Folosirea stilurilor de comunicare

Stilul directiv

Folosirea stilului directiv este utilă şi eficace în următoarele situaţii:

· Atunci când cel care comunică are cunoştinţe şi competenţe superioare în domeniul aflat în discuţie şi interlocutorul îi recunoaşte această superioritate;

· Cu noii angajaţi, cărora, lipsindu-le experienţa, sunt gata să accepte instrucţiunile liderului;

· Pentru conducerea persoanelor cărora le lipseşte motivaţia sau care au un grad redus de autonomie, acestea preferând să accepte un rol pasiv în comunicare şi să obţină de la un lider dominator şi bine informat siguranţa şi stimulii pe care nu le au din interior;

· Atunci când apare o situaţie de criză în care este preferabilă o acţiune hotărâtă şi asumarea deciziei de către o persoană cu încredere în sine;

· În comunicarea cu grupuri mai mari de 20 persoane, deoarece în acest caz scopul întâlnirilor este acela de a prezenta informaţii sau de a convinge, mai curând decât de a schimba idei;

· Atunci când sunt posibile doar interacţiuni scurte între interlocutori, ca în situaţiile de criză.

Stilul egalitarist

Este eficace în următoarele cazuri:

· Atunci când liderul urmăreşte să construiască spiritul de echipă şi să întărească înţelegerea şi apropierea dintre membri echipei;

· Când se comunică în grupuri mici, mai ales atunci când se elaborează decizii complexe care necesită schimburi şi generare de idei, precum şi discuţii prelungite pentru obţinerea consensului;

· În demersul de depăşire a rezistenţei la schimbările organizaţionale.

Stilul structurativ

Este foarte util în medii complexe. Dacă sarcinile sunt foarte flexibile, pot apare dificultăţi în identificarea şi rezolvarea problemelor. Stilul structurativ ajută la sistematizarea şi ordonarea acestor situaţii complexe. Chiar şi după elaborarea strategiilor, politicilor, planurilor, procedurilor care stabilesc structura necesară desfăşurării activităţii, utilizarea stilului structurativ este necesară pentru clarificarea, interpretarea şi transmiterea acestei structuri.

Utilizarea stilului structurativ în situaţii simple şi medii stabile constituie o pierdere de timp şi energie şi blochează creativitatea. O altă utilizare greşită a acestui stil o constituie ascunderea în spatele regulilor şi regulamentelor în locul înfruntării deschise a problemelor. Aceasta produce frustrare şi nemulţumire în rândul interlocutorilor celui care foloseşte un astfel de comportament.

Stilul dinamic

Utilizarea sa este adecvată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiţii:

· Mediul se caracterizează prin schimbări rapide şi apariţia de crize;

· Este posibil doar un contact scurt între interlocutori;

· Managerul este înconjurat de persoane foarte competente.

Comunicatorul prezintă pe scurt şi cu entuziasm poziţia sa şi deleagă subordonaţilor autoritatea de a lua decizii. Dacă este utilizat corect, stilul dinamic îi stimulează pe subordonaţi. Dacă însă aceştia nu se simt suficient de competenţi pentru a realiza sarcina, utilizarea acestui stil poate genera frustrare.

Stilul de abandon

Acest stil este utilizat:

· În construirea încrederii în sine şi a competenţei în rândul subordonaţilor. Încrederea este arătată şi dezvoltată prin consultarea în luarea deciziilor şi prin utilizarea delegării;

· Atunci când interlocutorul posedă informaţii, experienţă şi o înţelegere superioară a situaţiei.

Adoptarea acestui stil este posibilă numai dacă interlocutorul este dornic să-şi asume responsabilitatea. Utilizarea acestui stil pentru evitarea asumării răspunderii sau a unei situaţii neplăcute – “scoaterea din foc a castanelor cu mâna altuia” – va avea ca efect deteriorarea rapidă a încrederii celorlalţi în persoana care comunică astfel.

Stilul de evitare

Acest stil este foarte rar eficace în comunicare pentru că blochează interacţiunile şi întârzie rezolvarea problemelor. Doar în cazul în care un subiect este atât de periculos încât necesită o reacţie violentă pentru a fi evitată continuarea discuţiei, acest stil este utilizabil. De exemplu,în legătură cu o anumită propunere considerată imorală, stilul de evitare poate fi soluţia potrivită.

În concluzie, putem afirma că nu există un stil de comunicare “cel mai bun”, fiecare stil trebuind utilizat la momentul şi în situaţia adecvată. Utilizarea “situaţională” a stilurilor de comunicare solicită inteligenţă şi antrenament din partea managerului ca şi încredere în sine şi o bună cunoaştere a subordonaţilor.

One thought on “Folosirea stilurilor de comunicare

  1. Cred ca imbinarea stilurilor directiv, structurativ, egalitarist, precum si dinamic, ar fi mult mai eficiente intr-o functie de conducere, indiferent de nivelul de conducere (de la un simplu sef sectie/departament pana la director/manager, presedinte etc).
    Intradevar cele 5 stiluri trebuiesc folosite in situaiii adecvate indiferent daca e vorba de o functie de conducere sau viata personala.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s