Cum s-a rătăcit mărţişorul

Referitor la mărţişor, numele acestuia, la fel ca şi numele lunii martie şi cel al zilei de marţi, provine etimologic şi se încarcă simbolic de la numele planetei Marte. Iar planeta Marte în astrologie este guvernatorul zodiei Berbecului. Altfel spus, ziua de marţi şi luna martie sunt închinate planetei Marte personificate de cunoscutul zeu al războiului. Dar esenţial este că, atunci când luna martie a fost botezată, ea corespundea în întregime zodiei Berbecului, care astăzi marcheaza intervalul de timp 21 martie-22 aprilie.

1 martie acum mii de ani era ziua în care cădea echinocţiul de primavară, ba mai mult, 1 martie însemna începutul anului pentru multe civilizaţii, dintre care îi amintesc pe romani la care anul începea astfel până în anul 153 i.e.n.

Mărţişorul pe care îl oferim noi astăzi cu bucurie sau din obligaţie, îl dăruim cu fix 21 de zile înainte decât era oferit atunci când a luat naştere acest obicei. El a reprezentat mult timp un dar cu o funcţie magică şi de protecţie, precum şi un semn distinct că un nou an a început, odată cu zodia Berbecului şi cu o noua primavară.

Dar nu numai numele oferă indicii că mărţişorul ar trebui dăruit de echinocţiu, ci şi cromatica acestuia. Planetei Marte şi zodiei Berbecului îi sunt asociate culoarea roşie, culoare în care mărţişorul se îmbracă sub diferite forme ca un etern început de an. Iar dacă acest argument nu este convingător, legat tot de aspectul cromatic, mentionăm că în anumite zone ale ţinutului Sucevei mărţişorul încă se mai regăseşte împletit dintr-un fir de aţă alb şi unul negru, ce amintesc de acest moment al anului, echinocţiul, când ziua şi noaptea sunt egale.

Dintr-o altă perspectivă ne putem da lesne seama că primavara nu începe cu adevărat pe 1 martie printr-o simplă observaţie a vremii (e şi firesc, soarele încă nu luminează puternic emisfera nordică, echinocţiul fiind momentul când razele acestuia cad perpendicular pe ecuator, îndreptându-se spre emisfera nordică).

Vremurile şi obişnuinţele moderne ne-au învăţat să delimităm primăvara calendaristică de cea astronomică, considerând-o pe cea dintâi veridică iar pe cea de-a doua într-un fel abstractă. Întrebaţi care ar fi lunile primăverii, am răspunde repede, ca orice copil: martie, aprilie, mai. E adevărat, dar nu în totalitate. Astronomic şi real, primăvara ţine de pe 21 martie până pe 22 iunie.

Adevărul e că în fiecare an iarna nu fuge pana pe 1 martie, dimpotrivă, îţi face de cap în voia ei până pe 21 martie, ba chiar îşi mai arată rareori colţii şi după. Aceste zăpezi excepţionale de după echinocţiu sunt aşa-numitele zăpezi ale “babelor” şi-ale “mieilor”.

Din mai multe motive e bine să înţelegem că primavara nu începe pe 1 martie, ci pe 21; nu de alta, dar ne facem aşteptări inutile şi orice ninsoare care apare în luna martie ne va face să credem ca s-a întors lumea pe dos.

Cultura tradiţională a creat în timp un cod de semne care prevesteau vremea, cod ce nu prea mai funcţionează astăzi. Aparent e ceva în neregulă. În realitate e firesc, fiindcă, să dăm un exemplu, intervalul de timp cuprins între 1 şi 16 martie înainte de reforma calendarului din 1919 corespunde astăzi cu intervalul de timp dintre 14 şi 29 martie. E şi normal ca acel cod să nu mai funcţioneze astăzi fiindcă după reforma calendarului nimeni nu s-a gândit să aducă la zi calendarul sărbătorilor populare şi să reactualizeze şi acel cod de care am amintit. Sărbătorile au rămas ca dată pe rit vechi, cum se mai spune, şi, paradoxal, sunt studiate fără a se şti că ele nu corespund cu datele reale ale vremurilor în care trăim.

Toate ca toate, dar, cum am inceput cu martisorul, sa ne intoarcem la el citând din monumentala lucrare a lui Simion Florea Marian “Sarbatorile la romani”:

“Scopul legării sau punerii mărţişorului la gâtul sau mâinile copiilor este ca copiii cărora li s-a pus şi-l poartă să aibă noroc în decursul anului, să fie deplini sănătoşi şi curaţi ca argintul cu venirea primăverii, şi peste vară să nu-i apuce şi scuture frigurile.”

Dar nu-i aşa că e ciudat să oferi un obiect cu scopul de a ţine noroc în decursul anului altcândva decât la începutul anului?

Iar dacă noi ştim astăzi că femeile sunt în special beneficiarele mărţişorului (cu siguranţă datorită influenţei zilei de 8 martie), iar Simion Florea Marian aminteşte de copii, în timpuri mai îndepărtate mărţişorul era oferit de toţi tuturor. Acelaşi autor aminteşte în lucrarea menţionată următoarele: “mărţişorul era mai demult un dar ce-l dau nu numai părinţii fiilor lor, ca în ziua de azi, ci un dar care şi-l trimiteau românii unul altuia la 1 martie.”

Iar asta o făceau ca un semn de înţelegere şi de bucurie că trăiesc împreună aceeaşi viaţă

Sursa: aqvarius.ro

5 thoughts on “Cum s-a rătăcit mărţişorul

  1. Indiferent cand este inceputul primavarii, e o placera sa primesti si sa daruesti un martisor, chiar daca nu se respecta intr-u tocmai obiceiurile strabune. Este adevarat ca la inceput firul era impletit cu alb si negru (simbolizand ziua si noaptea), iar acum este cu alb si rosu (ce reprezinta puritatea si dragostea), cu totii dorim sa fim sanatosi si sa fim feriti de rele.

    Like

  2. LEGENDA GHIOCELULUI

    Un inger calatorea intr-o zi prin inaltimea cerului, leganandu-se printre stelele stralucitoare. El se apropia de fiecare stea si, de ici de colea, culegea cate o floare. Dupa ce culese din fiecare stea, el se pogora pe pamant si rupse si de aici o floare. Pe urma se sui in cer si disparu sub bolta albastra.
    Florile de pe pamant, care vazusera ingerul stralucitor, fara sa vada ce floare luase cu el, se intrebau care sa fie sora lor pe care ingerul a cules-o si a dus-o cu el!…
    – Este un trandafir-ziceau trandafirii.
    – Este un crin alb ca si ingerul- ziceau crinii.
    – Ba nu, drept sa va spun surioarelor, ca nu poate fi decat o lalea- zicea, ingamfandu-se, o lalea foarte frumoasa.Chiar micsuneaua, care-i asa de modesta, zicea si ea, cu glas dulce, ca ingerul luase o micsunea.
    Deodata din inaltul cerului, o lacrima pica si veni sa straluceasca pe ghiocelul care avea o tulpinita rupta. Ingerul nu se arata, insa un glas ceresc se auzi:
    – Sarmana floare, floare cu adevarat modesta! Fiindca te-am rupt, cere-mi o rasplata! Spune-mi ce ceri!?
    Ghiocelul tacu.
    – Vrei tu mirosul trandafirului?
    – Nu!
    – Dragalasenia lalelei?
    – Nu!
    – Vrei sa fii albastra ca floarea de liliac?
    – Nu!
    – Ce doresti atunci?
    – Fiindca ai placerea sa-mi daruiesti ceva, fa sa ma nasc si sa infloresc indata ce se duce zapada. Oamenii amortiti si ingetati de viscol si de ger, cand m-or vedea si cand vor simti mireasma mea dulce, sa se simta incalziti si mangaiati ca se apropie primavara.
    Din ziua aceea, ghiocelul este cea dintai floare cere ne zambeste dupa iarna posomarata.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s