Supravetuire | 17. CALAMITATILE NATURALE

17. CALAMITĂŢILE NATURALE

17.1. Inundaţia Pregătiri, în timpul crizei, Acccidente la baraje, După inundaţie

17.2. Valul uriaş (Tsunami)

17.3. Uraganul Alarmarea, Pregătiri, în timpul crizei, După uragan

17.4. Tornada Pregătiri, în timpul crizei, După calamitate

17.5. Cutremurul Pregătiri, Când începe cutremurul, După cutremur

17.6. Erupţia vulcanică Semne prevestitoare, Pregătiri, Când vulcanul erupe: Lava, Proiectilele, Cenuşa vulcanică, Sfera de foc, Torentul de noroi

Auzim mereu despre inundaţii, alunecări de teren, secetă, cutremure, incendii de păduri ş.a.m.d. În 1999 pe glob au rezultat de pe urma lor 105 000 morţi – în afară de numeroşii răniţi sau cei rămaşi fără adăpost. Pagubele respective ating 5-10 mlrd dolari/an. Simţim cu toţii că se schimbă clima (creşterea găurii din stratul de ozon etc), adeseori din cauza comportării iresponsabile a unei părţi din omenirea „civilizată”. De exemplu, SUA are doar 4 % din populaţia planetei, dar consumă anual, cu inconştienţă şi neruşinare, 35 % din toate resursele naturale consumate pe glob (superputere, care însă nu-şi dă seama cât de strâns legată e supravieţuirea ei de soarta celorlalţi locuitori ai planetei).

Poluarea şi dezastrele naturale nu cunosc graniţe. Cu toate acestea, noi lăsăm cu nesăbuinţă lucrurile în voia soartei, nu facem nimic pentru a le îndrepta. Sau – pentru a ne salva… Organizaţiile ecologice (gen Greenpeace) nu au nici un sprijin de la români.

Dezastrele naturale pot fi de origine meteorologică (inundaţii, uragane, tornade ş.a.m.d) sau geologică (cutremure, vulcani). Mai nou – şi artificiale, provocate de oameni (vezi #18).

Sfaturile de uz general, indicate în celelalte capitole, se aplică şi în situaţia unei calamităţi naturale. Dar, fiecare fel de calamitate are şi caracteristicile ei deosebite (adeseori acestea sunt asemănătoare urmărilor unui război – vezi #18).

La nivelul autorităţilor din România, protecţia şi autoprotecţia populaţiei este organizată de Inspectoratele judeţene de protecţie civilă, conduse de Comanda-mentul naţional al Protecţiei Civile (din cadrul Comisiei Guvernamentale de apărare împotriva dezastrelor).

17.1. INUNDAŢIA

Poate fi produsă de revărsarea unui râu, a unui lac – ca urmare a unor ploi puternice, uneori căzute departe de locul revărsării; de revărsarea mării, a oceanului, ca urmare a unui cutremur submarin, furtună; de ruperea unor baraje sau diguri.

Câteodată torentul sau valul năvăleşte pe neaşteptate, alteori poate fi prevăzut.

Pregătiri: vezi #2.4. Oricum, nu instala tabăra lângă un râu, pe un teren coborât, ci pe un pinten de deal. Dacă apa creşte, mută-te mai sus.

Nu căuta să-ţi etanşezi casa ori beciul – pentru rezistenţa construcţiei e mai bine să pătrundă apa (altfel, diferenţa de presiune între exterior şi interior o poate dărâma).

Pregăteşte rezerve de hrană, haine călduroase, apă de băut – în vase bine închise. Adună o lanternă, un fluier, o oglindă, cârpe colorate pentru semnalizare, împreună cu o sobă de gătit portabilă, lumânări şi chibrituri.

În timpul crizei:

într-o clădire: dacă apa în creştere te surprinde într-o clădire, stai acolo. Eşti mai în siguranţă aşa decât să pleci pe jos. Opreşte gazul şi curentul electric. Urcă la etajul superior sau în pod. Dacă eşti obligat să te refugiezi pe acoperiş, amenajează acolo un adăpost. Dacă acoperişul este înclinat, leagă toate persoanele de un coş sau alt reazem solid. Dacă nivelul apei continuă să crească, pregăteşte o plută. Dacă nu ai frânghii, rupe cearceafurile.

Părăseşte casa numai în caz de absolută necesitate. Dacă nu eşti silit să pleci -stai în casă sau pe ea până ce apa scade sau se retrage.

Viitura: în cazul unei ploi torenţiale urcă, nu sta pe fundul văii sau pe malul apei, nici în timpul ploii, nici după aceea.

Şuvoaiele de apă amestecată cu noroi şi tot felul de materiale pot să te prindă oriunde, pe neaşteptate, nu numai pe fundul văii, ci şi mai sus. Fugi! Refugiază-te spre înălţime, pe creastă.

Dacă autovehiculul se blochează, părăseşte-1. Apa te poate mătura cu maşină cu tot.

Nu încerca să traversezi o apă curgătoare sau stătătoare decât atunci când eşti sigur că adâncimea ei maximă nu va depăşi jumătatea roţilor, la înălţimea genunchilor.

Pentru traversarea unei ape foloseşte metodele indicate la #13.7.

Pe ţărmul mării: de obicei inundaţia este produsă de o combinaţie de valuri şi flux mare, amplificate de un vânt puternic. Însă autorităţile vor lansa din timp avertismente şi alarma. Cel mai bun lucru este să pleci din zona ameninţată.

Acccidente la barajele hidrotehnice: în teorie, autorităţile vor declanşa alarma (un semnal de sirenă care durează 2 minute şi se întrerupe de 3 ori) pentru calamitate naturală şi vor înştiinţa prin telefon şi radio toate localităţile din zona ameninţată.

La recepţionarea semnalului de alarmă, populaţia şi animalele se evacuează în cel mai scurt timp în afara zonei inundabile, în locurile dinainte stabilite pentru astfel de situaţii. Victimele vor primi primul ajutor, iar asistenţa sanitară pentru populaţie va interveni pentru evitarea unor epidemii.

Cetăţenii trebuie să acţioneze cu calm, ştiind că au suficient timp la dispoziţie pentru salvare (vezi #6 şi #14). La părăsirea locuinţei se vor lua numai obiectele de valoare şi cele strict necesare; nu uita să întrerupi alimentarea casei cu gaze, curent electic, apă de la reţea.

În caz că te surprinde apa, urcă-te pe o clădire rezistentă.

După inundaţie: vezi #2.5. Nu pleca, nu umbla până ce nu eşti sigur că pericolul a trecut. Poate mai vin şi alte viituri sau furtuni.

Hrana nu va fi greu de găsit, pentru că şi animalele se vor refugia tot spre înălţime. Atenţie însă: animalele speriate de apă pot deveni periculoase.

Apa de băut poate fi mai greu de găsit, căci cea din apropiere este murdară, contaminată. Pentru băut foloseşte apa de ploaie şi fierbe apa din alte surse.

Când apa se retrage, lasă în urma ei distrugeri, resturi, cadavrele victimelor. Apa rămasă este poluată. Pot apărea boli sau molime. Nu mânca nici un cadavru sau alte resturi (arde toate mortăciunile), fierbe şi dezinfectează orice apă înainte de a o folosi.

Unele produse vegetale pot scăpa şi pot fi bune de mâncare; la fel păsările.

17.2. VALUL URIAŞ (Tsunami)

Un cutremur submarin poate produce fenomenul numit Tsunami, adică o serie de valuri uriaşe cu înălţimea până la 30 m, care se mişcă cu 300 km/h, străbat distanţe imense şi produc pagube îngrozitoare pe ţărmurile lovite. Nu toate cutremurele produc Tsunami, dar oricare cutremur poate să o facă.

Dacă simţi vibraţii în sol, depărtează-te de coastă (peste 1 km) şi caută un loc mai ridicat. Nu există apărare împotriva unui perete mişcător de apă. Fugi cât mai ai timp! Nu încerca să vezi un Tsunami – căci dacă-i poţi vedea înseamnă că eşti atât de aproape, încât nu mai scapi – doar dacă te afli pe o înălţime suficient de mare şi solidă deasupra lui.

Tsunami nu este un singur val, ci o serie de valuri. Deci nu te întoarce la locul periculos, pe mal, după trecerea primului val, căci s-ar putea să te distrugă al doilea sau al treilea.

17.3. URAGANUL

Este un vânt cu viteza foarte mare (peste gradul 12 pe scara Beaufort) care poate distruge construcţiile mai slabe şi aduce ploi torenţiale. Apare în zonele tropicale şi poartă diverse denumiri: hurricane (în Atlanticul de nord, Marea Caraibelor, Pacificul de nord şi sud-vest); ciclon (în Marea Arabiei, Golful Bengal, sudul Oceanului Indian); tai/un (În Marea Chinei); willy-willy (în nord-vestul Australiei).

De obicei uraganele apar la sfârşitul verii, când temperatura apei din ocean este foarte ridicată, dar pot apărea şi în alte perioade ale anului. Aerul încălzit de apă formează o coloană cu presiune joasă, ca un miez în jurul căruia vântul se roteşte cu viteze de până la 300 km/oră. Sensul vârtejului este antiorar în emisfera nordică şi orar în cea sudică. Puterea vântului este maximă la o distanţă de 16-19 km de centrul (ochiul) uraganului. Zona centrală, cu un diametru de câţiva km, este liniştită. Uraganul apare şi se măreşte deasupra oceanului, apoi începe să se deplaseze spre Polul mai apropiat – nord sau sud. Vântul are viteza maximă pe partea dinspre Pol a ochiului. Forţa unui uragan slăbeşte deasupra uscatului cu cât se depărtează de mare, de ocean.

Alarmarea: autorităţile şi meteorologii supraveghează uraganele şi anunţă apropierea lor. În mod normal, nu poţi fi surprins de un uragan. Dar, unele uragane se mişcă fără nici o regulă – aşa că fii atent la toate comunicatele.

Dacă eşti pe ţărmul oceanului şi nu ai radio, poţi prevedea apropierea uraganului după următoarele semne: creşterea valurilor; răsărit şi apus foarte colorate; fâşii dense de nori cirus adunându-se spre centrul furtunii care se apropie; o creştere anormală a presiunii atmosferice, urmată de o coborâre la fel de rapidă.

Pregătiri: vezi #2.4.

Dacă poţi, fugi din calea uraganului, refugiază-te. Alarmarea se face de obicei cu 24 ore înaintea sosirii lui, aşa că ai destul timp pentru evacuare. Stai departe de ţărmul mării, de depresiuni şi de malurile râurilor.

Umple rezervorul maşinii cu benzină şi pleacă din zona periculoasă.

Dacă nu poţi fugi, pregăteşte un adăpost, consolidează casa. Acoperă ferestrele cu scânduri. Ancorează orice obiect rămas afară, neadăpostit, care ar putea fi aspirat sau săltat de vânt. Rezistenţa unei clădiri la solicitarea uraganului este determinată de rezistenţa şi de integritatea carcasei. Dacă acoperişul e rupt, smuls sau o fereastră e spartă, vântul şi ploaia pot intra înăuntru şi distrug totul – acţionând din interior. Când interiorul casei este accesibil intemperiilor, la trecerea uraganului apar diferenţe de presiune care saltă acoperişul şi dărâmă pereţii.

Dacă te afli într-o clădire solidă, pe un teren mai înalt, stai înăuntru. Călătoria prin uragan este extrem de periculoasă. Locul cel mai sigur este într-o pivniţă, sub o scară interioară. Nu te adăposti lângă un horn – căci s-ar putea să se dărâme.

Dacă locuieşti într-o construcţie şubredă, mută-te într-una solidă (într-un adăpost de uragan). Înainte de a pleca din casă întrerupe toate alimentările de apă, energie şi gaze.

Fă provizii de apă potabilă şi fă-ţi rost de un radio cu baterii. S-ar putea ca furtuna să distrugă reţelele publice de alimentare cu apă, energie electrică sau alte utilităţi.

În timpul crizei:

Adăposteşte-te: cea mai bună protecţie este într-o pivniţă. A două preferinţă este un şanţ sau un tranşeu.

Dacă te surprinde pe câmp descoperit şi nu te poţi adăposti altfel, lungeşte-te pe sol – ca să fii mai ferit de obiectele zburătoare. Târăşte-te spre partea ferită de vânt a oricărui obstacol mai solid din calea vijeliei: un pinten de stâncă, o perdea lată de copaci zdraveni. Fereşte-te de gardurile şi de copacii pirpirii – căci pot fi smulşi sau doborâţi de vânt.

Când vântul slăbeşte înseamnă că a sosit ochiul uraganului, cu liniştea sa temporară. Nu pleca! In mai puţin de o oră uraganul va reveni, cu vânturi la fel de puternice – dar suflând în sens opus. Când eşti în aer liber, mută-te pe partea cealaltă a peretelui de piatră sau a perdelei de copaci după care te adăposteai; dacă în apropiere este un adăpost mai bun – fugi acolo.

Nu merge cu automobilul prin uragan. Caroseria nu te poate proteja de vântul puternic şi de obiectele zburătoare.

Pe mare, pe o navă: coboară pânzele, închide şi blochează chepengurile, leagă şi ancorează toate echipamentele.

După uragan: vezi #2.5.

17.4. TORNADA

Tornada este un fel de uragan cu diametrul trombei (vârtejului) la nivelul solului de numai 25 -50 m. Viteza vântului în vârtej atinge 600 km/oră, dar tromba se deplasează cu max 50-65 km/oră. Este fenomenul atmosferic cel mai violent şi distructiv pe o suprafaţă mică (fâşia măturată pe sol). Distrugerile sunt enorme. În afara construcţiilor cu structură extrem de solidă, tornada aspiră şi ridică în aer tot ce întâlneşte. Adeseori clădirile se prăbuşesc ca urmare a diferenţei de presiune între interior şi exterior. Tornada face un zgomot de motor ambalat la maxim, care poate fi auzit până la 40 km distanţă.

Pregătiri: vezi la # 2.4. Fugi, sau pregăteşte un adăpost.

În timpul crizei: dacă te-a surprins, adăposteşte-te în construcţia cea mai solidă pe care o poţi găsi.

Preferabil într-un beci amenajat special pentru furtună (vezi #18.1). Stai lângă un perete exterior sau în zona întărită a casei (dacă există). Dacă nu există subsol, du-te în centrul parterului, într-o cameră mica, sau adăposteşte-te sub o mobilă solidă. Dar nu sta sub mobila grea sau sub biblioteca de la etajul de deasupra. Stai departe de ferestre.

Închide toate uşile şi ferestrele pe partea casei de unde vine tornada şi deschide-le pe cele din partea opusă. În felul acesta împiedici vântul să intre în casă, să salte acoperişul. De asemenea egalizezi presiunile din interiorul şi exteriorul casei, ferind-o de explozie.

Nu sta într-o baracă, rulotă sau maşină, căci furtuna o poate aspira, sălta şi

arunca în aer.

În aer liber poţi fi lovit de obiectele zburătoare.

Vijelia te poate aspira şi ridica în aer. În schimb, poţi auzi şi vedea tornada care se apropie. Ieşi din calea ei. Fugi perpendicular pe direcţia ei aparentă de mişcare. Adăposteşte-te într-un şanţ, într-o depresiune, întinde-te pe sol şi acoperă-ţi capul cu mâinile.

După calamitate: vezi # 2.5.

17.5. CUTREMURUL

Cutremurul vine pe neaşteptate. El nu poate fi (încă) prevăzut de ştiinţă.

Cutremure mici se petrec pe toată suprafaţa globului, dar cele puternice sunt limitate la anumite zone geografice predispuse la seismicitate. Anual pe glob se petrec cam 140 cutremure puternice, de gradul 6 pe scara Richter sau peste. Conform acestei scări, un cutremur cu un anumit grad (7) este de 10 ori mai puternic decât altul cu un grad imediat inferior (respectiv 6). Un cutremur de gradul 5 degajă o energie echivalentă cu explozia a 10 kt explozibil.

Înaintea unui cutremur puternic se petrec de obicei câteva tremurături mai slabe, urmate de o linişte (pauza seismică). Adeseori zgâlţâiturile prevestitoare nu sunt simţite de oameni. În schimb, animalele se comportă neobişnuit în ajunul unui cutremur: devin foarte atente, încordate, gata de fugă.

Pregătiri: ascultă comunicatele de la radio; întrerupe sau închide racordurile de alimentare principală cu gaze, electricitate şi apă de la reţelele comunale; coboară obiectele grele de pe rafturile mai înalte; fixează obiectele grele şi mobilele care ar putea cădea; îndepărtează materialele inflamabile, explozive sau toxice. Fă provizii de: apă, hrană, o lanternă, o trusă de prim ajutor, un stingător de incendiu; pregăteşte trusele mici şi mari de supravieţuire – vezi #2.4. Alege din timp locurile în care te-ai putea ascunde şi proteja (sub o grindă, o uşă, o masă rezistentă etc).

Când începe cutremurul: fii calm şi acţionează imediat!

Într-o clădire: stai înăuntrul clădirii, nu fugi afară. Stai departe de geamuri, de oglinzi, mai ales de ferestrele mari. Locuri bune de stat sunt: un colţ al camerei; în golul uşii (mai ales dacă deasupra lui este o grindă puternică); la colţurile încăperii; la parter, subsol sau în pivniţă.

Ascunde-te sub o masă sau altă mobilă solidă care oferă protecţie şi asigură un spaţiu de aer în cazul prăbuşirii tavanului. Nu sta lângă mobile înalte, construite din module.

Scările se prăbuşesc primele. Nu fugi pe scări, nu folosi liftul. Scările ar putea fi pline de persoane îngrozite. Ascunde-te sub un birou. Nu sări pe geam sau de la balcon.

Dacă te-a surprins într-un magazin: îndepărtează-te de galantare, de rafturile mari şi înalte cu mărfuri.

Într-un autovehicul: opreşte maşina cât mai repede, dar stai înăuntrul ei – căci vei fi apărat de obiectele care cad. Ghemuieşte-te sub nivelul banchetei şi vei fi mai apărat dacă pe acoperiş cade ceva greu.

După ce se termină cutremurul, fii atent la obstacolele căzute pe drum, sau la diversele pericole nou apărute, cum ar fi: cabluri electrice rupte şi căzute; crăpături sau găuri în sol; drumul sau un pod slăbit, crăpat, gata să se dărâme.

În aer liber: întinde-te pe sol. Nu încerca să fugi. S-ar putea să fii trântit sau să nimereşti într-o crăpătură apărută în sol.

Evită aglomeraţia. Nu alerga. Depărtează-te de clădirile şi copacii înalţi. Fereşte-te de căderea tencuielii, coşurilor, ornamentelor de zidărie. Nu coborî în metrou, în subteran sau în tunel, căci s-ar putea surpa şi chiar prăbuşi.

Nu te grăbi să intri imediat în casă, în clădire, aşteaptă să vezi ce se întâmplă la o eventuală replică, la un nou cutremur. Acesta ar putea declanşa chiar dărâmarea construcţiei deja fisurate, slăbite de cutremurul principal (precedent).

Pe un deal e bine să urci spre vârf. Pantele prezintă pericolul pornirii unei alunecări de teren -din care să nu mai poţi scăpa. Totuşi, se cunosc şi excepţii: persoane care s-au făcut ghem şi s-au rostogolit pe sol, „plutind” pe pământul ce aluneca.

Plajele care nu sunt mărginite de faleze sau maluri înalte sunt destul de sigure pentru început. Dar imediat ce se opreşte cutremurul, urcă mai sus. S-ar putea să apară un val submarin (tsunami) – mult mai periculos decât orice replică a cutremurului principal.

Păstrează-ţi calmul şi gândeşte-te (repede!).

Când porneşte cutremurul – viteza de acţiune este esenţială pentru supravieţuire. Nu mai e timp să-i organizezi sau să-i iei cu binişorul pe ceilalţi. Dacă e nevoie, foloseşte forţa ca să-i duci la loc sigur sau să-i trânteşti la sol.

După cutremur: vezi la # 2.5.

Nu părăsi imediat clădirea – verifică dacă drumul e sigur. Stinge incendiul. Nu folosi un foc deschis. Închide gazele, apa, electricitatea. La deschiderea uşilor, dulapurilor sau sertarelor s-ar putea să cadă lucruri dinăuntru.

Curăţă substanţele chimice, toxice, periculoase care s-au vărsat. Nu aprinde chibrituri, bricheta, aparatele electrice dacă este posibilă o scurgere de gaze. Circulă încălţat. Îmbracă-te corespunzător anotimpului. Nu lua cu tine lucruri inutile.

Pe drum nu bloca circulaţia rutieră.

Dezastrul unei molime, posibile ca urmare a distrugerii canalizării sau a conta-minării apei şi descompunerii cadavrelor prinse sub dărâmături, este la fel de mare ca şi cel produs de cutremurul propriu-zis. Îngroapă toate cadavrele de oameni şi animale. Acţionează pentru asigurarea igienei personale şi a colectivului. Filtrează şi fierbe toată apa. Înainte de a folosi closetele verifică dacă sistemul de canalizare este întreg şi în stare de funcţionare normală.

Nu te adăposti în clădiri avariate, printre ruine. Construieşte un adăpost din resturi.

Fii pregătit că pot urma replici ale cutremurului, posibil tot aşa de puternice ca şocul iniţial.

17.6. ERUPŢIA VULCANICĂ

Pe glob sunt peste 1500 de vulcani activi, amplasaţi în zonele geografice cele mai expuse şi la cutremure. În afară de vulcanii activi, cunoscuţi şi bine supravegheaţi, în fiecare an câteva zeci de vulcani consideraţi „adormiţi” (inactivi timp de 50-10000 ani) se activează pe neaşteptate – de exemplu Vezuviul, Etna – Italia, Mount Rainier – SUA, La Soufriere – Guadelupa, Popocatepetl – Mexic, Auvergne – Franţa. Vulcanii îşi înteţesc activitatea înaintea unei erupţii majore.

Semne prevestitoare sunt: mirosul sulfuros, încălzirea râurilor; ploaia acidă (pişcă la nas, piele); vibraţiile solului, minicutremure; trâmbele de aburi; zgomote puternice din vulcan sau din interiorul pământului.

Pregătiri: când apar semnele prevestitoare – fugi, îndepărtează-te. Nu aştepta

– mai târziu vor apărea probleme de transport, traficul va fi aglomerat. Atenţie când te evacuezi cu automobilul: cenuşa face şoseaua alunecoasă, chiar dacă nu o blochează. Evită drumul care merge printr-o vale -în care ar putea să apară şi un torent de noroi.

Când vulcanul erupe:

Lava (rocă topită, incandescentă, semilichidă) striveşte şi îngroapă orice întâlneşte în drum. Lava îşi continuă mersul fără oprire până ajunge la fundul unei văi, sau până se răceşte şi se solidifică. Dar lava reprezintă pericolul cel mai mic pentru oameni. Orice om valid poate fugi mai repede decât majoritatea scurgerilor de lavă incandescentă.

Proiectilele aruncate de erupţie au dimensiuni variabile – de la mărimea unei pietricele până la bucăţi uriaşe de lavă, care pot ajunge la distanţe foarte mari de crater.

Cenuşa vulcanică rezultă din fărâmiţarea rocilor aruncate prin crater, într-un nor de abur şi gaze. Abrazivă, iritantă, grea, volumul şi greutatea ei pot cauza prăbuşirea acoperişului caselor, strivirea recoltei, blocarea căilor de comunicaţie şi râurilor. Cenuşa vulcanică poate acoperi o zonă chiar şi mai mare decât proiectilele. Împreună cu gazele toxice, poate afecta plămânii copiilor, bătrânilor, suferinzilor de boli respiratorii. Persoanele sănătoase se pot intoxica numai în imediata apropiere a craterului, unde concentraţia gazelor toxice este mai mare.

Dar cenuşa vulcanică amestecată cu apă poate produce o ploaie de acid sulfuric şi alţi acizi, cu o concentraţie suficientă pentru a irita sau chiar arde pielea, ochii, membranele sensibile.

Când fugi din apropierea unei erupţii, acoperă-ţi capul cu o pălărie groasă sau o cască de protecţie. Acoperă-ţi faţa, nasul, gura cu o mască improvizată dintr-o cârpă udă, mai bine cu o mască industrială de praf, ca protecţie contra gazelor otrăvitoare, a căderilor de cenuşă şi a ploii care o însoţeşte de obicei. Poartă ochelari de protecţie etanşaţi pe faţă, în jurul ochilor – ca cei de ski, nu din cei obişnuiţi. Îmbracă-te cu haine groase. Când ajungi la adăpost, în siguranţă, dezbracă-te şi spală cu multă apă pielea expusă şi clăteşte ochii cu apă curată. Dacă te afli mai departe de vulcan, s-ar putea să nu mai fie obligatorie evacuarea.

Sfera de foc: ca urmare a erupţiei pot apărea „mingi” uriaşe alcătuite din gaze incandescente amestecate cu praf sau cenuşă, care se rostogolesc la vale pe pantele vulcanului cu viteze de peste 150 km/oră. Dacă te afli în calea unei sfere de foc şi nu te poţi refugia iute într-un adăpost subteran, îţi rămâne o singură şansă de scăpare: să te scufunzi sub o apă şi să-ţi ţii respiraţia 1/2 -l minut, când mingea trece peste tine.

Torentul de noroi: erupţia vulcanică poate topi gheaţa şi zăpada de pe munte, producând un torent glaciar. „Râul” se amestecă cu pământul antrenat şi formează un şuvoi de noroi denumit „lahar”. El curge cu viteze de până la 100 km/oră, distrugând şi acoperind tot ce întâlneşte în cale. Pericolul apariţiei unui torent sau unor torenţi de noroi continuă să existe chiar şi după terminarea erupţiei principale.

Un torent poate apărea chiar şi fără o erupţie violentă, vizibilă – de exemplu în cazul unui vulcan adormit, care produce însă căldură suficientă ca să topească zăpada. Apa rezultată se acumulează uneori îndărătul unui baraj natural de gheaţă. Este suficientă o ploaie puternică şi barajul se rupe – dând naştere unui torent.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s