cheile de la casă, radio, casetofon, obiecte de valoare, geanta;

– Scoate cheia din contact, oricât de scurtă ar fi oprirea, părăsirea maşinii (de exemplu la staţia de benzină);

– Dacă se poate, închide maşina în garaj, sau parcheaz-o într-un loc păzit;

– Instalează dispozitive antifurt (blocarea volanului, a roţii etc), alarme, un zăvor suplimentar la portbagaj.

Când părăseşti motocicleta, motoreta, scuterul:

– Zăvorăşte totdeauna ghidonul;

  • Suplimentar, leagă roata sau cadrul cu un lanţ etc.

Dacă eşti biciclist:

– Leagă totdeauna bicicleta de ceva fix şi solid, cu un lanţ cât mai zdravăn;

– Nu lăsa nimic valoros în geanta de scule sau în sacoşă;

– Marchează bicicleta, cadrul prin gravare sau ştanţare.

C. Cum să te aperi de hoţi:

La birou:

– închide cu cheia sertarele şi uşile de la masă, birou, dulap, oricât de puţin timp lipseşti, sau roagă colegii să-ţi supravegheze locul de muncă;

– Nu ţine în birou bani sau obiecte de valoare;

– Nu lăsa cheile de la sertare sau uşi pe masă sau în broască;

  • Fii atent la persoanele necunoscute care pătrund în încăpere.

La restaurant, cantină:

– Supraveghează cuierul pe care ţi-ai agăţat mantaua sau haina (fără să laşi ceva în buzunare!);

– Nu agăţa geanta sau haina de spătarul scaunului pe care stai, ci într-un loc unde să le vezi mereu.

Pe terenul sau în sala de sport, la bazinul de înot:

– Lasă acasă sumele mari de bani, bijuterii, alte obiecte de valoare;

– Nu lua la tine decât obiectele strict necesare;

– Când pleci pentru o plimbare sau un jogging în parc sau în pădure – nu lua în maşină lucruri de valoare;

– închide lucrurile şi hainele de oraş într-un dulap solid din vestiar, sau dă-le în păstrare la garderobă;

– Ai grijă de cheia de la cabină, de marca de la vestiar.

D. Cum să-ţi păzeşti buzunarele de hoţi- într-o mulţime, sau la înghesuială (la piaţă, la urcarea şi coborârea din autobuz sau tramvai, la un meci):

– Fii mereu atent la geantă, la portofel;

– Ţine mereu geanta închisă, nu pune portofelul deasupra;

– Nu folosi genţi şi sacoşe din material transparent;

– Nu ţine portofelul în buzunarul de la spate;

– Fii atent şi vigilent la înghesuielile nejustificate – mai ales dacă cineva se ţine, sau se sprijină de buzunarul tău;

– Nu-ţi pipăi instinctiv portofelul sau banii când auzi pe cineva strigând „atenţie – hoţi”. S-ar putea să fi strigat chiar hoţul, tocmai pentru a descoperi locurile „bune” de prădat, pe care i le „indică” viitoarele victime;

– Nu lăsa geanta şi portofelul nesupravegheate la vestiar, garderobă;

– Nu purta bijuterii veritabile, scumpe;

– Nu da copiilor bijuterii veritabile, telefoane celulare, sume mari de bani.

E. Cum să te aperi de şarlatani.

Dacă la intrarea în casă apare o persoana care se pretinde „oficială”: înainte de a-i da drumul în casă:

– Cere să-ţi arate legitimaţia de serviciu şi verific-o cu atenţie (de exemplu, dacă fotografia corespunde);

– în caz de dubiu, telefonează şi verifică la întreprinderea sau primăria etc. care a emis legitimaţia.

Dacă ai rude sau cunoştinţe în vârstă:

– Informează-i, instruieşte-i, dând exemple din ziare etc asupra pericolului la care sunt expuşi din partea şarlatanilor;

– Determină-i să nu ţină sume mari de bani în casă, sub saltea;

– Când vecinii în vârstă nu se descurcă cu vizitatori sau cu necunoscuţi, oferă-le sprijinul şi ajutorul.

F. Ce faci când descoperi că ai fost furat:

– Reclamă imediat la Poliţie;

– Nu umbla, schimba poziţia lucrurilor, lasă-le aşa cum le-ai găsit, până ce Poliţia termină ancheta, cercetarea urmelor;

– Dacă ţi-au fost furate cecuri, cârduri magnetice etc. – anunţă la CEC sau la bancă să-ţi blocheze contul;

– Descrie Poliţiei cât mai detaliat obiectele furate, eventual dă-le şi fotografii;

– Reclamă la Poliţie orice furt, chiar dacă ţi se pare că „nu merită”, „tot nu se rezolvă nimic” etc.

4.4. CUM POŢI SCĂPA

Strivit de mulţime: încearcă să „pluteşti” în mulţime ca o geamandură pe marea agitată, într-un curent foarte puternic. Dacă stai pasiv şi ajungi la fund, vei fi sufocat şi strivit.

Încordează-te ca şi când ai fi un arc puternic (fig. 4.1) – şi totodată:

– Inspira adânc;

– încordează bicepşii, umerii, spatele – ca să reziste apăsării;

– Adună braţele în faţa stomacului – în felul acesta poţi proteja eventual şi o sarcină sau nu copil;

4.1. Autoapărarea într-o înghesuială: a – arcuieşte corpul; b – pluteşte în mulţime

Ridică picioarele de la sol sprijină-te pe cei din jur ca să te ridici şi să pluteşti ca o minge pe valuri;

încearcă să te deplasezi oricând ai o posibilitate, spre a te depărta de centrul înghesuielii.

La primele semne că mulţimea se va transforma într-o buluceală, îndepărtează-te de obiectele rigide sau fixe cum ar fi: pereţi, stâlpi, bariere, garduri. Cam asta ar fi tot ce poţi face – în mijlocul unei mulţimi isterizate şi speriate, care se agită încoace şi încolo. NU te lăsa surprins cu mâinile în buzunare. De asemenea, nu trebuie să-ţi lipeşti palmele sau să-ţi împleteşti degetele în faţa corpului.

Dacă mulţimea nu este prea mare – de exemplu o înghesuială la ieşirea pentru caz de pericol a unui teatru sau cinema, încearcă să domoleşti panica strigând comentarii liniştitoare, glumeţe.

Dacă eşti urmărită: când auzi în spate paşi care te urmăresc: mergi mai repede. Dacă paşii continuă să se ţină de tine: fugi. Dacă urmăritorul începe şi el să fugă: ţipă. Dacă te atacă, nu-ţi pierde cumpătul şi rezistă-i cu tot ce ştii sau poţi face.

Când descoperi că eşti urmărită, fă-ţi un plan de acţiune.

Adeseori ţipetele sunt suficiente pentru descurajare. Dar dacă el nu se lasă, luptă-te ca o leoaică. Scopul tău este să-ţi salvezi viaţa, aşa că nu folosi jumătăţi de măsură.

Pune mână pe orice obiect ai sau găseşti la îndemână, ca să-l foloseşti drept armă. Doar porţi cu tine (în poşetă etc.) un întreg arsenal – de la pantofii cu tocuri ascuţite până la acul de păr:

O umbrelă cu care poţi să împungi;

Pieptenul cu ai cărui dinţi (ca un fierăstrău) poţi freca partea de jos a nasului adversarului;

Cutia de chibrituri sau bricheta ţinută în pumn, pe jumătate ieşită afară înspre degetul arătător; cu ea poţi lovi tare tâmpla agresorului;

Numeroase obiecte: pila de unghii, acele de păr, acele de siguranţă, unghiile ascuţite, pixul, mânerul periei de cap etc – pot fi folosite la lovit sau împuns;

Inelul cu chei ţinut în pumn, cu cheile ieşite printre degete;

Câteva monede ţinute între degetele strânse în pumn;

Poţi pulveriza sprayul de păr în ochii agresorului, sau îi poţi sufla pudra de faţă în ochi;

Poşeta ţinută de cureaua înfăşurată peste încheietura mâinii poate fi folosită ca o armă.

Dacă eşti acostată pe nepregătite de un bărbat şi nu ai cum să fugi, VORBEŞTE cu el. Dar între timp pregăteşte-ţi pe ascuns un mijloc de represalii dintre cele enumerate mai sus.

Apără-te dar ca să fie îndreptăţită, şi legală, o acţiune corporală trebuie aplicată numai asupra persoanei sau persoanelor care deja atacă (NU doar ameninţă; nu asupra altora; nu asupra avutului agresorului). Ea se aplică împotriva unui atac în curs, efectuat contra regulilor de convieţuie socială. Răspunsul trebuie să fie gradat şi corespunzător gravităţii atacului sau pericolului. Bănuiala că va urma un atac nu poate constitui justificarea unei „autoapărări” (care într-un asemenea caz va fi de fapt o agresiune, pasibilă de pedeapsa legală).

Se constată însă că 95% dintre problemele şi agresiunile fizice încep cu sau rezultă din atacuri verbale. Aşa că ar fi bine să te pregăteşti pentru a face faţă (cu vorbe) şi agresiunilor verbale – nu numai celor fizice.

Principiile de bază pentru autoapărarea fizică:

Loveşte tu primul dar numai DUPĂ ce ai încercat să calmezi, să potoleşti agresiunea prin mai multe mijloace neviolente, cât mai evidente pentru martori;

înainte de a lovi, distrage-i atenţia prin: gesturi făcute cu mâna; o privire aruncată peste umărul lui, ca şi când descoperi un ajutor neaşteptat etc; murmu-rarea unor vorbe neinteligibile, greu de auzit; o falsă lovitură de mână, sau picior; un ţipăt puternic;

Contrătacul sau loviturile trebuie să fie în serie: duble, triple, de exemplu mână-mână-picior;

Nu-l apuca de mâini, picioare, haine (pierzi timp şi libertatea de mişcare); apără-te prin eschive şi sărituri repetate;

Acţiunea să fie cât mai continuă, după schema: apărare sau eschivă-atac-atac-atac;

Stai cât mai aproape de adversar; încearcă să-i ajungi în spate; nu-i întoarce spatele;

Nu respecta nici o regulă sau regulament sportiv: acţionează fără milă;

– în prima urgenţă încearcă să loveşti articulaţiile şi părţile care-l susţin în picioare: genunchi (faţă, dos), glezne, laba piciorului şi testiculele;

Când loveşti, foloseşte forţa şi greutatea întregului corp (nu doar muşchii braţelor sau picioarelor);

Păstrarea calmului şi sângelui rece valorează cel puţin tot atât cât loviturile sau apărarea fizică.

Poziţia de gardă (aşteptare vigilentă, gata de contrătac) trebuie să fie cât mai neprovocatoare şi neevidentă.

Dacă te prinde- foloseşte orice metodă ca să scapi: loveşte-1 tare cu genunchiul în testicule; izbeşte-1 tare cu muchia tălpii pantofului sub genunchi; loveşte-1 cu pantoful peste fluierul piciorului; calea-i tare cu tocul pe laba piciorului; loveşte-1 peste gleznă, în sau sub rotulă.

De la mică distanţă, lovitura cea mai eficientă este cu genunchiul (în testicule) deoarece adversarul nu are cum să-l apuce, sau să se apere şi să te dezechilibreze.

Dar dacă vrei şi poţi să-l loveşti cu piciorul de la o distanţă mai mare (de exemplu contra unui atac cu cuţitul, cu sticla, cu lama de ras) nu folosi o mişcare amplă, ca la fotbal: poate fi sesizată de la un kilometru şi deci evitată de agresor. Loveşte aşa: mai întâi ridică genunchiul sus la piept; apoi lansează cu forţă piciorul pe orizontală, răsucind totodată laba piciorului în jos şi căutând să loveşti nu ţinta, ci prin, DINCOLO de ea; imediat după contact, retrage instantaneu piciorul şi pune-1 jos. Sau:

– Dacă eşti suficient de aproape, loveşte-1 cu cotul, izbeşte-1 cu capul sau cu fruntea.

– Apucă-i două degete vecine cu câte o mână şi trage-i-le, depărtându-le totodată, sau întoarce-i degetele pe dos – mai ales degetul mic.

– Pentru a-1 sili pe agresor să dea drumul unei prinderi oricât de puternice (eventual aplicată altcuiva, pe care vrei să-l scapi) apasă insistent sub nasul agresorului cu muchia palmei dinspre degetul mic (ţine palma rigidizată, cu degetele întinse şi lipite).

– Bagă-ţi degetele în ochii agresorului: ţine degetul arătător şi cel mijlociu întinse ca să formeze un V, celelalte strânge-le în pumn (semnul victoriei) şi obţii o furcă, cu dinţii tocmai bine depărtaţi la distanţa orbitelor lui.

Distrage-i IMEDIAT atenţia când eşti atacat: „ia-i minţile”. Aruncă-i în faţă o batistă, mănuşă, scrumieră, pahar, apă, sare, farfurie cu mâncare sau scuipă-1, după care îl ataci – sau fugi. Dar orice faci – fă IUTE şi fără milă.

Chiar dacă ţi se pare că atacul se desfăşoară atât de repede încât n-ai nici o şansă de apărare, fă totuşi ceva, NU STA ca o momâie:

* Te strangulează de la spate cu o mână: este de presupus că folosind, de exemplu, mâna dreaptă, va avea şi piciorul drept lângă piciorul tău (şi invers când se foloseşte de mâna stângă). Calea-i pe laba piciorului cu tocul, lovind cât mai tare.

* Te strânge de gât, de la spate: apucă cu ambele mâini oricare degete şi dă-i-le peste cap, apoi smulge-i mâinile tragându-1 de degete.

* Te strangulează din faţă: apucă-i oricare deget şi îndoaie-1, suceşte-1 IUTE înapoi, desprinzându-i şi depărtându-i astfel mâinile.

Sau:

Introdu ambele braţe (lipite) cu o smucitură, de jos în sus, între mâinile agreso-rului şi continuă mişcarea depărtându-i-le – pentru a-i rupe prinderea.

Notă: după ce scapi de strangulare (sau chiar ca să scapi), o variantă de represalii ar fi să ridici piciorul şi să-l loveşti cu talpa pantofului peste fluierul piciorului, apoi să continui mişcarea lovindu-1 cu genunchiul în testicule, iar la coborârea piciorului să-l calci cu tocul pe labă. Totul – iute, tare şi fără milă.

* Te îmbrăţişază din faţă: svâcneşte un braţ în sus, pe dinafară braţului agreso-rului, apucă-1 de barbă şi dă-i capul pe spate – dar IUTE, ca să-l surprindă. Dacă nu merge astfel – loveşte-1 tare cu genunchiul în testicule şi la coborârea piciorului, calea-i cu tocul pe laba piciorului (fig. 4.2).

4.2. Cum scapi dintr-o apucare

* Te îmbrăţişează de la spate: IMEDIAT dă-i degetele peste cap, înainte de a-şi putea consolida prinderea. Când te-a apucat peste braţe, loveşte înapoi cu dosul capului, ca să-l atingi tare peste gură sau nas, apoi dă-i degetele pe spate. Dacă te-a apucat deja bine, încearcă să apeşi tare (răsucind) cu vârfurile degetelor îndoite (pumnii strânşi) pe dosul palmelor lui.

*Te împinge cu palma pe piept: apasă hotărât ambele palme peste palma lui şi lipeşteţi-o strâns pe piept, apoi apleacă-te înainte şi dă-i palma peste cap, silindu-1 să cadă pe burtă de durere.

* îţi prinde încheieturile mâinilor sau antebraţele: ideea este să scapi din prindere prin rotirea bruscă a antebraţelor, făcută în aşa fel încât să apeşi pe degetele lui mari (fig. 4.3). Dacă aveai palmele sus ca să-ţi aperi faţa şi el te apucă de încheieturi, roteşte antebraţele cu o zvâcnitură în jos şi spre afară -acţionând tot împotriva degetelor lui mari.

Sau, dacă aveai mâinile jos şi te apucă de încheieturi, antebraţe, atunci zvâcneşte braţele în sus şi spre afară, utilizând acelaşi principiu.

4.3. Dă-i peste cap degetele groase

Dar, dacă te apucă cu două mâini de o singură încheietură, aruncă-ţi mâna liberă printre braţele lui ca să apuci mână captivă, apoi smuceşte-le împreunate, spre agresor fie în sus, fie în jos – după cum te-a apucat: mereu împotriva degetelor lui mari. Ori, dacă împrejurările permit, cu mâna liberă loveşte-1 tare pe agresor în plex, peste faţă, la stomac.

* Cand te apucă de haină sau de revere: urmează să-ţi tragă o lovitură cu capul peste faţă. Singura salvare este să fii mai rapid ca el şi să loveşti tu primul cu capul, adică să-l nimereşti peste nas cu vârful frunţii – dar trebuie să loveşti TARE şi iute.

Dacă te loveşte cu pumnul sau cu piciorul: încearcă mai întâi să fentezi, să te apleci sau să parezi cu mişcări de corp, deoarece trunchiul se mişcă mai repede decât braţele.

* Dacă eşti trântit la pământ şi te loveşte cu piciorul: încearcă să te rostogoleşti, apărând cu braţele zonele lovite. Protejează totdeauna capul – acesta e prioritatea: apucă baza craniului cu mâinile împletite, pune încheieturile peste urechi şi tâmple, lipeşte coatele. Ridică genunchii la gură şi încrucişează gleznele – ca să protejezi organele genitale (fig. 4.4).

În cazul oricărui atac este avantajos să ţipi, să icneşti şi să gemi mai mult decât ar trebui: mimează durerea. Mai ales când o şi încasezi (eşti trântit la pământ şi lovit cu picioarele). Agresorul se potoleşte mai repede dacă i se pare că victima e în agonie.

Dar ţipă şi când contrătaci! Expiraţia şi zgomotul te întăresc, te excită, iar pe adversari îi intimidează.

Atacul armat: rareori vine ca o surpriză totală; de obicei există indicii premergătoare (dar ca să le sesizezi trebuie să fii mereu atent). Pe cât posibil, evită aceste situaţii.

Nu te apăra când agresorul vrea doar să te fure. Nu merită riscul. Dacă însă atacul armat este numai pentru distracţie, din plăcere – contrătacă imediat.

Dacă n-ai spaţiu de manevră, nu ai pe unde să scapi, nu ai chef să fugi – atunci încearcă i iei arma. Problema principală e arma – nu te lăsa impresionat sau distras de alte ameninţări: pumni, picioare, ţipete, vorbe.

Regula nu se aplică în cazul unei arme de foc, situaţie în care trebuie să acţionezi după inspiraţie – vorbeşte sau distrage-i atenţia în general aprobă-1, până apare vreo posibilă scăpare.

S-ar putea ca agresorul înarmat cu o armă de foc să se simtă atât de stăpân pe situaţie încât să devină neglijent. Dacă eşti obligat să scapi (de exemplu afli că vrea să te omoare etc), caută sau provoacă o ocazie de a ataca prin surprindere. Pot avea succes şi trucurile cunoscute din filme, unele chiar răsuflate: de exemplu să priveşti peste umărul agresorului, spre spatele lui, ca şi când vine cineva. Dar trebuie să joci credibil: deschizi ochii surprins, apoi te faci că nu e nimica – s-ar putea să te creadă şi să se întoarcă să vadă ce e. Atunci – profită!

Dar, nu te arunca asupra unui cuţit. Ţine agresorul la distanţă. Foloseşte un scaun, o lopată, un topor – orice obiect solid ai la îndemână. Împunge cu el, nu folosi mişcări circulare (sunt prea lente). Nu-l lăsa pe agresor să apuce cu celaltă mână (liberă) obiectul cu care te aperi.

Vezi cum ţine cuţitul:

– Dacă vrea să-l arunce spre tine, trebuie să schimbe priza – operaţie care te avertizează şi-ţi dă o clipă de răgaz.

4.4. Protejarea capului şi rinichilor când eşti lovit la sol

4.5. Blocarea cotului- împotriva atacului de jos

– Cuţitul ţinut cu lama în sus indică intenţia de lovire de jos în sus, mai periculoasă întrucât intră mai uşor în abdomen, sub coaste. Totodată această priză arată că agresorul se pricepe la mânuirea cuţitului.

– Cuţitul ţinut cu lama în jos arată intenţia de lovire de sus în jos – variantă mai ineficientă, căci lama are şanse să alunece peste coaste şi să nu pătrundă în corp. O astfel de priză ar putea arăta că agresorul nu este foarte priceput la lupta cu cuţitul (dar nu poţi fi sigur de asta).

Metodele cu care îi poţi lua arma sunt foarte numeroase şi variate. Iată trei metode rapide – fig. 4.5, 4.6, 4.7. Partea cea mai periculoasă a întregii acţiuni este prinderea încheieturii mâinii care ţine cuţitul. După aceea, e simplu…

Nu uita: dacă alte încercări de potolire a spiritelor au dat greş, mai ales în cazul unor bătăi cu sau între beţivi – zvâcneşte piciorul în testicule – dar fă-o scurt şi tare, fără ezitarel Această lovitură are avantajul că poţi sta la o depărtare mai mare decât ajunge el cu cuţitul. Poate fi foarte eficace!

Atenţie: toate procedeele de autoapărare descrise mai sus nu pot avea succes dacă sunt aplicate pentru prima oară într-o situaţie reală, de criză. Ele trebuie exersate, însuşite din timp! Indiferent de vârstă, practică un stil de arte marţiale.

4.6. Răsturnarea antebraţului -împotriva atacului de sus

4.7. Apucă-i antebraţul, intră şi roteşte-te contra împingerii din faţă

Ajută victima: nu ezita să intervii când vezi că o persoană este atacată, chiar dacă sunt mai mulţi agresori. Simpla apariţie a altei persoane şi strigătele acesteia îi poate speria şi alunga pe răufăcători. Solidaritatea oamenilor cinstiţi e cea mai bună apărare a societăţii împotriva nedreptăţii. Răul poate birui numai cu ajutorul nepăsării celor din jur.

4.5. CINE TE ATACĂ?

Autostopistul de lângă tine – învăţătură de minte: nu lua autostopişti.

Dar dacă ai luat şi răul se petrece, încearcă să faci ceva —iar ce anume, depinde de împrejurări. Dacă nu ai avut ocazia să reacţionezi rapid când pasagerul s-a transformat în agresor, fă-te că cedezi şi condu mai departe. Dar nu-ţi face iluzii şi gândeşte-te la o acţiune. Aminteşte-ţi de şoferii care au stat cuminţi şi până la urmă tot au fost împuşcaţi sau înjunghiaţi.

Ca şofer ai multe atu-uri în mână. Iată câteva manevre ce pot avea succes:

– Când agresorul rămâne cu un ostatec (soţia etc.) şi te lasă să ieşi din maşină singur – înştiinţează pe furiş vânzătorul de la staţia de benzină asupra situaţiei şi cere-i^ ajutor.

– încalcă o regulă de circulaţie, fă manevre incorecte chiar în faţa unui poliţist

– de exemplu semnalizează cu farurile către maşina Poliţiei etc.

– Strică ceva la maşină, la motor – de exemplu trage şocul, apoi explică-i agresorului că defecţiunea apărută necesită oprirea maşinii şi inspectarea motorului; când ieşi din maşină FUGI (în caz că are o armă de foc, fugi în zig-zag către cel mai apropiat adăpost, sau ascunziş).

– Mimează că-ţi-a venit rău: eşti diabetic şi ai nevoie de insulina; ţi-e rău de la inimă; ai o criză de apendicită – te apuci cu mâinile de abdomen, te prăbuşeşti peste volan, cazi într-o parte. Apoi, ori îl imobilizezi – ori ieşi din maşină şi fugi. Nu uita: cotul este o armă grozavă dacă îl înfigi cu forţă în coastele neprotejate ale celui de alături (imediat deasupra taliei). Foloseşte un pretext potrivit ca să creezi o ocazie de lovire cu cotul – de exemplu te întinzi ca să ştergi parbrizul, să deschizi geamul, să aranjezi scrumiera.

– Dacă agresorul stă pe scaunul din faţă lângă şofer şi nu este legat cu centura de siguranţă, frânează brusc, sprijinindu-te de volan: îl arunci cu capul în parbriz, în bord.

Sau – condu foarte repede (dacă eşti în stare) astfel încât să-l sperii şi să-l faci să nu te atace cât timp conduci.

Dacă transporţi o încărcătură valoroasă şi cineva te opreşte, te avertizează că ţi s-a stricat ceva la maşină: un cauciuc, far etc, sau că mai încolo e un accident

– NU opri imediat, nu ieşi afară din maşină. Mai mergi o bucată de drum, până apreciezi că eşti în siguranţă – de-abia atunci poţi ieşi să verifici defecţiunea.

Sau, dacă ţi se pare că cel sau cei care te-au oprit pentru verificare nu inspiră încredere, propune-le să vă deplasaţi cu toţii până la prima secţie de Poliţie.

Uniformele, însemnele, documentele sunt uşor de falsificat şi greu de verificat, mai ales noaptea pe şosea.

Şoferul de lângă tine: când eşti singură cu un şofer care îşi dă arama pe faţă, fă-te că vomiţi şi mânjeşte cât mai mult interiorul maşinii. Poţi chiar voma cu adevărat dacă îţi bagi (pe ascuns) două degete pe gât. Dacă opreşte maşina, ieşi şi fugi. Vezi şi la (#11.1) (când şoferul este beat, sinucigaş, sau urmărit).

Indiscretul: dacă eşti într-un automobil parcat într-un loc izolat şi vezi o faţă la geam – stai înăuntru. Uşile ar trebui să fie blocate şi ferestrele închise. Nu deschide fereastra dacă bate cineva în ea. Nu sări afară la privitor, ar putea striga să ceară ajutorul altor tovarăşi de „distracţie”, aflaţi în zonă. Nu ataca indignat astfel de oameni, deoarece nu ştii nimic despre posibilităţile lor de apărare, represalii ori răzbunare. Ţine la îndemână o lanternă, o măciucă.

De obicei simplul fapt că l-ai descoperit este suficient pentru a-1 dezgusta şi pleacă. Oricum, e mai bine să pleci şi tu din locul acela.

Beţivul agresiv- ia-1 cu vorba, cu binişorul. Dacă totuşi începe o altercaţie, fii atent că beţivii apucă şi ţin neaşteptat de tare cu mâna. Loveşte-1 puternic în stomac: i se face rău şi renunţă.

Nebunul- ia-1 cu vorba, cu binişorul. Forţa unui astfel de om poate fi de circa trei ori mai mare decât a unui om normal.

Un şofer furios. Nu te lăsa tras din maşină şi agresat, chiar bătut de şoferul furios că i-ai tăiat calea, l-ai depăşit etc. – şi care te ajunge din urmă la următorul stop. Închide şi blochează uşile, nu ieşi afară. Dacă reuşeşte să deschidă uşa, ieşi pe cealaltă uşă. Sau, sări la reclamant – repede. NU STA pe scaun aşteptând un pumn în nas – sau altceva şi mai rău.

Încearcă să-l îmbunezi cu vorba – adeseori obţii rezultate bune în felul acesta

– dar nu slăbi vigilenţa şi fii gata.

Mulţimea – poate fi de la câţiva trecători adunaţi ca să vocifereze sau să privească un accident (minor) de circulaţie, până la un grup mare de oameni isterici care vor sânge.

Fugi – scapă la timp. Dacă nu reuşeşti – retrage-te cu spatele la un zid, un copac. Dacă te aperi, sau contrătaci şi-l rezolvi expeditiv, chiar spectaculos pe primul agresor, s-ar putea ca celorlalţi să le scadă avântul.

Cel ce se îneacă: stai departe de el, deoarece în astfel de situaţii individul se agaţă de tine cu o forţă de luptă excepţională (vezi cum poţi încerca să-l salvezi

– la #6.9.). Dacă te-a apucat (de exemplu cu ocazia naufragiului unui vapor), procedează cum se arată la #4.4.

Teroriştii din avion: în fiecare an au loc în lume aproximativ 20 de deturnări de avioane cu luare de ostatici. Cam un pasager din 4000 a trecut printr-o astfel de situaţie.

La început, după ce teroriştii îşi leapădă masca de pasageri obişnuiţi, toată lumea – pasageri, echipaj – este într-o stare de maximă agitaţie care ar putea provoca teroriştii la acte de violenţă. Nu fi agresiv. Încearcă să nu atragi atenţia. Ascunde sau aruncă posesiunile personale care i-ar putea interesa pe terorişti (documente militare etc).

După un timp, situaţia se calmează. Sunt şanse să apară un fel de relaţii de colaborare între terorişti şi ostatici. De exemplu, s-ar putea ca teroriştii să ceară ajutor la pregătirea şi distribuţia hranei, a băuturilor; la acordarea primului ajutor, la curăţenie etc. Nu refuza astfel de sarcini.

Nu intra în discuţii despre opiniile politice ale teroriştilor. Încearcă să memorezi cât mai multe detalii despre terorişti şi despre situaţie: număr, sex, semne particulare, nume, armament, alte echipamente (dacă faci parte dintre cei eliberaţi într-o primă tranşă, vei putea contribui la pregătirile pentru eliberarea celorlalţi ostatici).

Dacă situaţia se prelungeşte (aterizări pe diverse aeroporturi etc), încearcă să-ţi păstrezi calmul şi să-i încurajezi pe ceilalţi pasageri.

S-ar putea ca pe durata şederii pe aeroport să se întrerupă încălzirea, sau aerul condiţionat (din lipsa combustibilului). Într-o zonă de deşert ziua e foarte cald, iar noaptea aproape ger. De asemenea, toaletele nu vor funcţiona, apa va lipsi, într-o astfel de situaţie mulţi oameni se comportă ciudat: unii devin deprimaţi, nu mai vorbesc; alţii devin nervoşi, agitaţi. Surprinzător, copiii stau mult mai liniştiţi decât ne-am aştepta, pot crea chiar unele legături cu teroriştii.

Pentru a face faţă situaţiei, găseşte-ţi o ocupaţie care să te facă să uiţi: dezleagă cuvinte încrucişate, joacă cărţi, citeşte. Dacă te gândeşti mereu la pericol, fără să vrei intri în panică, faci acţiuni necontrolate.

Încearcă să-ţi păstrezi sănătatea şi forma fizică. Fă exerciţii izometrice (contracţii musculare fără deplasarea membrelor). Dormi. Bea cât de multă apă poţi.

Dacă avionul este atacat de trupele antitero, aruncă-te pe pardoseală şi stai acolo. Fă-te mic. Strecoară-te între scaune. Vor fi explozii, împuşcături etc. Nu te ridica până nu se anunţă că s-a terminat. După aceea, ieşi cât mai repede din avion.

Sălbaticii dacă te atacă, fugi şi te adăposteşte. Nu răspunde decât atunci când plouă cu săgeţi (otrăvite). Iar în acest caz trage cu arma spre ei, dar ţinteşte deasupra capetelor. Situaţia se înrăutăţeşte mult dacă omori sălbatici, primitivi.

Când simţi că cineva te urmăreşte în junglă, opreşte-te în mijlocul oricărui luminiş sau poiană şi lasă-te văzut, arată în toate direcţiile că ai mâinile goale. Dacă prin asta nu te-ai liniştit încă, lasă ceva atractiv, cadouri, în locuri evidente şi după un timp du-te să verifici dacă au fost luate sau nu. Când te întâlneşti cu sălbaticii arată-le că nu eşti înarmat, întinzând mâinile spre ei. Spune-leprin semne ce nevoi ai, s-ar putea să te ducă la satul lor. Alte sfaturi:

– Acţionează după inspiraţie sau situaţie. Nu te grăbi. Arată-te prietenos, bine intenţionat, calm. Zâmbeşte.

– încearcă să te vezi cu şeful tribului sau al satului. Spune-i orice ai nevoie. O să te înţelegi cu el prin semne şi gesturi. Nu cere, nu pretinde. Dă cadouri, fă schimburi.

– Nu fi prea generos când dai în schimb ori când plăteşti cu obiecte, monede sau hrană pentru ceea ce primeşti. Nu e bine să fii mână spartă. Fii corect – încearcă să le câştigi încrederea. Respectă promisiunile făcute.

– Respectă-le obiceiurile – şi colibele, femeile, sau avutul lor. Dacă îi provoci, aşteaptă-te la ce-i mai rău. Când nu sunt siguri de tine sau de intenţiile tale, supravieţuirea va depinde în mod esenţial de felul cum reuşeşti să rezolvi relaţia dintre tine şi ei – bazată pe principiul „să-i faci tu (mai repede) acelaşi lucru pe care ţi l-ar face şi el ţie”.

– încadrează-te. Amestecă-te printre ei, participă la activităţile lor. Nu te enerva dacă fac glume pe seama ta. Încearcă să le înveţi limba. Fii atent şi nu repeta ga-fele care produc o consternare evidentă.

– învaţă tot ce poţi despre modul lor de viaţă, resursele de hrană şi de apă. De asemenea află despre duşmanii lor, despre orice ţi-ar putea fi de folos.

– Ai grijă să nu ţi se fure avutul. Nu locui în colibele lor (poţi să te molipseşti de vreo boală), ci construieşte-ţi una nouă pentru tine, eventual cu ajutorul lor.

Fierbe-ţi apa, găteşte-ţi singur dar încearcă să faci în aşa fel încât această izolare (pentru motive de sănătate) să nu bată la ochi.

4.6. DACĂ TE LEAGĂ

Când nişte sălbatici te leagă de un copac sau un tâlhar îţi intră în casă în timp ce dormi şi apoi te leagă de un scaun, ai avea mare nevoie să ştii câte ceva din „arta dezlegării”.

Pentru a te elibera nu e nevoie să fii un superexpert ca iluzionistul David Copperfield de la TV – ci mai ales să acţionezi dibaci şi preventiv: în timp ce te leagă, încearcă să te „umfli” pe ascuns, pentru ca legăturile rezultate să fie cât mai slabe, cât mai largi. Ţine minte că slăbirea legăturii ori cât de puţin, chiar numai cu 15 mm, poate permite eliberarea prin metodele expuse mai jos.

Adeseori poţi slăbi legăturile şi mai mult: de exemplu, joacă teatru şi fă-i pe agresori să te lege aşa cum vrei tu nu cum vor ei. Încordează-te contra funiei, cablului electric sau sârmei. Sau, nişte spire care se suprapun la legare pot fi mai târziu manevrate să se descalece şi să slăbească legătura. Poţi să scapi mai uşor când eşti legat, chiar înfăşurat cu o singură funie lungă, decât în cazul mai multor legături cu sfori scurte, aplicate în diverse puncte glezne, încheieturile mâinilor, piept, braţe.

Adică:

– Dacă te leagă cu braţele lipite de corp: trage mult aer în piept. Trage mult umerii în spate. Încordează şi îndoaie braţele contra legăturilor. Încearcă să îndoi braţele: simulează dureri insuportabile la subsuori şi pretinzând că te freci în locurile dureroase, încrucişează braţele apoi trage de funie ca s-o slăbeşti cât mai mult, agăţând-o cu un deget în perioada când cel ce te leagă nu-ţi vede manevra (fig. 4.8).

4.8. Încordează-te şi inspiră când te leagă; relaxează-te şi expiră ca să scapi

– îţi leagă mâinile, sau încheieturile mâinilor: încordează-le contra funiei, sârmei, legăturii; ajută-te apăsând vârfurile degetelor şi vice-versa. Folosind astfel de contra-presiuni, împinge contra legăturilor, cel mai bine ar fi chiar în momentul realizării lor. Eliberarea se va putea face relaxând mâinile şi încheieturile, apoi lucrând la legături până ce o spiră se lărgeşte atât de mult încât poate trece peste degete şi palme. Această operaţiune poate fi mult ajutată de degetele mari de la mâini, cu ajutorul cărora spira lărgită se poate trece şi peste mâini. Dacă nodurile sunt într-o poziţie convenabilă, accesibilă, ajută-te la dezlegare cu dinţii. Sau ajută-te cu orice proeminenţă ascuţită găseşti în preajmă.

– îţi leagă picioarele şi gleznele: încordează coapsele, genunchii, pulpele şi gleznele contra legăturilor. Dacă te leagă la glezne, apasă-ţi vârfurile pantofilor şi genunchii între ele – pentru a depărta călcâiele. Sau, când îţi leagă coapsele şi pulpele, apasă vârfurile labelor şi arcuieşte picioarele. Ca să te eliberezi – relaxează picioarele. Gleznele pot fi dezlegate chiar cu mâinile legate – dacă reuşeşti să îndoi picioarele astfel ca mâinile să ajungă la glezne şi la nodul respectiv.

îţi pune căluş la gură: încearcă să te eliberezi frecând faţa de un zid, o mobilă – orice proeminenţă găseşti.

– Te leagă de un copac, stâlp sau scaun: aplică acelaşi principiu. Când te leagă, încordează-te contra legăturilor oricând, şi oricum poţi, urmărind să depărtezi – oricât de puţin – partea de corp peste care trece funia, de obiectul fix, printr-o apăsare pe acelaşi obiect a altei, sau altor părţi de corp. De exemplu te leagă peste piept de un copac – depărtează pieptul de copac, sprijinindu-te de copac cu pulpele şi capul. Atenţie: suprafeţele neregulate – cum e scoarţa copacului, oferă adeseori o posibilitate de slăbire a legăturii prin aducerea ei, încetul cu încetul, până în dreptul unei adâncituri.

O altă soluţie: roade sau taie legăturile, frecându-le de orice proeminenţă ascuţită. O frânghie compusă din fire subţiri este mai uşor de tăiat decât o sfoară groasă.

4.7. ANIMALELE

Atacul unui animal nu poate fi prevăzut. Un astfel de pericol apare mai ales când omul caută sau surprinde animalul, de exemplu la drum, vânătoare, pândă, excursii în parcuri, sau rezervaţii cu animale mari. Altfel, pericolul e mult mai mic, aproape inexistent. De obicei teama provine din imaginaţia şi cultura supravieţuitorului aflat pe un teren necunoscut, neobişnuit. În practică sunt mari şanse ca el să ajungă într-un sat fără să vadă nici un animal periculos, sau să constate că cele pe care le vede se feresc, fug de el.

Totuşi, uneori animalele devin periculoase – de exemplu, când sunt surprinse, încolţite sau au pui. Sunt însă şi unele care atacă fără să fie provocate. Animale agresive se pot întâlni nu numai în junglă, ci şi în multe alte locuri: parc public, rezervaţie, pe câmp, la munte sau la mare, pe stradă.

Animalele sălbatice ataca rareori omul, dar cele mari pot fi periculoase. În sălbăticie, la vânătoare, fereşte-te din calea lor! Nu-ţi face adăpostul sau tabăra pe o potecă de animale, nici lângă un loc de adăpare.

Multe animale, nu numai copitatele, lovesc puternic cu picioarele (de exemplu struţul, cangurul). Cele cornute te pot ataca şi împunge mult mai repede decât ai scoate tu o armă.

Multe animale mici au dinţii ascuţiţi şi atacă cu ferocitate (râsul, şobolanul). Cimpanzeii şi alte maimuţe pot deveni foarte rele.

Dacă nimereşti faţă în faţă cu un animal mare, opreşte-te, îngheaţă pe loc. Controlează-te, nu provoca animalul să te atace. Retrage-te cu mişcări foarte încete. Vorbeşte-i calm. Evită să faci mişcări bruşte şi nu uita că animalele pot mirosi frica de exemplu, mulţi vânători s-au scăpat în pantaloni şi în felul acesta s-au demascat. Fă tot ce poţi ca să rămâi calm.

Animalele nocturne de pradă văd excelent noaptea, dar disting prost culorile. Ele nu pot vedea bine obiectele nemişcătoare. Încremeneşte pe loc dacă nu te-a zărit încă. Ţipetele, zarva s-ar putea să atragă un animal de pradă.

Când un animal se repede la tine, ar putea fi din cauză că îi blochezi drumul de scăpare. Dă-te o parte! Unele animale (de exemplu rinocerul) au vederea slabă sau atacă numai în linie dreaptă. Când te urmăreşte un animal, aleargă în zigzag (dacă nu ai curajul să stai nemişcat sau să te dai la o parte).

Căţăratul în copac este ultimul mijloc de salvare pe care să-l alegi, pentru că ai putea fi blocat acolo multă vreme. Dacă poţi, alege un copac fără ghimpi, altfel s-ar putea să te zgârii şi să stai acolo, sus, multă vreme, încolţit într-o situaţie foarte dureroasă.

Curăţă bine orice muşcătură – animalele şi reptilele au mulţi microbi în gură. Neglijată, rana se poate infecta ori produce tetanus sau turbare.

Învaţă-te să verifici regulat hainele, rufăria, aşternutul şi echipamentul ca să descoperi eventuale reptile sau insecte. Dacă te trezeşti cu una în sacul de dormit sau pe aşternut: păstreză calmul, mişcă-te încet, liniştit şi arunc-o.

Câinii ciobăneşti, de pază sau vagabonzi sunt periculoşi. Pe jumătate înfometaţi sau sălbatici, muşcătura lor poate avea urmări mortale, mai ales dacă sunt turbaţi. Semnele turbării sunt: ochi lucioşi, spume la bot, mers clătinat. Dacă te atacă unul sau mai mulţi câini, aruncă pietre ca să-i ţii la distanţă. Alte metode recomandate: apleacă-te şi stai în 4 labe, vorbeşte-le pentru a-i potoli (de exemplu prin răcnete ca ale ciobanilor). Câinele nu vede bine la distanţă mare (peste 30 m), dar are mirosul foarte dezvoltat.

Poţi alunga câinii folosind pocnitori, dar există şi dispozitive cu ultrasunete, alimentate de la baterii, cu efect similar.

În cazul în care te atacă un singur dulău mare, poţi încerca următoarele manevre de apărare şi salvare:

Loveşte-1 peste nas tare şi iute;

Rupe-i gâtul: dă-i să-ţi apuce şi să muşte un antebraţ (preferabil înfăşurat într-o haină). Când îl apucă, îndeasă-i-1 spre fundul botului. Loveşte imediat ceafa câinelui cu cealaltă mână (cu palma în jos) şi împinge cu o mişcare bruscă şi hotărâtă antebraţul muşcat, ca să-i dai capul pe spate şi să-i rupi gâtul. Nu uita: fără milă!

Nu încerca niciodată să-l apuci de picioare.

Lupii nu sunt câini, ci doar înrudiţi cu aceştia. Părţile lor slabe: nasul şi coastele dinspre burtă, pe părţile laterale. Lupii se orientează spre membrele victimei, le muşcă şi smulg. De obicei atacă în haită, vânează victime slabe. Se sperie de foc, de lumină.

Ce poţi face dacă te atacă un singur lup:

1) Loveşte-1 peste nas;

2) Dă-i să-ţi apuce un braţ şi împinge-1 spre fundul botului;

3) Cuprinde-i corpul cu picioarele, încrucişează-le la spatele lui şi doboară-1 la pământ (tu ai 70-80 kg, el doar 40-50);

4) Strânge-1 cât poţi de tare cu genunchii peste coastele inferioare (fig. 4.9.) – ceea ce îl va face să se retragă instinctiv – apoi încearcă să-i rupi gâtul aşa cum am arătat mai înainte pentru câine (deşi gâtul lupului se rupe mai greu).

Coloana vertebrală seamănă la cele două animale, dar lupul are în plus un guler protector de blană iar vertebrele gâtului sunt mult mai zdravăn încastrate în muşchii cefei.

Taurii sunt total imprevizibili. Fii atent la orice taur adult liber. Principala cauză a accidentelor şi deceselor o constituie neglijenţa, familiaritatea şi dispreţul manifestat de victimă.

Dacă eşti obligat să străbaţi un câmp împrejmuit pe care e un taur, mergi pe la margine. Mai bine ocoleşte prin afara gardului. S-au văzut tauri care o bucată de timp n-au băgat în seamă intrusul, pentru ca deodată să atace. Ei pot alerga în linie dreaptă şi coti mai repede decât orice om.

Câteva metode ca să scapi:

– Aruncă în calea taurului un obiect ţinut mai întâi în mână (haină, pălărie). Sunt mari şanse ca taurul să se oprească să-l cerceteze cu coarnele, înainte de a reîncepe urmărirea. Obţii astfel un răgaz, în cursul căruia continui să fugi, scoţând totodată încă o haină, pe care o arunci când taurul se apropie ş.a.m.d. (fig. 4.10). Ţăranii care cunosc metoda intră pe câmpul taurului înarmaţi cu un sac.

– Taurii au tendinţa să atace orice culoare deschisă, evidentă – nu neapărat roşie. Acoperă deci cât mai bine orice culoare de acest fel (inclusiv pielea).

– Taurilor nu le place să intre în apă deci o altă cale de scăpare este să sari într-un râu, lac sau canal.

4.9. Lupta cu un lup

4.10. Cum scapi de un taur

Dacă te surprinde împreună cu familia (situaţie posibilă numai când eşti iresponsabil), stai pe loc şi atrage taurul spre tine agitând o haină în timp ce femeile şi copii fug în direcţii diferite. Chiar şi în acest caz, nu e sigur ce va face taurul şi după cine va alerga.

Dacă taurul te ajunge şi te trânteşte la pământ, singurul mod în care-l poţi domoli este să te agăţi cu toată hotărârea de inelul din nas (dacă are aşa ceva).

Altă metodă de salvare care a avut succes: prefă-te că eşti mort asta dacă ai scăpat de împunsul cu coarnele, călcatul cu copitele sau cu genunchii.

Urşii constituie un pericol în orice parte a lumii. Ursul poate uşor să omoare un om. N-are nici vederea, nici auzul prea bune, dar miroase foarte bine de exemplu, hrana, până la 1,5 km. distanţă.

Nu te apropia de urşii „blânzi” şi nu-i încuraja să se apropie oferindu-le de mâncare, sau ca să-i fotografiezi alături de familie etc. Respectă anunţurile din locuri precum parcuri şi grădini zoologice.

Ursul alb, polar sau ursul grizzly, nordamerican (specii carnivore) care dau târcoale taberei improvizate sunt foarte curioşi, insistenţi şi foarte periculoşi. Un astfel de urs trebuie împuşcat – dar atenţie, e dificil şi periculos de omorât. Ţinteşte gâtul, inima, beregata, imediat lângă umăr. Un vânător singur este foarte expus represaliilor crâncene ale ursului rănit.

Ursul brun, carpatin (omnivor) nu atacă omul ziua decât provocat sau rănit, spre deosebire de noapte, sau de ursoaica cu pui periculoasă oricând. Urşii se vor apropia însă de tabără pentru a căuta hrană (mai ales cei obişnuiţi să-şi caute hrana în gunoaiele menajere).

Dacă dai nas în nas cu un urs, păstrează-ţi calmul şi retrage-te încet, cu faţa spre el. Dă din mâini. Vorbeşte-i calm. NU-i întoarce spatele, NU fugi (el aleargă mai repede). În cazul (foarte rar) că devine agresiv – încearcă să lupţi cu el. Sau, dacă te trânteşte la sol, încearcă să faci pe mortul, răsucindu-te pe burtă şi încrucişând mâinile la ceafă- pentru a feri faţa, gâtul, pieptul, abdomenul de muşcături. Dacă te răsuceşte cu faţa în sus, continuă răsucirea şi revino cu faţa în jos. Câteva lovituri peste nas s-ar putea să-l alunge. Sau stropeşte-1 în ochi cu un spray cu pulbere de piper. Sau aruncă-i o haină, rucsacul, ca să-l opreşti (vezi mai înainte: Taurii), şi caţără-te într-un copac – la cel puţin 6-8 m înălţime.

Dar încearcă să NU te apropii de el – goneşte-1 făcând zgomot: ţipă, loveşte două vase sau obiecte metalice. Să vadă că nu eşti un alt urs. Dacă refuză să plece sau devine agresiv – mută-ţi tabăra.

Într-o zonă cu urşi, încearcă să ţii orice miros de mâncare cât mai departe de tine, de cort sau de adăpost (vezi # 4.7.). Pregăteşte şi consumă hrana la cel puţin 50 m de cort. Nu găti folosind condimente aromatice. Găteşte şi mănâncă în alte haine decât cele cu care dormi.

NU lăsa alimentele la îndemâna ursului: pe jos, în cort; el miroase şi va găsi orice aliment pe care-l ascunzi: dulciuri etc. Agaţă-le de crengile înalte ale unui copac (la o înălţime mai mare decât poate ajunge un om) dar ai grijă să nu fie prea vizibile: foloseşte sfori şi pungi de culoare închisă.

În tabără păstrează curăţenia: arde orice resturi de mâncare. Nu arunca resturile în latrină: ursul le va mirosi şi le va găsi, iar cu această ocazie va distruge şi latrina.

Dacă pleci din tabără, lasă cortul larg deschis: ursul e curios şi va inspecta cortul; dacă nu are pe unde să intre îşi va face singur o uşă.

Urşii înoată bine şi pot apărea chiar pe o insulă aparent izolată, pustie.

Când în tabără sau chiar în cort apare un urs, mai înainte de a te supăra pe el, priveşte înjur şi întreabă-te: nu cumva EU am fost neglijent şi în felul acesta l-am invitat să vină?

Tigrii pot tot atât de bine să fugă sau să te atace, la fel şi alte feline mari întâlnite din întâmplare. Faţă în faţă cu tigri, leoparzi sau lei, oameni neînarmaţi au scăpat folosind tot felul de metode. Iată câteva: stai nemişcat ca o stană de piatră; fixează-1 cu o privire dominatoare; ţipă şi răcneşte cât de tare poţi; declanşează bliţul (aparatului fotografic); desfă haina şi agită braţele (pari mai mare).

Şerpii deşi există 2000 de specii, majoritatea (90%) nu sunt veninoşi. Dar în Africa, în junglă găseşti peste tot cel puţin o specie veninoasă.

Sunt şanse mari să nu mori de la o muşcătură de şarpe. Chiar şi cei veninoşi nu sunt eficienţi, adică adesea muşcă fără a injecta venin. Şerpii de obicei nu atacă, ci evită oamenii. Majoritatea muşcăturilor de şarpe sunt provocate de surprinderea reptilei care se apără, nu atacă. Şerpii nu trebuie surprinşi prea de aproape. Într-o zonă unde pot fi şerpi, fă mult zgomot.

Pericolul este mai mult pentru cei desculţi. Poartă cizme. Întăreşte şi îngroaşă încălţămintea uşoară înfăşurând piciorul cu straturi de pânză, legate pe deasupra cu o sfoară (nu prea strânsă). Loveşte cu un băţ înainte de a călca pe posibilele culcuşuri de şarpe: buşteni, bolovani, stânci, tufişuri. Şerpii sunt animale de noapte, aşa că pe întuneric luminează drumul cu o torţă sau lanternă şi ajută-te cu un băţ gros. Nu dormi pe pământ. Ai grijă pe ce pui mână goală.

Nu te lua de şerpii mari. Pe unul mijlociu sau mic îl poţi prinde de sub cap cu un băţ având o furcă la capăt. Ca să-l omori, loveşte-1 în ţeastă cu alt băţ sau ciomag. Şarpele aflat în copac poate fi lovit cu ciomagul ca să cadă pe sol – unde poate fi omorât.

Nu te apropia de un şarpe până nu eşti sigur că e mort! Pentru siguranţă mai dă-i una în cap. Unii mimează excelent că ar fi morţi!

Dacă ai fost muşcat şi tu sau tovarăşii tăi reuşiţi să vă păstraţi prezenţa de spirit în agitaţia care se naşte după accident, încearcă să omori şarpele – cu un bolovan, băţ ori armă de foc. După ce te asiguri că e mort, apucă-1 de coadă şi du-1 să-l arăţi doctorului sau spitalului pentru ca acesta să poată stabili ce fel de venin acţionează asupra victimei. Tratamentul – vezi la # 19.7.

Crocodilii – zac adeseori în apă nemişcaţi ca nişte buşteni, doar cu ochii deasupra apei.

Ei constituie un mare pericol la traversarea prin vad, înot sau pe plută a oricărei ape, fie la râu, lac sau golf din zonele tropicale şi subtropicale. In astfel de cazuri consideră totdeauna că SUNT crocodili în apă. Nu face zgomot, nu bate ori împroşca apa, nu ţipa. Ocoleşte pe departe astfel de locuri periculoase.

Dacă te atacă, fugi REPEDE. Lovitura de coadă e foarte periculoasă la fel ca şi colţii. Crocodilii sunt foarte rapizi pe uscat, dar nu sunt agili. Dacă alergi în zig-zag poţi scăpa (relativ) uşor.

Verifică cu mare atenţie zona înainte de a intra în apa adâncă. Nu te amăgi că crocodilii s-ar speria dacă arunci cu pietre în ei.

Dacă totuşi unul s-a apropiat prea mult, încearcă să-l loveşti tare cu pumnii şi picioarele peste bot sau ochi. Dacă te-a apucat, ţine-i strâns fălcile ca să nu poată rupe sau muşca din nou.

Crocodilii mai mici pot fi prinşi cu o capcană lângă apă. Sau cu o momeală (carne) în care ai ascuns un băţ ascuţit la cele două capete astfel ca să i se proptească între fălci, în gât. Omoară captura cu o lovitură zdravănă între ochi.

Rechinii: aud în apă până la 1,5 km; simt vibraţiile produse de un peşte rănit sau de un înotător până la 90 nr, văd până la 25 de m.

Stai liniştit pe plută sau în barcă. Vâsleşte ca să te îndepărtezi de sângele, voma, resturile de peşte sau excrementele care plutesc pe apă. Nu pescui lângă rechini. Dacă poţi, îmbracă haine de culoare închisă şi acoperă pielea, membrele goale, căci îi atrage albul mişcător.

Nu sări dintr-o barcă mică în apă dacă n-ai verificat bine împrejurimile şi sub barcă. Nu te depărta de barcă. Nu lăsa să-ţi atârne mâini sau picioare din barcă în apă. Rechinii atacă fără nici un avertisment. Dacă a apărut un rechin în apropierea bărcii sau plutei, fii gata căci urmează să ciocnească, să împingă barca sau să se frece de ea. Nu agita obiecte strălucitoare, căci asta îi irită şi mai mult. Stai liniştit. Dacă nu apare ceva care să semene a hrană, sunt mari şanse să se plictisească şi să plece.

Dacă eşti pe o plută şi vă atacă un rechin: toată lumea se aşează spate în spate ca să poată observa de jur împrejurul plutei (dacă marea e agitată, legaţi-vă unul de altul); când apare rechinul, loviţi-1; împungeţi cu cuţitul, cu vâsla etc. (nu loviţi lateral) în ochi, branhii sau bot.

Dacă moare cineva, aruncaţi noaptea corpul în mare şi îndepărtaţi-vă repede de locul respectiv. Dacă cineva e rănit, trageţi-l pe plută, opriţi sângerarea şi trataţi-1 de şoc. Împuşcăturile pot să-i sperie. Dacă ai, foloseşte substanţele speciale care, dizolvate în apă, îi îndepărtează.

Rechinii atacă şi în apele cu adâncime foarte mică. Ei sunt atraşi de mişcările agitate, care împroaşcă apa. Aşa că în apele cu rechini, înoată cu mişcări liniştite şi regulate. De asemenea, ţine-te departe de bancurile mari de peşti şi peştişori -căci ele constituie o altă atracţie a rechinilor.

Supravieţuitorii fără plută, sau barcă, aflaţi în apă şi confruntaţi cu peşti periculoşi ca: rechini, peşti sabie, baracude, trebuie să formeze un cerc, stând cu faţa spre exteriorul cercului şi să bată apa cu mişcări puternice şi regulate. Dar dacă descoperiţi o aripioară triunghiulară deasupra apei şi rechinul încă nu v-a observat – nu mai mişcaţi, faceţi pluta.

Când te atacă un rechin singur, dacă ştii să înoţi poţi încerca să scapi cu manevrele următoare:

a) Stai cu faţa la rechin şi înoată pe o parte; nu te întoarce ca să te depărtezi de el;

b) Când rechinul se apropie, înoată brusc spre el;

c) Când eşti aproape încearcă să-l loveşti peste tot cu pumnul, piciorul, împinge-1;

d) Ţipă sub apă;

e) Plesneşte suprafaţa apei cu palma;

f) Dacă ai o armă, împunge-1 în ochi sau branhii.

4.8. INSECTELE

În zonele nelocuite, pericolul cel mai mare, şi real pentru supravieţuitori îl constituie molipsirea cu vreo boală transmisă de insecte (cum ar fi malaria sau frigurile galbene – luate de la ţânţari).

Pentru a te feri de roiurile de muşte, ţânţari, alte insecte:

a) Acoperă-ţi tot corpul cu haine.etc, indiferent de eforturile necesare sau chinurile îndurate. Protejează în orice alt fel zonele care nu pot fi îmbrăcate:

a) Mânjeşte-ţi cu noroi faţa, extremităţile şi partea de sus a corpului etc;

b) încropeşte o pălărie cu boruri largi;

c) Improvizează o apărătoare sau o glugă în jurul capului, dintr-o cămaşă, vestă sau maiou purtat împrejurul şi deasupra capului, cu poalele băgate sub gulerul hainei – mai ales în zori şi la amurg. Sau mai bine ia o bucată de pânză lată de vreo 50 cm şi lungă cât să-ţi înfăşori capul; despic-o în fâşii verticale care să atârne de o margine sau de o bandă, astfel încât să-ţi protejeze faţa, ceafa, gâtul. Atenţie: ţânţarii sunt atraşi de două ori mai mult de culoarea albastră decât de alte culori;

d) Dacă poţi, îmbracă două rânduri de haine. Bagă crăcii pantalonului în ciorapi, cizme sau jambiere făcute dintr-o bucată de pânză înfăşurată în spirală urcătoare, de la glezne spre genunchi (moletiere). Leagă capetele Cracilor de labe, în interiorul încălţămintei, cu şireturi, sfoară, coarde de viţă. Bagă manşetele cămăşii sub mănuşi (eventual improvizează mănuşi din şosete);

e) Nu te dezbrăca niciodată înainte de culcare. Noaptea acoperă-te complet, inclusiv mâinile. Improvizează o plasă de ţânţari în jurul patului – din orice fel de ţesătură. Amenajează pentru durata somnului un mic acoperiş deasupra părţii superioare a corpului, din pânză sau frunze, susţinute de un băţ;

f) S-ar putea ca insectele să te ocolească dacă te ungi pe faţă şi pe mâini cu ulei, unsoare sau noroi. Fumul alungă insectele.

g) Foloseşte mijloacele disponibile din trusa de prim ajutor: unsoare contra muşcăturilor de insecte, frecţie contra ţânţarilor, pastile contra malariei. Există şi dispozitive cu ultrasunete contra ţânţarilor etc, alimentate de la baterie sau de la soare.

Ziua, la drum este foarte important să-ţi acoperi bine picioarele şi extremităţile, înfăşoară o pânză sau coajă de copac în jurul picioarelor şvi leag-o bine, ca să te apere de lipitori, miriapode, alte insecte.

Evită contactul cu omizile păroase: dacă ajung pe pielea ta, îndepărtează-le prin ştergere în sensul lor de înaintare; dacă ştergi în sens invers – rămân înfipte în piele resturi iritante de fire care îţi produc mâncărime, chiar infecţie.

Fereşte-te de insectele care dau buzna: agaţă hainele şi încălţămintea deasupra solului, astfel ca scorpionii, şerpii, păianjenii să nu se strecoare în ele. Fii atent când îţi bagi mâna într-un buzunar. Atenţie la trezire: miriapozii se ascund şi caută căldura în zonele genitale ale corpului. Apără-ţi subţiorile şi pubisul împotriva insectelor înţepătoare atrase de sudoare.

Este foarte important să alegi un loc bun, potrivit pentru tabără. Oricând ai posibilitatea, alege un loc înălţat şi bătut de vânturi. Nu te apropia de:

– Mlaştini, bălţi, mocirle;

– Terenuri joase, umede, accidentate;

– Locuri adăpostite.

Pentru a împiedica intrarea insectelor în adăpost, în colibă – etanşează-le cât mai bine cu materialele pe care le găseşti, de exemplu, cu pânza paraşutei sau cu haine. Fumul de ţigară alungă insectele dinăuntru, dar fumul unui foc este şi mai bun. Aprinde afară un foc puternic şi pune peste el frunziş, ferigi sau muşchi până ce fumegă zdravăn. la o bucată din acest amestec fumigen şi du-1 în fundul colibei. Apoi fă vânt cu o haină sau o frunză mare pentru a scoate afară pe uşă fumul şi insectele.

Albinele, viespile, tăunii: dacă ai deranjat un cuib sau roi de albine ori viespe (amplasat de obicei în copaci, la înălţimea de 3-10 m) şi eşti în apropiere, stai câteva minute nemişcat, apoi îndepărtează-te cu mişcări lente (viespile atacă ţintele mobile).

Dacă te atacă – fugi (preferabil prin tufăriş)!

Nu arunca nici un bagaj – căci n-o să mai vrei să te întorci după el.

Insectele atacă orice bucată de piele descoperită. Ele caută sarea şi se vor repezi asupra oricărei zone de piele cu sudoare. Apară-ţi subţiorile şi zona dintre picioare de înţepăturile dureroase. Ochii pot fi apăraţi cu ochelari (de ski, de motocicletă).

Adăposteşte-te cât mai repede într-o casă, un cort, orice adăpost închis. Nu intra într-o apă, căci aceste insecte sunt pricepute: stau şi aşteaptă să scoţi capul afară!

Furnicile: evită muşuroaiele şi potecile furnicilor. Fii atent când te caţeri pe copacii tropicali, căci furnicile care muşcă trăiesc la diverse înălţimi: la nivelul solului şi mai sus. Uită-te unde stai şi unde te culci. Nu arunca resturile de mâncare aiurea, îngroapă-le. Dacă ai de-a face cu invazia sau marşul unei armate de furnici, mută-ţi tot bagajul (dar fă-o din timp!) în afara drumului lor, care e o linie dreaptă.

Insectele parazite: dezbracă-te adesea şi controlează-te – mai ales când mergi prin zone ierboase. Examinaţi-vă unul pe celălalt. Poţi găsi căpuşe, lipitori, gândaci ş.a.m.d.

* Căpuşele pot fi îndepărtate prin periere, bobâmace, lovituri uşoare cu degetele. Dar dacă au capul înfipt sub piele, nu trage de corp căci se rupe, iar capul rămas produce infecţie. Mai întâi fă-le să dea drumul la fălci prin aplicarea de tinctură de iod sau spirt medicinal, ori prin încălzire cu o ţigară aprinsă, apoi ia-le şi extermină-le. Căpuşele transmit diverse boli, dintre care mai grave sunt: borelioza (eritem, înroşirea pielii pe o suprafaţă mare în jurul muşcăturii; nu există tratament) şi meningo-encefalita de primăvară (există un vaccin preventiv).

* Păduchii se îngroapă sub unghiile de la picioare sau sub piele, pentru a-şi depune ouăle. Ei pot fi îndepărtaţi cu un vârf de cuţit sterilizat (prin încălzire în flacără), ac sterilizat, sulă sterilizată. După care aplici tinctură de iod sau rivanol.

* Strechea e un fel de muscă, care depune ouă sub pielea omului. Din ouă apar larve cu capul mai mare decât coada, care mănâncă din carnea ta înaintând spre interiorul corpului. La extragerea larvei fii atent să nu i se rupă capul şi să rămână sub piele – căci apar infecţii grave.

Scoate larvele cu un ac şi dezinfectează locul înainte de a se infecta.

În afară de paraziţii deja menţionaţi, la tropice există încă multe alte specii de insecte care de care mai agresive şi mai periculoase: se îngroapă în piele, ciupesc, transmit boli.

Lipitorile pătrund prin orice haină. Muşcătura lor e scârboasă, dar nu doare. Ele se desprind singure după ce se satură de sânge. Nu trage de ele dacă sunt deja înfipte în piele – s-ar putea să li se rupă fălcile sau cleştii şi să rămână în piele, producând o infecţie. Dar le poţi îndepărta presărând pe ele sare sau alcool ori apropiind de ele o ţigară aprinsă, un tăciune aprins, o flacără, sau lovindu-le cu bobârnace.

Păianjenii trebuie evitaţi: nu scotoci, nu căuta, nu pipăi cu mâna pe sub bolovani, stânci, buşteni sau în găuri. Dar păianjenii pot trăi în multe alte locuri: de exemplu, într-un container cu banane din import. De obicei muşcătura de păianjen nu omoară, dar produce dureri. Cei păroşi produc o iritaţie puternică a pielii.

Specia Văduva Neagră, având ca semn distinctiv o clepsidră roşietică desenată pe burtă, este cea mai periculoasă, chiar mortală, datorită muşcăturii sau numai înţepăturii cu o otravă care atacă sistemul nervos. O altă specie, poate mai vestită – tarantula – este relativ inofensivă dacă o comparăm cu „Văduva”.

Scorpionii: stau în locuri întunecate. Glandele otrăvitoare sunt în coadă şi în labele mari cu cleşti. Otrava lor atacă sistemul nervos, produce vomă şi poate omorî un om – mai ales un copil. Scorpionii mici au o otravă mai puternică decât cei mari. Dacă torni câteva picături de lichior pe un scorpion, devine agitat şi se auto-înţeapă mortal.

Fii precaut. Nu-i deranja, nu-i atinge cu mâna goală când lucrezi printre buşteni, bolovani sau prin nisip. Înainte de a te încălţa şi îmbrăca – scutură încălţămintea, ciorapii, hainele. Verifică aşternutul înainte de culcare.

Miriapodele: sunt animale de noapte. Într-un loc cu climă caldă, verifică hainele şi aşternutul înainte de a le folosi. Dacă noaptea simţi că se târăşte vreunul pe tine – lasă-1 să treacă. Nu încerca să-l arunci. Înţepătura lui este foarte dureroasă.

Primul ajutor pentru muşcături, înţepături – vezi la # 19.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s