Istoria Lalelei

Istoria lalelei este plina de intriga, hotie, averi facute peste noapte si inimi frante.

Desi aceste flori sunt sinonime cu Olanda, lalelele nu sunt originare din Olanda si nici olandezii nu sunt primii care au cultivat aceste frumuseti ale naturii. Obsesia olandeza pentru aceste flori face parte din istoria relativ recenta a lalelei.

Lalelele sunt originare unui coridor din Asia Centrala ce se intinde de-a lungul paralelei de 40 grade intre Nordul Chinei si Sudul Europei.

Prima mentiune a unei lalele este gasita pe un vas cretan, datata ca fiind de acum 3500 – 4000 de ani, decorat cu ceea ce par a fi lalele. Exista referinte ce pot fi considerate ca fiind lalele inca din timpul Cruciadelor (sec. XI – XIII).

Insa prima referinta la lalele, ca floare cultivata este facuta de ambasadorul austriac Fleming Augier Ghislain de Busbecq care a vazut pentru prima oara lalele in Adrianopol in 1554. Acesta marturisea ca a vazut „o abundenta de flori pretutindeni, narcise, zambile si ceea ce turcii numesc Tulipan”.

Dupa pensionarea sa, Busbecq a documentat cele vazute in cartea sa „Cele patru epistole ale lui A. G. Busbequius privind ambasada sa in Turcia” (Londra 1676, Olanda 1662).

Termenul de lalea „tulipa” (latina) se trage din turcescul „tulbend” (turban) cu care floarea se aseamana.

Lalelele din Turcia descoperite de Busbecq nu erau lalele salbatice, ci lalele de gradina, cultivate cu scop ornamental inca din antichitate.

Prima manie creata de lalele a avut loc in anii 1500 in Imperiul Otoman din acea vreme condus de Sultan Suleiman I (1494 – 1566). Laleaua a inceput a fi cultivata intens pentru sultan si anturajul sau. In 1574 Selim II al Turciei a facut o comanda lui Sherriff al Aziz pentru 50.000 bulbi de lalele. Acest lucru arata ca productia comerciala a lalelei era foarte bine dezvoltata la acea data din moment ce puteau onora comenzi atat de mari.

In timpul domniei lui Ahmet III se crede ca laleaua domina ca un simbol al bogatiei, prestigiului si al puterii. Aceasta perioada a fost denumita mai tarziu „Epoca lalelelor”.

Otomanii aveau legi stricte privind cultivarea si comertul lalelelor. Comertul cu lalele era interzis in afara capitalei. Infractiunea era aspru pedepsita prin exil sau tortura. In acea perioada lalelele valorau mai mult decat viata omeneasca.

La inceputul anilor 1700 turcii au creat primele festivaluri ale lalelei ce aveau loc in noptile cu luna plina in gradinile curtilor regale. Sute de vaze erau umplute cu cele mai deosebite lalele, ce erau iluminate cu lampioane de cristal ce umpleau gradinile cu o lumina fermecata.

Deasupra cantau canari si privighetori in custi aviare de mari dimensiuni.

Toti vizitatorii trebuiau sa poarte culori in armonie cu florile.

Istoria lalelelor in Olanda incepe in 1583 cand botanistul Carolus Clusius descopera lalele crescand in Viena.

Carolus Clusius (1526- 1609) a fost angajat ca botanist la curtea austriaca, in Viena din 1574 pana in 1588. Dupa ce a fost exclus de la curte s-a retras in Olanda.

In cartea sa din 1583 Clusius mentioneaza introducerea lalelelor de catre Busbecq si obtinerea de rasaduri din Bruxel.

Clusius a cultivat mai multe varietati de lalele si le-a raspandit la alti colegi botanisti din Europa. De aceea este considerat principalul responsabilul pentru introducerea in Europa a lalelelor ca planta cultivata cu scop ornamental.

Incepand cu 1565 lalelele au inceput a fi cultivate si in Tarile de Jos. In acea perioada Clusius traia in partea de sud a Olandei, la Mechelen (Mechlin) unde a vazut lalele cultivate in gradina lui Jean de Brancion.

Busbecq este cunoscut ca omul care a importat lalelele din Turcia, dar nu si singurul. Clusius povesteste cum un comerciant din Anvers a primit un colet cu bulbi de lalelele in 1570 si nu a stiut ce sa faca cu ele. Au incercat sa-i manance glazurati in zahar, dar nu le-au placut. Bulbii au fost salvati insa de un om pe nume Joris Rye, care i-a pus la dispozitia lui Clusius.

In acelasi an fizicianul flamand Lobelius (Matthias de L’Obel) a publicat o poza cu o lalea din Venetia in cartea sa „Adversaria”. Aceasta planta provenea de asemenea din Turcia.

Din 1570 numarul varietatilor de lalele incepe sa creasca constant.

Datorita invaziei spaniole Clusius se muta in Leiden in anul 1593, oferind astfel un impuls culturii de bulbi in nordul Olandei.

Acum batran, Clusius devine profesor de botanica la Universitatea din Leiden, unde in 1594 sub supravegherea sa se incepe munca la „Leiden Hortus Botanicus”. Anul 1594 este primul an in care se cultiva bulbi de lalele in partea de nord a Olandei.

Clusius si-a pastrat toti bulbii pentru gradina s-a privata. Din pacate pentru Clusius lalelele erau deja in voga si nu dupa mult timp bulbii sai au fost furati de la Leiden Hortus, ajutand astfel la raspandirea lor. Un grup de olandezi „cu initiativa” au furat o parte din bulbii lui Clusius din care au obtinut seminte si rasaduri pentru vanzare. Clusius a fost asa de suparat incat a jurat ca nu va mai cultiva niciodata lalele.

In prezent gradina sa cu flori a fost reconstruita la scara in cadrul Universitatii din Leiden, sub numele „Gradina lui Clusius”, unde pot fi admirate in primavara diferite lalele de epoca.