Marketing politic vs. marketing electoral

Atât în spaţiul public, cât şi în literatura de specialitate sunt utilizaţi doi
termeni care par a funcţiona complementar. Este vorba pe de o parte de conceptul de
marketing politic, iar pe de altă parte de cel de cel de marketing electoral. Confuzia
funcţionează în primul rând pentru că la o analiză mai atentă putem trage uşor
concluzia că marketingul electoral ar trebui să fie subsumat celui politic, care ar trebui
să fie în mod logic mai general, dar în acelaşi timp trebuie să ne punem o întrebare
legitimă: Ce poate să reprezinte marketingul politic, dacă nu are componenta
electorală, care reprezintă în fapt ţinta oricărui sistem politic specific lumii libere?
Ca şi în alte domenii de activitate diferenţele terminologice marchează şi în
acest caz, atât o distincţie instrumentată ştiinţific, cât şi o diferenţiere analitică şi
lingvistică impusă de practica utilizării a două concepte diferite pentru un corpus de
cunoaştere şi practică socială asemănător.
Care este diferenţa între marketingul politic şi cel electoral?
Diferenţele între marketingul politic şi marketingul electoral pot fi marcate
dacă luăm în considerare câteva criterii de analiză care pot şi totodată invocate şi ca
perspective de abordare a acestor domenii.
1. Un prim criteriu la care ne referim este cel teleologic.
Din această perspectivă, ceea ce diferenţiază marketingul politic de cel
electoral este modul în care este definit scopul specific fiecăruia. Cu alte
cuvinte o activitate politică poate fi definită teleologic preponderent din
perspectiva impactului politic pe care acea activitate doreşte să îl obţină,
respectiv din perspectiva relaţiei de putere în care doreşte să se înscrie, sau din
perspectiva impactului electoral, respectiv a adeziunii populaţiei la ideea,
politică, ideologia sau instituţiile care stau la baza acţiunii politice pe care o
supunem analizei.
Din perspectiva acestui criteriu lucrăm în definirea unei acţiuni politice
cu termenul de “preponderenţă”, aceasta putând fi “preponderent electorală”,
sau “preponderent politică”. Un astfel de criteriu este des utilizat de
organizaţiile politice, chiar dacă nu ca urmare a unei raţionalizări a activităţii
pe care aceasta o desfăşoară sau a unei monitorizări permanente în vederea
atingerii unor scopuri clar precizate. Mai ales în campaniile electorale o serie
de acţiuni, care urmează mecanisme politice “tradiţionale” (propuneri de legi,
alocuţiuni în parlament, moţiuni de cenzură) sunt decodificate preponderent,
datorită contextului electoral, ca şi acţiuni de marketing electoral, şi doar
secundar de marketing politic. Cu alte cuvinte aceleaşi tipuri de mesaje sau de
acţiuni tind să fie decodificate diferit, atât în interiorul organizaţiei politice, cât
şi în exterior, în mod diferit în funcţie de existenţa unui climat sau context
electoral.
Trebuie să reamintim faptul că, criteriul telelologic al scopurilor
urmărite de cele două tipuri de activităţi de marketing, presupune obligatoriu
utilizarea termenului de „preponderenţă”. În fapt nici o activitate politică ne
putând fi inclusă exclusiv în unul sau altul din domenii. Orice activitate,
desfăşurată la orice nivel al organizaţiei politice, are atât un impact politic, cât
şi un impact electoral, desigur cu nivele de intensitate şi de interes diferite.
Acest criteriu al diferenţierii scopurilor scoate în evidenţă faptul că
marketingul politic şi cel electoral utilizează în fapt aceleaşi mijloace de
analiză, concepere şi implementare, însă din perspective diferite de conturare a
pieţei. Dacă pentru marketingul politic, piaţa este una politică, interesată
de jocurile de putere, pentru marketingul electoral, piaţa este una
electorală, interesată de mecanismele de reprezentare.
2. Un alt criteriu de analiză a diferenţelor între marketingul politic şi cel
electoral este criteriul organizaţional.
Această abordare analizează cele două sectoare de activitate din
perspectiva sferei lor de cuprindere, marketingul electoral fiind subsumat
marketingului politic ca şi “sub-activitate specifică” în cadrul acestui segment
organizaţional. În comparaţie cu perspectiva anterior prezentată, în această
paradigmă electoratul nu mai este o ţintă permanentă, chiar în grade diferite de
importanţă, ci el reprezintă o piaţă în care organizaţiile politice lansează din
când în când produse politice. In acest caz “distanţa socială” între organizaţia
politică şi electori este mai mare decât în cazul unei abordări de tip teleologic,
însă relaţia este una sistematică ca re presupune câteva tipuri de avantaje.
În această abordare conceptul de marketing electoral nu îşi are un sens
specific, el fiind de fapt o formă de particularizare şi contextualizare a
marketingului politic pe perioada campaniilor electorale. Este vorba în primul
rând de o diferenţă de grad de organizare şi de implicare a resurselor
organizaţiei politice în activităţile obişnuite de marketing politic. Aşa cum se
observă scopurile celor două tipuri de activităţi nu sunt considerate în acest
caz ca fiind diferite.
Dimensiunea electorală a marketingului politic
Aşa cum precizam chiar la începutul acestui curs, marketingul politic nu poate
fi considerat ca independent în raport cu scopurile de tip electoral. Chiar în abordarea
teleologică prezentată, diferenţierea scopurilor nu poate să fie una radicală, dat fiind
că în orice sistem politic democratic miza electorală reprezintă un pivot central al
activităţii politice, dincolo de jocurile de putere şi de actul guvernării. Din acest motiv
politicienii, dar şi experţii care analizează sistemul politic calculează în permanenţă,
costurile şi implicaţiile electorale ale oricărui produs politic, ale oricărei acţiuni de
guvernare. Cu siguranţă că raţiunea de a desfăşura anumite acţiuni nu este întotdeauna
una prioritar electorală, dar această componentă nu este una care să fie pusă în
paranteze pentru că ea condiţionează esenţial funcţionarea sistemelor politice
democratice.
Rezultă din cele prezentate că orice strategie de marketing politic are o
componentă de tip electoral, care poate să fie considerată fie în mod manifest, fie în
mod latent ca şi parametru referenţial de constituire a scenariului acţional şi
instrumental presupus de activităţile de marketing.
Dimensiunea politică a marketingului electoral
Separarea absolută a scopurilor politice şi electorale am văzut că nu este real
posibilă, atât din cauza implicaţiilor electorale ale acţiunilor politice, cât şi din cauza
unor raţiuni de eficienţă şi de organizare, care presupun ca orice marketing electoral
să se bazeze pe un instrumentar şi pe un mecanism politic care depăşeşte orizontul
strict electoral al campaniilor.
Prin urmare putem să surprindem legăturile dintre cele două tipuri de
marketing şi prin considerarea marketingului electoral ca având de fapt o dimensiune
mai largă de tip politic. Ideea acestei abordări este aceea că chiar în eventualitatea în
care ne centrăm referenţial pe marketingul electoral, orizontul temporal al campaniilor
în care se acţionează în vederea unor scopuri specifice de obţinere a voturilor nu este
suficient. Este nevoie în marketingul contemporan de o abordare holistă, care să
integreze campaniile electorale într-un demers general de intervenţie pe piaţă. Piaţa
electorală are o serie de caracteristici specifice în perioada alegerilor, dar electoratul
există în permanenţă, relaţiile politice şi produsele politice sunt lansate în mod
permanent ca o necesitatea a guvernării şi funcţionării normale a unei societăţi. Prin
urmare trebuie să considerăm că orice construcţie de produse de tip electoral are în
spate o producţie specifică de produse politice şi nici o dată acestea nu pot fi
independente.
Dacă totuşi încercăm o perspectivă care contextualizează şi izolează spaţiul
electoral al intervenţiilor de marketing, prin separarea radicală de componenta politică
extra campanie, atunci apar cu siguranţă numeroase probleme asupra cărora vom mai
avea ocazia să discutăm pe parcursul acestui curs. Din punct de vedere al strategiei
organizaţiei politice acest gen de abordare este urmarea unui marketing de tip adhocratic,
ce adaptează mecanismele de analiză a pieţei şi implementare pentru acţiuni
şi produse politice la care nu a contribuit şi care nu sunt corelate întotdeauna cu istoria
socială a organizaţiei. Ca şi cum spre exemplu compania producătoare de încălţăminte
ADIDAS, date fiind oportunităţile de producţie pe care le are se hotărăşte să scotă pe
piaţă o băutură răcoritoare cu acelaşi nume. Acest tip de decizie implică pe de o parte
eforturi de poziţionare a distribuţiei şi a producţiei în comparaţie cu celelalte firme
producătoare, pe de altă parte un efort de convingere a cumpărătorilor de a achiziţiona
aşa ceva. Sigur că nivelul de dificultate a unei astfel de probleme este foarte mare iar
rezultatele în general slabe. La nivelul organizaţiilor politice acest mod de tratare a
marketingului este vizibil în timpul campaniilor electorale. Deseori vedem un
politician înscris în cursa electorală, făcând vizite in diverse sate ale tării, fără sa fi
avut până in acel moment vreun contact cu ţăranii, sau să fi pus vreodată public
probleme specifice sectorului agriculturii.
Rezultă din cele prezentate două principii centrale ale activităţilor de
marketing în sfera politică.
􀂾 Orice tip de activitate politică propusă de un mecanism de
marketing are scopuri, costuri şi implicaţii electorale şi de aceea
criteriul electoral este obligatoriu pentru marketingul politic
􀂾 Orice strategie de marketing care are scopuri clar electorale
trebuie să fie gândită ca un sistem complex, integrat şi general de
activităţi permanente de marketing
Limitele marketingului politic
I. Marketing politic şi marketing electoral
Dezvoltarea economică din secolul trecut a determinat la nivel epistemologic
apariţia unui complex de ştiinţe de graniţă, cea mai mare parte a lor favorizate de
apariţia preocupărilor care valorifică informaţii şi experienţe ale unor ştiinţe clasice.
Marketingul, tocmai datorită faptului că în esenţă este un corpus de practici şi
tehnici utilizate pentru vânzarea unui produs, s-a extins astfel în aproape toate
domeniile în care real sau virtual există produse. Această expandare a marketingului
în multe domenii de activitate, şi mai ales în spaţiul social, dincolo de a-i pune în
valoare utilitatea scoate în evidenţă şi o serie de limite care apar în procesul de
adaptare la specificul fiecărui domeniu în parte. Delimitarea între piaţa politică şi
piaţa economică pe care o propunem urmăreşte tocmai evidenţierea aspectelor
pragmatice, (organizare, resurse, informaţii, abilităţi) care determină diferenţele
semnificative între cele două tipuri de structuri sociale, diferenţe care evidenţiază
limitele de aplicare ale procesului de marketing, înţeles ca proces de vânzare, pentru
fiecare piaţă în parte.
Politic şi electoral- părţi ale pieţei politice
Aşa cum a fost precizat anterior diverse abordări delimitează fie temporar cele
două componente -politica are un caracter permanent pe când situaţia electorală are un
caracter secvenţial -, fie din perspectiva scopurilor propuse: activitatea electorală are
drept scop reprezentarea, pe când cea politică câştigarea şi menţinerea puterii. Din
perspectiva diferenţei teleologice cele două tipuri de pieţe se întrepătrund
semnificativ. În primul rând pentru că ajungerea la putere nu poate fi înţeleasă într-un
sistem democratic decât prin mecanisme de reprezentare. În al doilea rând ambele
tipuri de pieţe sunt componente ale unui sistem mai larg al schimbului şi negocierii pe
care îl vom numi în continuare generic piaţă politică.
În interiorul pieţei politice, între activitatea electorală şi cea politică pot fi
subliniate o serie de deosebiri pe care dorim să le precizăm în continuare. Aceste
deosebiri au în vedere câteva caracteristici: actori implicaţi, tipuri de acţiuni de
marketing proprii fiecărei pieţe, tipuri de cercetare specifice, produse politice
specifice, concepte cheie utilizate.
Zona electorală reprezintă cadrul valoric şi normativ în care schimbul este
realizat între actorii politici, înţeleşi ca producători şi ofertanţi şi electorat înţeles ca
beneficiar. Actul de achiziţie pe această piaţă este votul ca şi comportament social de
alegere şi validare a unui actor politic. Această imagine a pieţei electorale are foarte
multe similarităţi cu piaţa de tip economic, iar din punct de vedere al marketingului
este mult mai uşor de înţeles. Acţiunile de marketing electoral urmăresc câştigarea
încrederii electoratului în produsele politice oferite (personalităţi şi platforme
program, idei politice) şi determinarea votului.
Prin comparaţie, zona politică este spaţiul schimbului între actorii politici
aflaţi într-o relaţie de putere, obţinută în urma scrutinului electoral: unii la guvernare,
alţii în opoziţie. Schimbul realizat între aceştia vizează performarea actului de
guvernare în consonanţă cu oferta electorală a partidului sau partidelor care au
câştigat alegerile şi consolidarea organizaţională a formaţiunilor politice. Acţiunile de
marketing politic au caracter permanent, deoarece aceste obiective sunt urmărite,
chiar intensificate şi în perioadele electorale sau pereelectorale. Una dintre problemele
partidelor politice din România, aşa cum am mai precizat şi în alte ocazii este tocmai
preocuparea scăzută, în perioadele dintre campaniile electorale pentru dezvoltarea
organizaţională şi crearea unei identităţi culturale a organizaţiei politice, capabilă să
sigure performanţă în campaniile electorale.
Diferenţa între caracteristicile funcţionale ale marketingului politic şi electoral
poate fi schematizată astfel:
Caracteristică Marketing electoral Marketing politic
Concepte
cheie
Vot activ şi reactiv, încredere,
influenţă, reprezentare, aşteptări
electorale, sistem, axă electorală,
polarizare, definiţia situaţiei
electorale, segmente electorale
Relaţie, organizare, cultură
organizaţională, resurse umane,
membri de partid, reţea, activişti,
motivaţii, definiţia situaţiei politice,
ideologie.
Actori
Actori politici, electorat, segmente
electorale
Actori politici, partide, grupuri de
lobby
Acţiuni
Persuadare, creare de imagine,
comunicare publică
Lobby, PR, comunicare
organizaţională, parteneriat politic,
propagandă, moţiuni, amendamente,
campanii de adeziuni
Produse
Personalităţi politice, platforme
politice, imagine politică
Elită politică, organizaţii politice,
relaţii politice politic publice.
Beneficiarul Electoratul Membri de partid, populaţia
Caracteristica
achiziţiei
Publică : votul Privată: adeziune, afirmarea
încrederii
Tip de
cercetare
Cercetare socială calitativă şi
cantitativă, experimente, analiză de
documente sociale, analiză media
Cercetare organizaţională, analiză de
reţea, sondaje de opinie
Tabel: Diferenţe funcţionale între marketingul politic şi marketingul electoral
II. Piaţă economică şi piaţă politică
Marketingul pentru piaţa politică, chiar dacă are ca destinaţie electoratul sau
competitorii politici şi valorifică experienţa marketingului economic împrumutând
concepte şi tehnici din acest domeniu, este cu toate acestea un tip special de activitate.
Produsul politic, indiferent de tipul lui, beneficiază de mecanisme de achiziţie net
diferite în comparaţie cu achiziţia produsului economic. Indiferent de experienţa
obţinută în domeniul economic, marketingul nu va reuşi întotdeauna să obţină
rezultate de succes prin aplicarea unor tehnici similare. În acest fel trebuie să
contrazicem un vechi dicton, care spune că „personalitatea politică poate fi „vândută”
la fel ca şi pasta de dinţi” şi putem mai mult adăuga că acest lucru este valabil
indiferent de suma de bani investită în publicitate.
Pentru a înţelege acest lucru vom încerca în continuare să atragem atenţia
asupra direcţiilor semnificative de diferenţiere între cele două pieţe şi implicit, să
evidenţiem limitele aplicării tehnicilor de marketing economic în politică.
Piaţa politică are un caracter limitat
În spaţiul economic sloganul „orice se poate vinde, dacă se investeşte suficient
de mult în promovare”, este expresia deschiderii extreme pe care piaţa economică o
are în raport cu intrarea pe această piaţă. În economie, oricărui produs, indiferent de
calităţile pe care le are, atâta vreme cât se înscrie în parametri legali de comercializare
(nu are un grad mare de toxicitate, nu este alterat, nu este interzis prin lege) i se poate
construi, prin mijloace specifice marketingului, o strategie de promovare şi
comercializare care să-l transforme în lider de piaţă, pentru sectorul din care face
parte. Piaţa economică este prin urmare o piaţă deschisă. Numărul competitorilor pe
această piaţă este practic nelimitat. Deşi întâlnim în marketingul economic conceptul
de „grad de saturare al pieţei”, semnificând nivelul de permisivitate dintr-un anumit
segment comercial, nici un producător nu se gândeşte să renunţe la un produs, sau la o
afacere pe care o consideră interesantă, doar pentru că mai există şi alţii pe piaţă care
fac acelaşi lucru, sau au aceleaşi preocupări. Dimpotrivă, legea antitrust sancţionează
tendinţa de monopol pe o piaţă a unui producător, obligându-l să faciliteze
concurenţa. Principala preocupare a producătorului este aceea a alegerii unei strategii
de marketing care să aducă produsul propus pe piaţă la cote de vânzare cât mai mari.
În politică un slogan de tipul „Oricine poate fi ales, sau poate rămâne la
putere, dacă are suficienţi bani de publicitate” nu mai este adevărat. Piaţa politică este
o piaţă limitată. O lege antitrust, spre exemplu, care să oblige un partid sau lider
politic, cu o cotă de apreciere de 90% din electorat, să favorizeze concurenţa, nu poate
fi concepută. Numărul actorilor politici care activează pe această piaţă este
întotdeauna limitat de spectrul ideologiilor acceptate de societate la un anumit
moment. Mai mult, nu este funcţională prezenta pe piaţa politica a doi actori care
oferă exact acelaşi tip de mesaje, exerciţiul politic şi electoral tinzând să simplifice
alegerea de tip politic şi să reducă numărul actorilor prezenţi.
Piaţa politică este un spaţiu al valorilor atribuite
Pe piaţa economică oricărui produs i se pot ataşa valori sociale (de prestigiu,
de reprezentare, de stil de viaţă, estetice, morale etc.) sau utilitare (sănătos, răcoritor,
hrănitor, dinamic, spaţios etc.), care să-l facă dorit de către cumpărători. Produsele, în
sine, în afara demersului de marketing nu au decât caracteristici obiective. Din acest
motiv sunt foarte permisive la un proces de valorizare, fiind achiziţionate datorită
acestor valori dobândite.
Produsul politic nu poate fi conceput în afara unui cadru valoric, pe care şi-l
asumă în mod implicit. O ideologie, o ideea politică, un actor politic, un partid sunt
moduri de a exprima valori politice sociale şi chiar economice. Procesul de marketing
în această zonă este în principal unul de modelare şi comunicare a acestor valori
intrinseci ale produselor şi doar secundar unul de creare de valori noi. Mai mult,
aceste valori pe care le reprezintă fiecare produs politic nu pot fi întotdeauna modelate
pentru a asigura succesul, în sensul poziţionării produsului pe primul loc, indiferent de
resursele alocate, pentru că valorile exprimate de un produs politic au întotdeauna o
limită de acceptabilitate într-o societate dată, limită care nu poate fi depăşită în
intervale scurte de timp. Spre exemplu, indiferent de eforturile de marketing depuse, o
personalitate politica de culoare nu poate ajunge în România să se situeze în topul
preferinţelor electorale, pentru că nu corespunde unui model cultural de lider aşteptat
de către populaţie. Indiferent cât de bine ar cunoaşte realitatea românească, indiferent
de cât de jovial, sau de bun lider s-ar dovedi, un astfel de personaj ar putea câştiga
simpatia, dar nu şi încrederea electoratului. Pentru fiecare tip de produs politic, la
nivelul societăţii există un profil valoric predefinit, care îi delimitează spaţiul de
expansiune.
Piaţa politica spaţiu al consumului public
Piaţa politică se deosebeşte fundamental de piaţa economică şi prin
caracteristicile alegerii şi ale consumului de produse. Dacă în spaţiul economic aceste
activităţi au ca scop satisfacerea unor nevoi, în spaţiul politic scopul este cel al
reprezentării intereselor, al satisfacerii aşteptărilor sociale. Alegerea politică este una
care are caracter social, nu individual, aşa cum este cazul alegerii economice. Când
aleg un produs economic criteriile de selecţie sunt nelimitate, pozitive, iar ierarhizarea
lor este una individuală (gradul în care îmi foloseşte, îmi permit, ca şi costuri, îmi
place etc.). Consumul individual mă pune în situaţia de a alege pentru mine şi familia
mea.
Alegerea unui produs politic, tocmai pentru că este înalt valorizată social se
realizează în funcţie de un număr de criterii limitat, care pot fi atât pozitive cât şi
negative, iar ierarhizarea lor este dependentă de conjunctura electorală, mass-media
avânt un rol foarte important în acest context. Produsul politic îl aleg în funcţie de
aşteptările mele, de importanţa pentru mine a valorilor pe care le reprezintă, de
imaginea pe care eu o am despre societate şi despre rolul meu în societate, de reacţiile
pe care le am faţă de competitorii politici, de istoria respectivului produs politic, de
proiecţii, speranţe, încredere, valori intens modelate cultural. In sfera economică
grupul de apartenenţă, poziţia competitorilor, speranţele nu sunt criterii de alegere.
Nimeni nu alege de exemplu Pepsi pentru ca să nu iasă Coca-cola pe primul loc în
topul producătorilor de răcoritoare, sau pentru că este de părere că Pepsi a făcut mai
multe pentru intelectuali, sau pentru muncitori, în comparaţie cu Coca-cola, ori pentru
că speră ca Pepsi să dezvolte în România mai multe fabrici şi să ofere mai multe
locuri de muncă. De multe ori nici nu ştim care este poziţia firmei în topurile de
specialitate, dimensiunea ei, sau ce tip de activităţi conexe desfăşoară. Aceste lucruri
nu sunt importante pentru noi. Însă un partid politic, sau o personalitate politică este
aleasă deseori utilizându-se predominant acest tip de criterii. Aceste criterii nu pot
funcţiona însă fără o miză publică. Politica este o activitate ce ţine de spaţiul public de
manifestare a cetăţeanului, de relaţia pe care o are cu cetatea, de gradul de implicare şi
de apartenenţa lui valorică. Produsul politic este unul public, iar consumul public, mă
pune în situaţia de a alege nu doar pentru mine, ci pentru întreaga comunitate din care
fac parte.
Piaţa politica este un spaţiu al ritualului
Linia de demarcaţie cea mai puternică între cele două tipuri de pieţe este însă
la nivelul achiziţiei. În spaţiul economic achiziţia este una cotidiană, privată, frecventă
şi utilizară. Votul şi adeziunea, ca tipuri majore de achiziţie a produsului politic sunt
evenimente extraordinare, cu caracter profund ritualic, care implică o întreagă
procesualitate, fiind o asumare a responsabilităţii publice. Votul şi adeziunea sunt
procese predominant afective, care au la bază valorizări, judecăţi de valoare şi
credinţe individuale sau colective. Alegerea unei persoane, a valorilor în care crezi,
sunt evenimente dramatice pentru care oamenii se pregătesc mult timp, care se
construiesc în timp la nivel individual sau colectiv. Pe parcursul unei vieţi suntem
foarte rar puşi în situaţia de a decide pentru nişte semeni de-ai noştri sau pentru
propriul destin. Iar aceste momente sunt foarte puternic încărcate afectiv şi valoric. In
astfel de momente putem vorbi de speranţă, de încredere, de idealuri, de frică, de
dezamăgire, de trecut şi mai ales de reciprocitate. Pentru că dorim, în mod natural ca
investiţia noastră să fie apreciată de cel căruia i-am oferit-o, fie că este persoană sau
instituţie. Din acest motiv în spaţiul politic întâlnim frecvent invocarea votului oferit
ca argument al sprijinului solicitat. A merge să spui primarului că l-ai votat şi aştepţi
să te sprijine în rezolvare unei probleme este un comportament foarte des întâlnit,
pentru că atribuim votului o semnificaţie foarte mare, pentru că avem aşteptări în
urma unui astfel de act.
In spaţiul economic această atitudine pare mai degrabă aberantă. Nu ne
gândim nici o clipă să mergem la Pepsi şi să-l rugăm pe patron să ne sprijine, doar
pentru că suntem cumpărători pepsi-cola. Pentru că gestul achiziţiei nu este atât de
încărcat valoric, încât să implice o astfel de aşteptare fundamentală. Achiziţia de
obiecte este uzuală şi mult mai raţională. Din acest motiv percepţia numerelor mari
funcţionează într-o mult mai mare măsură. Majoritatea electorilor, sau membrilor de
partid sunt convinşi că votul sau adeziunea lor contează în poziţionarea electorală sau
instituţională a unui partid, iar această credinţă le motivează acţiunea. Atunci când
cumpărăm un obiect suntem mult mai sceptici în ceea ce priveşte importanţa achiziţiei
noastre pentru producător şi pentru poziţia acestuia pe piaţă, avem mult mai clar
imaginea milioanelor de semeni care trebuie să facă acelaşi lucru ca şi noi pentru ca
rezultatul să conteze cu adevărat. Nu ne punem problema că o anumită firmă de
îngheţată va da faliment dacă nu mai cumpărăm produsele respective, dar avem
percepţia că patronul acelei firme nu va ajunge primar al Bucureştilor dacă noi nu-l
vom vota.
Piaţa politică spaţiu al resurselor egale, democratice.
Întotdeauna, ca şi cumpărător, pe piaţa economică reală, resursele de care
dispun sunt limitate, iar în funcţie de aceste resurse aleg dintr-o gamă de produse.
Piaţa politică se apropie mai degrabă de una de tip virtual, deoarece resursele de care
dispunem sunt egale şi nelimitate. Votul nu presupune o pierdere, un calcul. Nu are
implicaţii directe în termeni de pierdere sau de câştig pentru individ. Fiecare dintre
noi are un singur vot de dat, sau o singură adeziune la un anumit moment. Această
realitate atrage după sine şi nevoia de polaritate a spectrului politic. Actul de vot nu
presupune etape, nu presupune încercare. Sensul democraţiei constă tocmai în această
universalitate şi egalitate a votului. Votul meu şi al patronului fabricii de îngheţată
sunt egale şi contează în aceeaşi măsură. Produsul politic trebuie să fie destinat în
aceeaşi măsură mie şi respectivului patron. Valoarea voturilor este dată de numărul
lor şi nu de calitate. În plan economic, resursele sunt diferenţiate, iar produsele
reflectă această diferenţă. Piaţa economică este un spaţiu al echităţii, al capitalismului,
în care diferenţa între resurse este o valoare şi mecanismul major de dezvoltare al
pieţei. Dacă un producător se poate afla în topul veniturilor adresându-se doar celor cu
bani foarte mulţi, prin produse de lux, produsul politic este „condamnat” să se
adreseze maselor, pentru că este direct interesat de număr printr-o cât mai largă
reprezentare.
Piaţa politică spaţiu al competiţiei publice
Piaţa politică este un spaţiu public al luptei pentru putere şi al menţinerii
puterii. Din acest motiv, cultural el nu poate fi gândit în afara competiţiei. Gradul de
limitare al pieţei, dat de numărul de voturi limitat şi de numărul scăzut actorii politici
favorizează competiţia. Avantajele şi dezavantajele unui produs politic, imaginea
produsului, caracteristicile acestuia, performanţele produsului politic sunt evidenţiate
nu atât prin comunicare directă, cât mai ales prin competiţie, prin punerea în situaţie
de confruntare a liderilor, a ideilor, a instituţiilor. Acuzele, negativizarea, criticile,
dezbaterile contradictorii, sunt elemente intrinseci ale pieţei politice prin care un actor
politic îşi construieşte imaginea politică, fără de care nu se poate impune. Mesaje de
tipul „always PNL”, nu sunt suficiente pentru a păstra PNL în intenţia de vot a
electoratului. Doar competiţia politică este cea care dă măsura performanţei
produsului politic. In economie, dimpotrivă, există reglementări legale care interzic
atacurile directe şi criticile publice la adresa competitorilor. Pepsi nu are voie în mod
legal să lanseze, sau să finanţeze campanii de comunicare împotriva Coca-cola prin
care să arate că aceasta produce băuturi mai puţin sănătoase, neigienice sau că
lucrează cu muncitori prost remuneraţi. Acest gen de competiţie este interzisă. În sfera
politică, dimpotrivă agresivitatea şi virulenţa competiţiei este apreciată în egală
măsură de beneficiari şi de competitori, ca oportunitate de aş manifesta competenţele
de lider.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s