Comunicare | NEVOI FUNDAMENTALE IN COMUNICARE

NEVOI FUNDAMENTALE  ÎN COMUNICARE

Există 6 nevoi relaţionale fundamentale (în acelaşi timp ele reprezintă şi obiectivele oricărui proces de comunicare):

1. nevoia de a spune ;

2. nevoia de a fi inteles ;

3. nevoia de a fi recunoscut ;

4. nevoia de a fi valorizat ;

5. nevoia de a influenta ;

6. nevoia de intimitate ;

1. Nevoia de a Spune

Este nevoia de a transmite informaţii celor din jurul nostru. Permanent simţim nevoia să spunem ceva, să arătăm, să explicăm, etc. Dacă simţim nevoia să spunem ceva semnificativ pentru noi şi nu o facem, transmiterea informaţiei se va realiza involuntar, inconştient, într-un mod mascat
(Ex: prin stări de tensiune, anxietate, agresivitate, sau chiar somatizări în cazul unui mesaj negativ refulat).

Dar cum şi ce spunem?

Comunicarea se realizează:

  • 10% prin cuvinte. Mesajul verbal trebuie sa fie: clar, simplu, uşor de urmărit, să utilizeze un vocabular adecvat persoanei cu care vorbim.
  • 30% prin tonul vocii (variaţii ale înălţimii sunetelor, tăria lor, rapiditatea vorbirii, calitatea vocii)
  • 30% se realizează prin expresia privirii si a feţei (un zâmbet, o încruntare, contactul vizual direct sau evitarea acestuia, durata contactului vizual, etc)
  • 30 % se realizează prin expresia întregului corp – gesturi (mişcări ale mâinilor care susţin mesajul), poziţia corpului, orientarea acestuia fata de interlocutor, proximitatea, contactul corporal;

Deci mintea şi corpul reprezintă un sistem complex prin care comunicăm – ele trebuie să se susţină una pe alta.

Din totalul sentimentelor transmise de o persoana:

  • 7 % se transmit prin intermediul cuvintelor
  • 38 % se transmit prin tonul vocii
  • 55 % prin expresia fetei si postura.

2. NEVOIA DE A FI ASCULTAT, AUZIT, INTELES

Într-o relaţie suntem întotdeauna 3: eu, tu si relaţia dintre noi. În momentul în care spun ceva, important este ca mesajul să ajungă la celalalt în acelaşi fel în care l-am transmis, adică să fiu receptat şti  înţeles.

Teste efectuate cu privire la ascultare au demonstrat ca o persoană obişnuită îşi poate aminti numai 50 % din ceea ce a ascultat (dacă este chestionată imediat) şi numai 25% după 2 luni.

Fenomene pot perturba comunicarea:

a.       blocajul

b.      bruiajul

c.       filtrarea informaţiei

d.      distorsiunea informaţiei.

a. Blocajul – întreruperea completă a procesului comunicaţional din cauze fizice, materiale sau cauze psihologice (persoană inabordabilă).

Efecte psihologice:

Într-o relaţie directa (faţă în faţă) – stare de jenă şi reacţia de fuga;

Relaţie la distanţă – stări de anxietate, agresivitate, teamă, etc

Limita extrema a blocajului comunicare-+ autismul (imposibilitatea morbidă de a comunica) – este de ordin patologic.

b. Bruiajul– perturbarea parţiala şi tranzitorie din cauze fizice, materiale (sursă de zgomot) sau cauze psihologice. La receptor informaţia transmisă ajunge parţial sau chiar modificat. În aceste cazuri apare nevoia de interpretare şi implicit modificarea semnificaţiei iniţiale a mesajului.

Înţelegerea unui mesaj presupune potrivirea informaţiei primite în tiparele mentale existente (în harta mentală a interlocutorului).

Ce doreşti să îmi comunici Mesajul iniţial
Ce îmi spui de fapt
Ce înţeleg eu
Ce reţin eu
Ce accept eu
Ce am înţeles eu ca doreai sa îmi comunici Mesajul final

c. Filtrarea Informaţiei– transmiterea voluntară şi recepţionarea unei părţi a informaţiei. Receptorul/ emiţătorul apar ca filtre de informaţii. Este întotdeauna voluntară (ţine de intenaţionalitatea subiectului). Factori: psiho-individuali; de natură psiho-socială; de natură psiho-organizaţională (tendinţa şefilor de a nu transmite subordonaţilor toată informaţia).

Efecte negative: degradarea comunicării, nu se transmite exact ce trebuie; amplificarea/ diminuarea semnificaţiei unor informaţii: succesele, nereuşitele; influenţează randamentul muncii.

d. Distorsiunea Informaţiei – degradarea involuntara a informaţiei în cursul transmiterii de la receptor – emiţător, când informaţia are de parcurs mai multe verigi intermediare. Trec mai toate informaţiile însa denaturate.

3. Nevoia de a fi Recunoscut

În orice schimb informaţional între două sau mai multe persoane, deci în orice proces de comunicare inter-personală apare nevoia de a fi recunoscut: nevoia ca celalalt să conştientizeze prezenţa mea, valoarea informaţiei pe care o transmit, etc. Nevoia de a fi recunoscut funcţionează în strânsă legătură cu următoarea nevoie, aceea de a fi apreciat.

4. Nevoia de a fi Apreciat

Este nevoia de a avea sentimentul că sunt importanţi pentru persoanele cu care stabilesc relaţii de comunicare. Trăim într-o societate in care suntem foarte devalorizaţi.I

Vedem întotdeauna ceea ce nu a făcut celalalt, nu şi ceea ce a făcut. Aceste părti negative, repetate de mii si mii de ori sterilizează relaţiile, slăbesc încrederea în forţele proprii, în capacităţile noastre de a realiza ceva.        I

Ex2: Un angajat duce la bun sfârşit un proiect foarte important pentru firmă. Obţine o primă, care nici măcar nu este oferită direct de sef, ci îi este oferită odată cu salariul de la contabilitate. El nu va simţi aprecierea pentru ceea ce a făcut. Uneori un simplu “Bravo”, spus cu sinceritate, face mai mult decât orice prima.

Măcar din când în când (La anumite intervale de timp), conducătorul organizaţiei trebuie să ofere aprecierile sale directe angajaţilor, pentru a oferi feed-back-ul necesar alimentării imaginii de sine (sunt important pentru şef, pentru organizaţia în care lucrez”, “conducerea işi dă seama de valoarea mea şi de importanţa mea pentru firma”, etc).

5. NEVOIA DE A INFLUENŢA

Nevoia de a influenţa reprezintă nevoia de a provoca o reacţie, o schimbare de opinii, credinţe, comportamente, atitudini.

Mijloace pentru îmbunătăţirea capacităţii de a influenta:

a. Clarifica-ti obiectivele Dacă ştii clar care este rezultatul la care vrei sa ajungi transmiţând un mesaj, susţinând o conversaţie, etc, iţi va fi mult mai uşor să obţii ceea ce vrei.

b. Structurează-ţi gândirea Desenează sau vizualizează harta mentală a modului cum vei ajunge sa obţii rezultatul. În acest fel iţi va fi mult mai uşor să urmezi paşii necesari pentru a ajunge la obiectivul stabilit.

c. Pregăteşte-te să influenţezi. Atrage cât mai multe informaţii cu privire la tema conversaţiei. Strânge cât mai multe informaţii cu privire la interlocutorul tău: află cum gândeşte, ce tip de prezentare are mai mari şanse de a îl influenţa-verbala, vizual, combinată; găseşte puncte comune pentru a putea iniţia conversaţia: interese comune, etc.

d. Asigură-ţi timpul necesar pentru conversaţie Asigură-te încă de la inceputul conversaţiei că ai timp să parcurgi etapele stabilite anterior pentru atingerea obiectivelor propuse.

e. Argumentează Prezintă-ţi cu claritate obiectivele conversaţiei, argumentează-ţi ideile.

f. Recapitulează Din când în când în timpul conversaţiei recapitulează concluziile intermediare la care ai ajuns. Asta te va ajuta să ştii permanent unde te aflii (comparând cu harta mentala realizata) si cat mai ai de parcurs pana la atingerea obiectivului final.

g. Foloseşte mijloace vizuale. Folosirea mijloacelor vizuale asigură reamintirea de către interlocutor a unei cantităţi mai mari de informaţie din întregul care a fost trimis.

Studiile au arătat ca ne amintim:

20 % din ceea ce auzim

30 % din ceea ce vedem

50 % din ceea ce vedem si auzim

70 % din informaţia despre care s-a discutat (presupune implicarea ambilor parteneri)

90 % din ceea ce aplicam, exersam

În timpul conversaţiei foloseşte scheme, desene, imagini care să îşi susţină argumentele. Lasă aceste scheme interlocutorului. Trecând din nou prin ele, îşi va aminti mult mai mult decât în urma unei simple conversaţii.

Ultimele trei nevoi fundamentale prezentate sunt esenţiale pentru înţelegerea mecanismului prin care se realizează motivarea unei persoane.

  • nevoia de a fi recunoscut
  • nevoia de a fi apreciat
  • nevoia de a influenta

6. NEVOIA DE INTIMITATE

Nevoia de intimitate – fiecare dintre noi avem “grădina noastră secretă” acea parte din noi pe care nu o vom pune nimănui niciodată. De asemenea avem partea noastră de intimitate “în doi” – acea parte pe care o putem împărtăşi numai cu partenerul si care nu va fi transmisa niciodata mai departe de relaţia de cuplu.

Nivelul 5 – discuţiile clişeu – discuţii despre obiecte şi evenimente care nu au nici o legătură cu persoanele care comunica. Ex: discuţiile despre vreme, discuţiile despre politică, fotbal, etc.

Nivelul 4 – raportarea faptelor – acele discuţii în care referirea la propria persoană este implicată dar referirea nu este directa. Ex: “am auzit că…”; “am văzut ieri…”, “am fost săptămâna trecuta la..”

Nivelul 3 – evaluări şi idei personale – acele discuţii în care referirea la propria persoană presupune şi un anumit grad de dezvăluire personală (se realizează la nivelul cognitiv). Ex: eu cred că…”, “eu sunt..”

Nivelul 2 – sentimente, emoţii- acele discuţii in care referirea la propria persoana presupune dezvăluirea mai profunda (se realizează la nivel afectiv). Ex:  “îmi place să…”, “mi-e frica să..;”

Nivelul 1 – împărtăşire completă – acele discuţii care presupun deschidere totală, discuţii care se realizează cu persoanele cele mai apropiate (partener, părinte, prieten de suflet, preot, psihoterapeut, etc).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s