Invata cum sa Gandesti! – Despre modul in care gandim si rolurile gandirii … sau ” Cu cat gandesc mai mult cu atat ma intreb la ce imi foloseste ” :)

Este o deprindere gânditul?

 

Putem invaţa cum să gândim şi cum să folosim propriile posibilitaţi de a gândi?

Există două răspunsuri posibile în funcţie de ceea ce crezi tu. Primul ar fi să consideri gânditul ca şi o chestiune de inteligenţa, măsurabilă cu testele IQ. Al doilea ar fi să consideri gânditul ca şi o deprindere care poate fi imbunataţita prin training şi practică.

Cele două perspective opuse pot fi simplu combinate cu ajutorul definiţiei lui De Bono ,,Gândirea este deprinderea operaţionala prin intermediul căreia inteligenţa acţioneaza asupra experienţei.”

Definiţia implică câteva consideraţii: Inteligenţa poate fi considerată o capcană în dezvoltarea deprinderilor de gândire. O persoană foarte inteligentă poate arunca o privire asupra unui individ şi apoi folosindindu-se de propria-i inteligenţa să se protejeze de ceea ce vede. Cu cât este persoana mai inteligentă cu atât este mai bună apărarea. Cu cât mai bună apărarea cu atât mai slabă necesitatea persoanei de a căuta alte alternative sau să asculte pe altcineva. Al doilea aspect al capcanei inteligenţei este acela că o persoană care a crescut cu noţiunea că este mai inteligentă decât ceilalţi din jur aşteaptă cea mai mare satisfacţie de la inteligenţa.

Recompensa pentru inteligenţa este să demonstrezi că cineva se înşeală.

Practica nu este automat urmată de perfecţionare. Este necesar să acorzi o atenţie directă către metodele de gândire. Gânditul nu este curriculum de şcoală, deoarece educaţia este prinsă în capcana tradiţiei. Acele decizii de a acţiona au experienţe şi valori bazate numai pe trecut.

Informaţiei îi este dată prioritate pentru că îţi spune ce să faci. Gânditul este considerat imposibil de a fi predat separat, el fiind legat de alte subiecte, astfel negându-i-se propria valoare.

Gândirea critică este cea mai cunoscută posibitate de a gândi. Provine din înţelesul grecesc al cuvântului ,,a judeca”. Este conturată în trei faze: analiză, judecată şi argument. Dacă ne uităm la ştiinţa şi la tehnologie, succesele nu vin din direcţia gândirii critice, ci din ,,sistemul de posibilitaţi” ce creează ipoteze şi viziuni.

Percepţia este cea mai importantă secţiune a cunoaşterii. Percepţia semnifică modul în care noi privim lumea. Ce lucruri luăm în considerare. Cum organizăm lumea. Acum este probabil ca percepţia să funcţineze ca un sistem ce se ,,auto-organizează”.

Un astfel de sistem permite situaţia în care apare informaţia şi se permite construirea unor tipare.

Gândirea noastră rămâne atunci blocată în aceste tipare. Uneltele de invaţare sunt la fel de importante cum sunt uneltele în orice tip de activitate. Uneltele acestea se numesc ,,unelte de direcţionare a atenţiei”. Fără ele atenţia urmăreşte tiparele trasate de experienţa şi rămânem blocaţi în capcană.

Gândeşte-te la o hartă colorată. Dacă vrei să localizezi o şosea, atenţia îţi va fi atrasă de culoarea liniei ce reprezintă o şosea. Acum te afli într-o cameră. Cineva te roagă să-ţi închizi ochii şi te roagă să numeşti toate obiectele verzi din cameră. Probabil că vei întâlni dificultaţi în definirea tuturor. Aceste exemple demonstrează că gânditul este mult mai eficient când este direcţionat.

Dificultaţile apar când uzităm de diferite metode de a gândi cum ar fi: logica, informaţia, sensibilitatea şi creativitatea în acelaşi timp. Aceasta determină confuzie la nivel personal, dar şi în relaţiile de comunicare cu alţii. De exemplu, dacă atunci când luăm o decizie lăsăm ca gândurile să ne direcţioneze asupra ceea ce am vrea să facem, ce ar trebui evitat, sentimentele noastre, etc. , am putea să ne trezim într-o situaţie fără ieşire.

 

Eduard De Bono a sugerat şase roluri ale gândirii pe care le descrie ca pe nişte pălării colorate:

 

Pălăria alba – exprimă numărul, informaţia, obiectivitatea, ceea ce este cunoscut. Nu îţi este permis să îţi exprimi propria părere. Îţi este doar permis să asculţi fără a discuta. Ceea ce s-a spus nu este întotdeauna adevărat pentru toţi, este doar o indicaţie care trebuie luată ca atare, într-o manieră neutră.

 

Pălăria roşie – permite exprimarea emoţiilor şi sentimentelor fără justificare sau o bază logică. Nu trebuie să ghicim trăirile emoţionale ale altor oameni, putem cere lămuriri. Posibilitatea de a ne exprima liber trăirile emoţionale ne permite să declanşăm sau să reprimăm emoţiile în doar câteva secunde, fără a le nega sau modifica.

 

Pălăria neagră – exprimă logica negativă; cu toate că este logică nu poate fi folosită în situaţia data. Poate fi considerată pesimistă dar este logică şi lipsită de emoţii. Explică de ce ceva nu poate funcţiona şi evidenţiaza riscurile, pericolele şi golurile ce pot apărea în situaţiile date sau în cadrul unui proiect. Această modalitate de gândire confruntă experienţele trecute, le pune în relaţie cu prezentul, si evaluează posibilitaţile de apariţie a unor viitoare greşeli sau eşecuri.

 

Pălăria galbenă – exprimă gândirea pozitivă, optimismul şi este constructivă. Evaluează posibilele aspecte ale unei idei, proiect sau situaţie dată. Ar fi indicat să găseşti cât mai multe motive posibile pentru a-ţi susţine declaraţia optimistă. Chiar dacă ideea nu îţi este susţinuta pe deplin de declaraţii, se merită în orice caz să le exprimi.

 

Pălăria verde – exprimă gândirea creativă fără să ia în considerare prejudecaţile, logica, criticile sau interpretările. Scopul ei este de a căuta alternative în spatele a ceea ce este ales în mod logic. Este o idee mobilă, care se deplasează de la o persoană la alta. Ne provoacă să ne

detaşăm de la tiparele obişnuite.

 

Pălăria albastră – ajută la coordonarea gândirii în sine. Identifică modul de gândire necesar pentru a explora topicul. Organizează toate celelalte roluri, scoţând în evidenţa ceea ce este necesar pentru a te putea confrunta cu situaţiile, şi pentru a îi clasifica toate aspectele, prin punerea întrebărilor potrivite. Joacă rolul coordonator, supraveghetor, şi de grupare, rezolvând conflictul şi ajungându-se la concluzii.

 

Pălăriile sunt unelte şi reguli în acelaşi timp. Clasificarea modurilor de a gândi reprezintă un model, dar ţineţi minte că harta nu este teritoriul! Exerciţiul de mai jos vă va ajuta să clarificaţi utilizarea acestui model.

Advertise Here

.. or Think about it!😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s