Sigur ca as avea nevoie de o muza. Macar sa-mi calce camasile…

Niciun creator modern nu-si mai poate sacrifica, asemenea Mesterului Manole, sotia. Desi multi ar fi dispusi sa o faca.

Gresim când noi, când drumul.

Când zeii vor sa piarda un om, îi trimit un prost în preajma.

Trebuie utilizat veninul prostilor în medicina. Cel de cobra e rudimentar.

Si, înarmându-ne strasnic, putem ajunge pe alta planeta. Fiecare cu meteoritul lui.

Destinul ramâne totusi coscenaristul fiecarei vieti.

În iubire, nu vârsta da ora exacta.

Prima iubire – o troita batuta de ani.

Prin arta, orice granita poate fi dilatata.

Copilul inteligent este cel mai rebel aluat.

Doar doua lucruri ma apasa: cerul si pamântul.

Frica de desert a înaltat piramidele egiptene.

Alchimia rautatii nu vizeaza aurul, ci noroiul.

Rautatea ne cenzureaza cu strasnicie admiratia.

Cenaclul era mixt: unii – talentati, altii – nu.

Dreptul la insomnie si-l câstiga fiecare cum poate.

Salasluiesc în noi cirezi de dihanii. Noroc ca le dam drumul pe rând.

Cel mai autentic vid din jurul nostru îl putem crea cu ajutorul cuvintelor.

Taratoarele au ras intotdeauna de puii de vultur care se mai izbeau cateodata de stanci.

Omenirea i-ar târî mai usor în spate pe prosti, daca nu le-ar fi fotoliile atât de grele.

Aforismul ar trebui sa fie statuia unui gând.

Mai bine un colt de stea tânara, decât o galaxie pensionata.

Suntem în unanimitate de acord ca prostia exista. Dar numai în curtea altora.

În arta, temperatura ideala de lucru este cea a iadului.

.

-

Pentru unii, singurul sprijin la batrânete este toiagul.

.

Poate ajungeam cu totii sfinti, daca pacatul ar fi avut gustul chininei.

.

De ce sa ne trambalam pe alta lume, când am putea-o reamenaja pe cea de aici?

.

Zboara la timp! Altfel îti ramân aripile mici.

.

Marile iubiri sunt pigmentate cu scânteieri de corida.

.

Atentie barbati! Femeia poate supravietui fara oxigen. Fara tandrete – nu.

Îndoieste-te de tine! Chiar daca o fac si ceilalti.

.

Norocul sa-i ajute pe cei inteligenti. Ca prostii se descurca si singuri.

.

Nu putem citi zarurile destinului. Pentru ca sunt în mers.

.

Orice iubire are stropi de infinit.

Râsul – un dans în jurul fricii.

.

Omul – lacrima inteligenta a naturii.

Ironia este oxigenul omului de spirit.

Cupidon – un tintas din plutonul sperantei.

.

Devin fara suflet cei admirati fara masura.

-

Vulgar înjuram toti. Cu talent, numai unii.

Daruirea este principalul gradinar al artei.

Frumusetea este un dar. De regula – grecesc.

.

-

S-a dus libertatea de acum câteva milioane de ani.

.

Poeziile le-a scris el. Întelesul sa-l gaseasca cititorii.

.

Nu poti sa ajungi filosof, daca nu stii sa pui oftatul în ecuatie.

.

Nu renegam pe îndepartatul stramos catarator, dar nu-i facem nici statuie.

.

Cine a fost, macar o data, fascinat de sarutul unui copil, nu mai poate ucide nici un pui de hiena.

.

Scumpele mele proiecte! În tinerete nu am avut pentru voi timp, acum nu am chef.

.

Roua – o alta capodopera a naturii.

.

Nu toate labele s-au putut transforma în aripi.

Oasele sunt împanate cu reumatism si vinovatie.

.

Victoria în arta este cocotata pe munti de renuntari.

.

Îsi negau reciproc meritele. Si amândoi aveau dreptate.

.

Ascultând privighetoarea ma simt pur si simplu planetar.

.

A ajuns moartea o bagatela. Cine nu poate sa o persifleze?

.

Când miroase a ghinda îi vine foarte greu sa nu dea cu râtul.

.

De trecut ne despartim râzând. Iar în viitor intram încruntati.

Coloana lui Brâncusi – un stâlp românesc de sustinere a cerului.

.

-

Când esti zidit nu poti sfarâma peretele. Dar poti zbura cu el cu tot.

.

-

Feriti-va de privirile copiilor. De acolo nu se mai poate sterge nimic.

Rautatea si-a modernizat tehnologia. Nu mai este ca pe vremea diligentei.

.

Pe unii timpul i-a stors atât de tare, încât nu a ramas decât geniul din ei.

.

Imbecilii nu se încumeta sa transforme lumea. Le vine mai usor sa o rastoarne.

.

Cu ceai de sunatoare nu poti recepta o poezie scrisa la temperatura coniacului.

.

Femeile sunt mult mai multumite de când cosmonautii le-au adus si luna de pe cer.

.

Ne-am gândit ca e de preferat sa ne mâncam între noi, decât sa ne înghita alte specii.

.

Pe fiecare creanga sociala se gasesc indivizi care îsi spala picioarele unde este izvorul mai limpede.

.

Viata împarte echitabil: unora zile negre, altora icre de aceeasi culoare.

.

Rautatea – un acid care arde, în primul rând, tesutul sanatos.

.

Mi-e groaza de singuratate. Pastrati-mi, va rog, un loc în groapa comuna.

Pentru multi poeti literatura e un hobby. Ce vina au însa cititorii?

Casatoria nu reuseste întotdeauna sa ucida dragostea. Dar nu se lasa pâna când nu o dilueaza.

.

-

Numai facând sport în fiecare zi poti muri sanatos.

Nunta de aur nu e de fapt decât un parastas al iubirii.

.

-

Si ochii trebuie sa fie curati. Dar mai ales privirile.

.

As vrea sa-mi iasa si mie vorbe. Ca-mi risipesc talentul, de exemplu.

.

Firesc ar fi ca salvarea sa ne vina de la iubire. Pentru ca ea ne-a exmatriculat din rai.

De mii de ani ne ospatam cu coji, fiind convinsi ca miezul este rezervat generatiilor urmatoare.

.

-

Fereste-te de copita fericirii!

.

Dorm si întrebarile. Dar iepureste.

Si în arta nechematii sunt punctuali.

.

Jurnal – adevaruri pentru dupa moarte.

.

Gioconda surâde tuturor. Mai ales timpului.

.

-

Gluma buna flirteaza, nu-si ridica poalele.

.

Ma tem ca ratiunea e în cautarea unei specii.

.

Viitorul – adica timpul probabil al omenirii.

.

Nu s-a crapat înca de ziua în mintile tuturor.

.

-

Arta asigura zborul. Dar cu aripile clientului.

.

Parul carunt – un nepoftit agent al fidelitatii.

.

Vidul conserva. De aceea ignoranta nu are vârsta.

A ajuns la podium. Restul drumurilor îi erau închise.

.

Somnul nostru e tot mai scurt. În schimb, mai agitat.

.

Cauti pe strada oameni si întâlnesti mai multe personaje.

.

Sa lasam urmasilor petrol si carbune. Macar pentru muzee.

.

Înainte de a fi scrisa, orice hârtie are ten de capodopera.

.

Cea mai teribila bogatie pe termen scurt ne-o ofera alcoolul.

.

Nu avem sanse sa atingem toti perfectiunea. Ar fi si monoton.

.

Printre altele, viitorului îi sunt necesari oameni de viitor.

.

Încerc sa citesc printre rânduri. Când scrisul nu e prea îngramadit.

.

Primul razboi mondial al animalelor va fi probabil împotriva omului.

Sa fie stresul pretul comoditatii? În pesteri eram ceva mai linistiti.

.

A ramas cerul prea mic. Trebuie sa ne agatam mai multi de aceeasi stea.

.

-

Cerul nu poate avea mai multe taine decât poate avea o femeie frumoasa.

.

O strada nu are farmec daca nu te atrage si când vrei sa ajungi nicaieri.

.

Transformarea oricarei munci în placere tine deocamdata de domeniul alchimiei.

.

Când accepti conditia de zeu, trebuie sa stii ca exista un Prometeu prin preajma.

.

-

Cititorii de literatura sunt un soi de alpinisti. Se catara fiecare pâna unde poate.

.

-

Iau uneori câte putin din stima ce mi-o port si o trec în contul criticilor obiectivi.

.

Daca ar putea auzi discursurile rostite la capatâiul lor, mortii, de bun simt, s-ar îneca de râs.

.

Avea o doza de rautate la valoarea unui savant.

Celibatarii sunt niste barbati ori prea timizi, ori prea inteligenti.

.

Da, Doamne, savantilor si artistilor sufletul prostituatelor!

.

-

Progresul fizicii nucleare ne-ar putea ajuta sa-i ajungem din urma pe cei de pe Marte.

.

Femeia este lucrarea de diploma a lui Dumnezeu la examenul de estetica.

.

-

Marea placere a prostiei este sa se reverse.

Câinele – singura vietuitoare care a dus la perfectiune vocatia prieteniei.

.

-

Barbatii admira femeile inteligente si le prefera pe cele frumoase.

.

O hiena blânda nu poate fi decât ratata.

.

Celibatarii vad în casatorie numai cusca.

.

Nu toti îndragostitii au ozon în priviri.

Nu poti fi virtuoz pe o partitura mediocra.

.

Nu accept rânjetul nici ca forma de aparare.

.

Dusmanul te ucide imediat. Ai tai te chinuie întâi.

.

Dupa Hirosima si pietrele ar trebui sa faca politica.

.

Doua capcane ale conditiei umane: desertul si bordelul.

.

-

Prostul nu are acces la ironie. El se opreste la insulta.

.

Sa oblojim ranile prezentului. Viitorul va veni cu ale lui.

.

-

Criticul care nu întelege nimic este liber sa spuna ce vrea.

.

-

Fara pasiune, inteligenta e o moara de vânt spânzurata în vid.

.

Rezista prieteniile în care investesti fara speranta rambursarii.

Când esti pe jar, se vor gasi oricând câtiva cunoscuti care sa-ti întinda o mâna de surcele.

.

Sa nu ne pierdem capul! Poate ne mai trebuie.

.

Sunt rude care se împaca numai cu moartea cuiva apropiat. Nici nu stii ce sa le urezi.

.

Cât nu murim, optam.

.

Omul – o tarâna celesta.

.

Si moartea este un examen.

.

-

Ce destin nu acuza o erata?

Orice mormânt e un strigat.

Capodopera înseamna aer de pisc.

.

Prostia nu are acces la insomnii.

Când nu e gaunos, patosul e sublim.

.

-

Frecventa un cerc de capete patrate.

.

Tot lava e si batrânetea. Dar sleita.

.

Are si clipa piscurile si bolgiile ei.

.

Fericiti vom fi toti. Macar ca tarâna.

.

Niciodata frica nu ne va lasa singuri.

.

Când este prea puternica, lumina doare.

.

Sa ajutam centrul sa invadeze periferia.

.

Sa lasam posteritatii cuvinte, nu vorbe.

.

Destin au si soldatii. Nu doar maresalii.

Greu nu e sa lupti. Ci sa stii pentru ce.

.

Prostul si din groapa te priveste de sus.

Alienarea – alt rug al secolului douazeci.

.

-

Capatul de linie al mortii ramâne uitarea.

.

Numai arta poate urca suferinta pe podium.

.

Si ce poem frumos ar fi putut sa fie omul!

.

Nu mai putem fi singuri decât la batrânete.

Lumea este un teatru care tinde spre bordel.

.

Un alt combustibil inepuizabil: inteligenta.

.

Poluarea – cel mai recent pluton de executie.

Talentul este numai materia prima a zborului.

.

Fericirea este totusi o chestiune homeopatica.

.

Totul e sa nu votezi pentru conditia de grajd.

.

Destinul omului e însurubat în cel al veacului.

.

Înca nu fac haz de necaz. Mai am ceva sperante.

.

Omul s-a nascut liber. Apoi, firesc, a evoluat.

.

Si în zgârie-nori mai simtim pestera sub talpi.

Batrânetea – aceasta toaca de vecernie a vietii.

Lipsa de talent se pedepseste. Dar si surplusul.

.

Uneori catedrele au tinut umbra si întrebarilor.

Democratia este valoroasa când rezista la purtat.

.

Încercam sa obisnuim si focul sacru cu surcelele.

.

O singura golgota ne-ar fi fost de ajuns: iubirea.

.

Viata – aceasta sublima corida între om si destin.

.

Ne luptam din ce în ce mai greu cu acizii timpului.

.

-

O, daca zero-urile ar fi ramas numai în matematica!

.

Valuta epocii noastre este un creier bine antrenat.

.

Numai cei alesi ajung la durerile de dinti ale artei.

.

Omul va fi cu siguranta mai bun. Dar nu se stie când.

.

Tot în palma poate fi ghicita si biografia taranului.

Dragostea nu a fost scutita înca de biruri si dobânzi.

.

Muzica poate face dintr-un suflet ravasit o catedrala.

.

Teama de moarte nu se învata. Este o zestre ereditara.

.

Natura stie sa se daruiasca. Si tuturor, si cu decenta.

.

Cerul era captusit cândva de visuri. Acum – cu sateliti.

.

Oamenii de arta nu sunt scaldati în lapte, ci în sublim.

.

Poezia poate face dintr-un instinct o aripa de curcubeu.

.

Stropul de imperfectiune potenteaza misterul frumusetii.

.

-

Pentru unii, doamna cu coasa înseamna cea dintâi justitie.

Primii tarusi ai cunoasterii au fost înfipti în mitologie.

Creatorii de marca stiu sa aleaga vorbele care se curteaza.

.

E greu sa-ti pierzi calmul când îti deraiaza toate sansele.

.

Perisabilitatea obstacolelor: iata marea sansa a valorilor.

.

Secolul nostru a demonstrat ca nu se poate demonstra nimic.

.

Scoala pregateste tineretul pentru zbor, nu pentru praznic.

.

Fericirea nu poate fi decât afluentul victorios al riscului.

.

Mai mult ne pune în miscare teama, decât ne pun aspiratiile.

.

Gândirea i-a fost data omului ca obligatie, nu ca recompensa.

.

În subsolul paginii coboara oricine. În subtext – numai unii.

.

Omul – singura vietuitoare care trage pe sfoara reproducerea.

Încercam escaladarea absolutului cu rucsacul ticsit de absurd.

.

Sigur ca as avea nevoie de o muza. Macar sa-mi calce camasile.

.

-

Vizionarii tin trena mostenitorului, naivii pe cea a mortului.

.

De cele mai multe ori, moartea ucide o rapciuga, nu un bidiviu.

.

De doua milenii, blândetii nu i s-a mai ridicat nici o statuie.

.

Un proverb poate cântari mai mult decât un tratat de filozofie.

.

Unele epoci nu ne-au pus la dispozitie decât fotografia vietii.

.

-

Fara picatura de nebunie, geniul ramâne în scutecele talentului.

.

Fiecare baricada ar putea fi transformata într-un arc de triumf.

.

Unele epoci nu admit nici sa ucida câini, nici sa mareasca osul.

Am impresia ca prea confunda umoristii anecdotele cu vinul vechi.

.

Fara inteligenta nu se poate crea umor. De provocat, da, oricând.

.

Sufletele cu adevarat nobile dau si mortii o dimensiune estetica.

.

Multi dintre cei care îsi depasesc epoca o vor astepta la racoare.

.

S-a dovedit ca un prost nu poate conduce decât oameni inteligenti.

.

Viitorul nu a fost nicicând altceva decât paradisul promisiunilor.

.

Am coborât din copaci, când au început sa ni se înalte aspiratiile.

.

Înjugata zdravan, pasiunea poate fertiliza orice Sahara interioara.

.

-

Tinuta vestimentara este uneori obligatorie, inteligenta niciodata.

.

În lupta cu infinitul avem noi, efemerii, un aliat de nadejde: arta.

Stresul începe sa ne scuteasca de obsesia utilizarii timpului liber.

.

Nu s-a putut stabili care este oul si care e gaina vrajbei planetare.

.

În lupta cu noi însine armamentul nu este înca prea bine pus la punct.

.

Le-a lasat prin testament o suma imensa. Sa aiba de la ce sa se certe.

.

În paradisul nostru terestru nu mai sunt locuri libere decât în copaci.

.

Au scris tulburator despre viata, în special cei cu sperante fracturate.

.

-

În materie de invidie, se pare ca nu mai avem nici un Everest de cucerit.

.

De la o vârsta încep sa ma scol când înca natura este în camasa de noapte.

.

Fereasca Dumnezeu sa devenim un popor de artisti! Si asa ne întelegem greu.

.

Prea multi scriitori ajung pe drumul cel mai scurt la stratul de banalitate.

Secolul nostru este pe cale de a nu mai suporta nici boala, nici tratamentul.

.

Fiecare generatie a adaugat la proiectul omului câte un manunchi de nostalgii.

.

Cât de greu ne-am desprins de maimuta. Si cât de usor se trezesc unii grohaind.

.

Cu trecerea anilor, ajungi sa crezi ca tineretea nu a fost decât o frivolitate.

.

Cel mai teribil cadou pe care gorila îl asteapta de la om este energia nucleara.

Prostia ar putea contribui la progresul societatii numai daca devine impozabila.

.

-

Din necesitati de echilibru probabil nu putem admira pe unii, fara a urî pe altii.

.

Indolenta si îngâmfarea sunt, de regula, cele mai raspândite carate ale fericirii.

.

Acceptam sa fim trepte, numai daca generatiile viitoare vor veni cu talpile curate.

.

Logodeste, Doamne, apetitul de munca al neamului cu cel de distractie al românului.

Cu toate îmbunatatirile funciare aduse de arta, abisurile din noi se casca necontenit.

.

În privinta marelui prag, nimic nou sub soare. Sovaim ca acum cincizeci de mii de ani.

.

Camara si dormitorul formeaza, de regula, locomotiva fericirii. Celelalte sunt vagoane.

.

-

De când suntem chiriasi pe pamânt, s-ar fi cuvenit sa-l transformam într-o “gura de rai”.

.

Unii scriitori au ajuns în biblioteci. Altii nu au gasit locuri libere decât în cârciumi.

.

-

Ratiunea este mult prea copila pentru a putea reusi sa obstructioneze ca lumea instinctele.

.

Suntem noi, românii, geniali, dar nici asa cum spun criticii literari când îsi prezinta amicii.

.

Când religia devine sursa de îmbogatire, îndoielilor celeste încep sa li se adauge cele terestre.

.

Merita sa muncesti toata viata pentru un bust. Chiar daca posteritatea te va scuti de apasarea lui.

.

În privinta prostilor natura e vinovata de doua ori: întâi ca i-a creat, apoi ca nu le-a adus la cunostinta.

Suntem prima generatie care poate usca toata transpiratia celorlalte.

.

Foarte multi bani dau femeile pe îmbracamintea care le ascunde frumusetea.

.

Iubirea – o instigare la sublim.

.

Toata ziua mintea paste informatii. Când sa mai si rumege?

Stresul – adica senzatia ca locuim unul în marsupiul celuilalt.

.

Singurele minuni apartin naturii. Torni în vie apa si creste vin.

.

-

Ritualul dragostei se simplifica. Îi cad frunzele vazând cu ochii.

.

Cine nu are simtul umorului poate fi serios. Inteligent, însa, sub nici o forma.

.

S-a abolit arsul pe rug. Nu este economicos.

.

Leaga-ti sperantele de un car. Fie el si cel Mic.

Era un afemeiat hibrid. Se purta frumos si cu sotia.

.

Femeia îsi câstiga florile mai întâi cu nurii, apoi cu cratita.

.

-

Epitaful unui automobilist grabit

Dupa ce s-a înaltat

Peste gard aproape-un metru,

Actele i le-a-nmânat,

Personal lui Sfântu Petru!

Insomnia este o boala care a adus imense servicii omenirii.

.

-

Indiferenta poate jigni mai mult decât o insulta.

Biologia – cea mai ordonata biblioteca.

.

Zâmbim, dar din ce în ce mai reumatic.

.

Suntem oricând liberi sa depindem de altii.

.

Sunt un om fericit. Mai am dorinte nerealizate.

.

Râsul nu este sanatos, daca nu te pune pe gânduri.

Muiat în har, un stâlp de telegraf poate deveni poem.

.

Prin tesatura lor, unele intrigi au alura de capodopera.

.

Geniile se pot lipsi de nume. Calomniatorii si de prenume.

.

Principalul izvor al nefericirii îl constituie comparatia.

.

Pâna când nu înveti sa prinzi soareci, nu-ti concedia pisica.

.

Tacea în limba marii poezii.

.

Traim în concubinaj cu destinul.

.

Numai îndoielile ne-au verticalizat.

.

Apetitul hartei ne-a însotit ca o umbra.

Demnitatea – placerea de a trai pe cuie.

Norocul este exceptia, nu regula jocului.

.

-

Semneaza indescifrabil. Este deci intelectual.

.

Desi tine de subsol, bârfa poate urca la orice etaj.

.

Fericirea generala nu este decât o lozinca incolora.

.

Cinstea continua sa fie regina însusirilor nerentabile.

Constiinta – o cetate asezata “în calea tuturor rautatilor”.

.

-

Unii ma urasc pentru ca ma cunosc, altii pentru ca-i cunosc.

.

-

Îmi utilizez uneori timpul, de parca ar fi al dusmanilor mei.

.

Suntem foarte agitati! Nu avem închidere de luna, ci de mileniu.

.

De la Neanderthal încoace, perfectionam totul. Mai ales razboaiele.

Sfânta Treime a tuturor timpurilor a fost: iubirea, pacea si pâinea.

Numai facând exercitii fizice în fiecare zi ai sansa sa mori sanatos.

.

S-ar putea sa aflam mai târziu ca omul nu este decât un semipreparat.

.

Cel mai divin instrument muzical ramâne tot trupul femeii îndragostite.

.

-

Ma ponegresc zdravan amicii. Desi nu-mi cunosc decât o parte din pacate.

.

Orice copil care se culca flamând reprezinta un doliu pentru conditia umana.

.

Omul modern se straduieste sa-i dovedeasca naturii ca eternitatea este o himera.

.

Cocotate cândva în cer, nelinistile noastre au coborât pe pamânt. Înmultite si odihnite.

.

Nici sfintii nu sunt scutiti de ierarhii: unii au nimbul de un deget, altii cât un sombrero.

.

Ar fi teribil daca am ajunge la nivelul de inteligenta la care pretind ca s-au catarat prostii.

Poezia – o împartasanie a orelor de taina.

.

Un singur zeu si-a pastrat soclul: forta.

.

Fac unii acupunctura cu sagetile lui Cupidon.

.

Si viata pune coronite. Dar, mai ales, din spini.

Cunoasterea – un viciu care ne-a scapat de Paradis.

.

Era solist cu stofa de corist.

.

Prostii nu au necazuri cu absolutul.

.

Nu ne ameninta nici o penurie de carti proaste.

.

Ne-am nascut dintr-o argila care tinde spre noroi.

.

Nu o pot uita. Stia sa-mi mângâie ridurile inimii.

Dupa casatorie, îndragostitul amator devine profesionist.

.

De la o vreme, insomniile devin lungi, iar memoria scurta.

.

-

Numai doua lucruri erau interzise zeilor: munca si moartea.

.

Oamenii spirituali au spontaneitatea foarte bine organizata.

.

Vinul nu rezolva necazurile. Le muta doar din fata mai în spate.

.

În linistea bisericilor, batrânii îsi rememoreaza nebuniile tineretii.

.

Debutantul care nu se considera genial este pur si simplu un troglodit.

.

Ne mâncam cu atâta pofta unii pe altii, de parca am fi din turta dulce.

.

Probabil ca nu e totusi prea rau în iad. Nu s-a întors pâna acum niciun cusurgiu.

.

-

Dupa festivitatea de premiere, unii scriitori trebuie sa spuna multumesc, altii – bogdaproste.

Toata viata si-a dorit un sicriu stil Ludovic al XIV-lea.

.

Cel care rage nu mai are nevoie de adeverinta ca-i magar.

.

-

Femeia: cea mai albastra rana din câte omenirea a îndurat oricând.

Faust avea doua suflete, Iago – doua fete.

.

Libertatea – un risc sublim.

.

Morala ar trebui sa fie un imens tratat de iubire.

.

Don Juan avea notiunea numai de halta, nu si de gara.

.

Ne-am dat jos din copaci pentru ca ne frigeau stelele.

.

-

Nu s-a reusit înca racordarea prostilor la conducta iubirii.

.

Când te afli cu o treapta mai jos, beneficiezi de combativitatea si principialitatea tuturor.

Frumos ca poalele unui vis.

Muzica – aceasta roua a artei.

.

-

Porcul viseaza tarâte, nu aripi.

.

Unii cauta stelele doar în coniac.

.

Respectati macar mormintele din mine!

.

Inteligenta neutra este o prostituata.

.

Motaim pe o planeta gravida de trotil.

Umorul – o sublima supapa a disperarii.

.

Arta este produsul dumnezeiesc al omului.

Omul – o argila fulgerata de curenti cosmici.

Cel mai lung razboi: al cartilor cu ignoranta.

.

De regula, fericirea este travestita în confort.

.

Toti imbecilii sunt activi si vor sa ne salveze.

.

-

Homer implora o zeita. Pe atunci nu erau secretare.

.

Natura a stiut sa faca si din ciulini o capodopera.

.

Tot ceea ce este omenesc poate fi pus în spectacol.

.

Un permanent si incomod obstacol: visurile noastre.

.

Un singur mijloc de transport mi-a ramas strain: dricul.

.

Acum doua mii de ani, la vârsta rastignirii, erai batrân.

.

Din noroiul trecutului supravietuiesc doar lotusii artei.

Lumea se sprijina pe visatori. Dar este a celor puternici.

Nava spatiala – adica plugul de lemn al mileniului viitor.

-

Capodoperele traiesc prin ce sugereaza. Si mor prin ce spun.

.

În orice inima supravietuiesc petice din zmeiele copilariei.

.

Geniile, dar si imbecilii, reusesc sa-si creeze reciproc insomnii.

.

Prin viata se poate trece cu usturoi în urechi ori legat de catarg.

.

As vrea sa am permanent constiinta de dimineata, nu pe cea de seara.

.

Conteaza foarte mult la ce înaltime se deschide parasuta aspiratiilor.

.

Divinitatea tuturor timpurilor a fost de fapt o prostituata: speranta.

.

Filosofii contemporani nu mai locuiesc în butoaie. De unde atâtea doage?

În fiecare epoca se scufunda iremediabil câte un transatlantic de carti.

Roua nu este decât transpiratia rece a pamântului. Dupa atâtea cosmaruri…

.

Pâna a ajuns la productia de serie a omului, natura a transpirat miliarde de ani.

.

Vom ajunge oare sa ne ucidem în masa ca oamenii? Se întrebau nelinistiti niste sacali.

.

Preabunul Dumnezeu a început sa semene cu O.N.U. Nu-i mai ia nimeni în seama rezolutiile.

.

Orfeu, Heracle, Virgiliu, Dante… Excursiile în Infern au fost deci rezervate barbatilor.

.

Ariadna este mama neinitiatilor. Geniile îsi construiesc labirinturi proprietate personala.

.

-

Marile probleme ale iubirii sunt aceleasi. Numai ca acum Ofelia merge la discoteca, nu la manastire.

.

În iubire, finalul stabileste culoarea amintirilor.

.

Un alt calmant al iubirii: batrânetea.

Au început sa dispara pâna si unele specii de buruieni.

.

Se pare ca forta a renuntat complet la cota ei de viclenie.

.

Omul – un curcubeu ratat?

.

Proiect de epitaf: Ei si?

.

Si-a ales o stea din lac.

.

Are si prostia liderii ei.

.

-

Are si jungla pedagogia ei.

.

Omul – o fântâna de mituri.

.

Viata gratuita costa enorm.

.

Imbecilul e fudul si tenace.

Viata – o carie a vesniciei.

.

E ca o stânca devenita nisip.

.

Îmbatrânesc? Nu. Ma deghizez.

.

Clipa, ramâi tu! Eu nu am cum.

.

Lenea interzice orice paradis.

.

Nemuritor ca… gândul mortii.

Orga – un ascensor spre divin.

.

-

Sfintii duc o viata dietetica.

.

Taiem padurile sa cautam oaze?

Anticariatul – azilul cartilor.

Fiecare vârsta cu recitalul ei.

.

Ma tem de prostii cu aspiratii.

.

Moartea – o liniste încruntata.

.

Prostia are oroare de anonimat.

.

Arta moderna – o baie de aluzii.

.

Orice amintire are iz de clopot.

.

Pe soclu l-au împins adversarii.

.

Prostul râde mult. Dar epidemic.

.

Arta tulbura, stiinta îngrozeste.

.

-

În arta, orice sos este indigest.

Literatura – o minciuna cu staif.

.

Ne lipseste entuziasmul prostiei.

.

Nu suntem decât molecule de drum.

.

Optimist poti deveni si din sila.

.

Post-mortem, viata devine soarta.

Strada – cotidiana noastra arena.

.

Si râsul poate deveni o amintire.

.

Timpul fara dragoste este putred.

.

Iubirea – o Cale Lactee a tuturor.

.

Dialogul ne-a îmbrâncit spre culmi.

Marile întrebari sunt jet sau para.

.

Optiune: flacara ori direct cenusa?

.

Târâtoarele nu au nevoie de busola.

.

Ajungi la maduva, daca învingi osul.

.

-

Cautam norocul, precum betivii casa.

.

Concis e. Daca mai era si profund…

.

Exista si celebritate confort redus.

.

Gândesc si prostii. Dar mai cu mila.

.

Prorocii s-au dus. Au ramas barbile.

.

A avut norocul sa fie înteles gresit.

A devenit nemuritor. Dar dupa moarte.

.

Artistii i-au brodat omenirii zarile.

.

Casa poetului – o mansarda de vultur.

.

La ce i-a ajutat lui Hamlet adevarul?

.

Poetii par facuti numai din bataturi.

.

-

Salutam la el norocul, nu calitatile.

.

Viata – câteva decenii de nedumerire.

.

Apetitul exagerat de viata ne manânca.

Don Juan – un conchistador al iubirii.

.

Frica de naufragii a zamislit religii.

Iluziile necamuflate pot deveni tinte.

.

Inertia este a noastra, nu a timpului.

.

Învata sa pierzi! Altfel esti pierdut!

.

Macar o pisica sa aiba nevoie de tine.

.

Muzica – o broderie pe pânza bucuriei.

.

Muzica de orga are irizari de infinit.

.

Sa nu confundam vidul cu singuratatea.

.

-

Si cel mai amarât suflet tot templu e.

.

Si poetii devin pamânt, însa de flori.

.

Conteaza ce cânti, dar si la ce balcon.

De destin nu te poti apara ca de câini.

.

Fara muguri, învatatura se zahariseste.

.

Iubirile mari fac departarile sa cânte.

.

În arta ramân numai cei spuziti de har.

.

-

În arta, ridurile au farmec, nu fardul.

.

Nu era fericirea, ci un manechin al ei.

.

Perfectiunii îi sta bine doar ca sansa.

.

Poezia – aceasta stea polara a iubirii.

.

Prostia nu se simte nicaieri stinghera.

.

Raiul nu poate fi proptit pe întrebari.

Sisif – marca unei sperante incurabile.

.

-

Spalam machiajul epocii cu apa poluata.

.

Si daca totusi maimuta se trage din om?

.

Si valul tipa ca e independent de mare.

.

Un imens magazin universal: noi însine.

.

Am dreptul la respect. Sunt os de taran!

.

Cine nu are în el si o Vale a Plângerii?

.

Fiecare iubire are si un Waterloo al ei.

.

-

Ideile noi sufera de insolatie si iarna.

.

În iubire, oboseala e ca apa în pantofi.

Moartea – singura nedreptate echitabila.

.

Muzica lui Mozart – un leagan de îngeri.

.

Nu confundati placinta cu fotografia ei!

.

Pâna si inefabilul are caracter istoric.

Prometeu – o borna fundamentala spre om.

.

-

Vârsta rezolva patimile. Le face boante.

.

A ajuns roata o piedica în calea vitezei.

.

Am iesit din pesteri cu tabieturi cu tot.

.

Arta – o punte din ce în ce mai parasita.

.

Avocatul îsi apara clientul. Nu adevarul.

Cei mai vechi se simteau megiesii zeilor.

.

-

Cresc în noi intensive culturi de cucuta.

.

Frigul din priviri îngheata, nu conserva.

.

Iubirea este cea mai subiectiva instanta.

.

L-au turnat în bronz. Poate nu mai scrie.

.

Munca îndulceste asperitatile metafizice.

.

Ne-au ramas putine dureri, dar sanatoase.

.

Proba de foc a altruismului este saracia.

.

Sunt valoros. Prea multi vor sa ma vânda.

.

Si în arta poti ramâne cu râma în undita.

Unii si la sireturi se încheie cu talent.

.

-

Unii trec prin cultura fara urmari grave.

Zapada nu este decât o stare sufleteasca.

.

-

Când n-oi mai fi, acoperiti-ma cu un lied.

Cântecul popular – o lava aromata a gliei.

.

Coasa este totusi si simbolul regenerarii.

Dorul este heraldul inefabilului românesc.

Eternitatea – un lant de mâini pieritoare.

.

-

Prostul mizeaza totul pe igiena nepasarii.

.

-

Si padurile tind sa se retraga spre muzee.

Unii sufera de foame. Ceilalti de angoasa.

.

Viata – un week-end între doua eternitati.

Adulterul nu este decât o dragoste ilicita.

.

Ajuns în arta, nudul poate deveni sanctuar.

.

Când ai doua vocatii, merita sa ratezi una.

.

-

Columb a avut nevoie de un ou si de o idee.

.

De regula, destinul este buldozer, nu plug.

.

Didactica nu are ce cauta pe bancile artei.

.

Edificator în arta este viitorul al doilea.

.

Este la moda iubirea în editii prescurtate.

S-a lasat de poezie. Nu l-a ajutat ficatul.

Secolul nostru a murdarit pâna si razboiul.

Speranta prostilor: rugina aurului cenusiu.

Unii nu mai sunt platonici nici în priviri.

Adulterul – un adevarat braconaj al iubirii.

Artistul – acest pisc interogativ al epocii.

De scuze tardive niciodata nu a fost seceta.

Devii filosof când afli de existenta noptii.

Dispretul artei este combustibilul frigului.

Fiecare creier are feliile lui de ignoranta

Gloantele nu pot decola decât din întuneric.

Gogoasa de matase – singurul cavou temporar.

Inaccesibilul poate fi tifla, dar si resort.

În put pot cadea cascatii. Dar si visatorii.

Mergem la psihiatru mai des decât la frizer.

Nu ne ramâne decât sa înnobilam perisabilul.

Nu totdeauna apa este contemporana cu setea.

Numai îndragostitii au majuscule în priviri.

Omul este un unicat în miliarde de variante.

Scopul educatiei este transferul de flacara.

Se lauda ca a scris niste epitafuri mortale.

Se pare ca nu cautam iubirea, ci statuia ei.

Sunt nopti care ma storc de toate amneziile.

Sunt si erori care traiesc cât o capodopera.

Boala ne vindeca adesea de chinul dorintelor.

Ce bijuterii a putut face Brâncusi din topor!

Cea mai efemera divinitate este totusi clipa.

Ignoranta are ceva din rezonanta dovleacului.

În iubire esti ori vioara întâi, ori victima.

Linistea în iubire poate însemna si oboseala.

Nimeni nu ne-a putut defrisa muntii de doine.

Nu în orice pupila se poate cuibari frumosul.

Omul nu a fost proiectat ca punte peste abis.

Singurul organ care accepta vidul este capul.

Tipam deseori într-un telefon scos din priza.

Uitarea – un cancer de care se tem si mortii.

Unde sa te ascunzi de laba de leu a timpului?

Admir îndragostitii pur-sânge, nu corciturile.

Când este ridicola, concizia poate fi sublima.

Când stii sa seduci, e pacat sa mai si domini.

Câte un “ei si” ne-a scos de multe ori la mal.

Cele mai penetrante gene au fost ale lui Iuda.

Din tandrete, natura ne-a scuturat din copaci.

Dragostea adevarata este imuna la vulgaritate.

Iubirea – un verset fundamental al sublimului.

Îmi mai pot revizui opiniile. Sunt deci tânar.

În mâna prostului, creionul devine mitraliera.

În vârful piramidei ori esti far, ori brezaie.

Marii inocenti au permanent aer de infractori.

Mereu apare câte o Atlantida pe harta iubirii.

Nici eu nu ma suport tot timpul. D-apoi altii!

Nu orice clocitoare de ura poate fi numita om.

Nu placerile ne epuizeaza, cât goana dupa ele.

O fi porcul prost, dar ce creier delicios are!

Pamântul are numai doi poli. Si aceia frigizi.

Secolul nostru a împins inocenta spre streang.

Stam bine! Basmele au înca finaluri optimiste.

Sub orice pâlpâire de viata, mocneste o taina.

Stiinta continua sa fie fratele Cain al artei.

Tot ce încape într-o definitie pare neaerisit.

Un singur examen mai am de trecut: batrânetea.

Artistul – o neliniste torentiala a vremii lui.

Aspiratiile nu pot decola cu aripi de împrumut.

Capriciile mai salveaza dragostea de monotonie.

Culoarea geniului o da numai calitatea jugului.

Din stiinta, fizica atomica a devenit politica.

Doamne, cât de încarcata e la noi apa sâmbetei!

Dubleaza umarul cuiva si îti va zâmbi sublimul.

Fiecarui om îi sunt harazite o barza si o stea.

Gelozia poate face un Othello din orice frizer.

Iluzia fericirii ne-a facut ceva mai sprinteni.

Injustitia nu creeaza talente. Doar le înfurie.

Moartea intelectualilor îndoliaza bibliotecile.

Sa ajunga oare osul aburind emblema libertatii?

Scriu permanent. Cu riscul de a deveni celebru.

Spiritual la ora fixa nu poti fi. Badaran – da.

Scoala nu trebuie sa fie jungla, dar nici sera.

Tot paleativ este si iubirea. Dar unul de rasa.

Un petec de vela tot i-a ramas iubirii noastre.

Acrobati suntem toti. Unii cu plasa, altii fara.

Afectiunea este aerul conditionat al didacticii.

Chiar compromis de Iuda, sarutul ramâne o punte.

De pe unele frunti si mustele pleaca dezamagite.

Destinul se teme în primul rând de încapatânati.

Dintr-o epoca, arta alege câteva nume si un etc.

Dupa unii urmeaza uitarea; dupa altii – potopul.

În umor, harul vine uneori o data cu spondiloza.

Lectura poate fi hornarul sentimentelor noastre.

Ori polemizezi cu muntii, ori confectionezi ode.

Orice clipa se naste cu speranta unei revelatii.

Orice condei încearca sa tabaceasca niste borne.

S-a ramolit luna. A uitat ca si ea a fost soare.

Sunt si idealuri care se tin cu degetele de nas.

Umoristii vor sa înfrumuseteze lumea, slutind-o.

Unele iubiri se încheaga cu rapiditatea holerei.

A ajuns în culmea ratarii. Îl lauda toti prostii.

Absolutul – acest ferment al oricarei capodopere.

Absurdul – aceasta scriere maya a vietii noastre.

Am devenit extrem de receptivi la elocinta bâtei.

Când sunt autentici, laurii cresc direct din cap.

Faraonii au ajuns celebri. Dar ca piese de muzeu.

Izvoarele râsului: enormitatile si subtilitatile.

Înca putin si lui Noe îi va fi de ajuns un caiac.

Ninge linistit peste oras cu funingine proaspata.

Privit de pe Acropole, Everestul pare o movilita.

Prostii nu se manânca între ei. Vor ceva mai fin.

Respectati-mi, va rog, visurile mele teritoriale!

Sarutati amintirile ca pe copii! Numai prin somn.

Se distreaza si timpul, dând bobârnace statuilor.

Toata nitroglicerina ne-am depozitat-o în iluzii.

Umoristii vechi au spus totul. Ceilalti – restul.

Au cazut toti: unii lânga un vis, altii din copac.

Cât de greu ne mai intra civilizatia pe sub piele!

Creatia se afla întotdeauna în opozitie cu somnul.

Cu siguranta, betivii cauta soarele ascuns în vin.

El scruta infinitul. Si ceilalti îl credeau sasiu.

Fara pasiune, nu te poti realiza nici ca cersetor.

Inepuizabile sunt, deocamdata, minereurile de ura.

Muzica de orga ma face contemporan cu eternitatea.

Ne purtam, asemenea melcilor, labirintul în spate.

Neastâmparatii au fertilizat stiinta, nu credulii.

Nici noi nu am ramas în Paradis, dar nici reptila.

Pâna la infinit, te trag de picioare toti finitii.

Pe nisipul tineretii se pot ridica si zgârie-nori.

Pegasul criticilor e zamislit mai mult din copite.

Poetii – heralzii care prefateaza invazia zorilor.

S-ar cuveni ca taranii sa miroase numai a cozonac.

Sa fie, oare, si iubirea un hibrid al vasalitatii?

Se pare ca omul nu are, totusi, vocatia fericirii.

Singura creatia ar mai putea înnobila clepsidrele.

Spre pisc nu poti duce decât o stânca sau o cruce.

Si muzica îmbata. Chiar mai subtil decât alcoolul.

Epitaf unui automobilist

Zace aici, cu chip ciuntit

De un arbore… cotit.

Când deliciile vietii prind riduri, devin amintiri.

Ce ar fi putut, oare, Don Juan sa-i spuna Julietei?

Dupa ce ajunge liliac, soarecele se considera Icar.

Marea iubire stie sa deseneze în orice om o Ithaca.

Ma indispune orice prost. Dar mai ales cel cocotat.

Macar la marea întâlnire sa nu vii cu desaga goala.

Ne straduim sa schimbam fata pamântului mutilând-o.

Nici arta nu a încheiat razboiul cu morile de vânt.

Pieptul înainte! Ne mai asteapta atâtea înfrângeri!

Putini oameni stiu cu ce sa-si asorteze melancolia.

Rachetele – catedralele acestui sfârsit de mileniu.

Rosim pe rând: când eu, când tu, scumpul meu secol!

Stelele autentice stralucesc si în oistea dricului.

Si amnezia pare sa fie un condiment al progresului.

Timizii au înaltat stacheta iubirii, nu hedonistii.

Toti suntem responsabili de prosperitatea prostiei.

Volumul unui debutant e o sticla aruncata în ocean.

Arta cauta cu încapatânare în om peticele de aurora.

Arunca cu pietre în altii numai daca esti incasabil.

Cele mai sensibile la intemperii sunt totusi numele.

De câteva decenii publica acelasi patrunjel literar.

De cea mai rapida îmbatrânire beneficiaza admiratia.

De lup ne aparam cu toporul. De semeni – cu racheta.

Destinului îi ajunge, de multe ori, un singur dinte.

Draga mea, nu mai ai niciun ciob de stea în priviri.

Dragostea poate urca pâna la lichefierea privirilor.

Eternitatea ne umple gura cu tarâna, nu cu ambrozie.

Fa-ti din visuri vâsle! Si insula va iesi la lumina.

Ma lepad de defecte. Dar daca si le însuseste altul?

Muzica – o compensatie, poate, pentru raiul pierdut.

Nu ne intereseaza iubirea poetilor, ci trilurile ei.

Nu orice alergator poate tine pasul cu generatia sa.

Oamenii celebri au fost întotdeauna calaii timpului.

Pasesc pe marginea marii ca pe streasina cosmosului.

Planeta noastra se învârte. Când sa mai si mediteze?

Poate nici nu e bine sa stim chiar totul despre noi.

Poezia – arta care poate sa puna o rana pe portativ.

Prea multi au facut scuipatoare din candela iubirii.

Scoateti prostii la plimbare! Poate acopera gropile.

Si totusi în om exista mai multi nuferi decât namol.

Trecerea în tarâna înseamna evolutie. Nu si progres.

Uliul înghite privighetori. Desi nu-i deloc meloman.

Un singur detergent ar putea dizolva prostia: râsul.

Visam la posibilitati, transpiram pentru necesitati.

Am început sa fugim deja unii dupa altii prin cosmos.

Arta este mult mai aspra cu petitorii decât Penelopa.

Arta inventariaza retusurile de care mai avem nevoie.

Arta se straduieste sa logodeasca abisul cu speranta.

Aspiratiile sunt asemeni oualor. Unele ramân limpezi.

Când vulcanul hiberneaza, zapada i se joaca în coama.

Ce ne faceam daca Arhimede gasea un punct de sprijin?

Cersim longevitatea timpului, nu pe cea a spiritului.

Coasta lui Adam ramâne totusi izvorul nestatorniciei.

Coboara turmele: tulburatoarele corabii ale muntilor.

Cotul preia din ce în ce mai mult sarcinile umarului.

Cu 50% din voturi, nici în dragoste nu rezolvi nimic.

De regula, bucuriile sunt ori premature, ori tardive.

E foarte bine sa arzi. Dar nu ca sa ajungi funingine.

Indiscutabil, timpul ramâne cel mai enigmatic fluviu.

În arta, jertfa este voluntara. Si uneori – gratuita.

Nu de insulte se tem oamenii de arta. Ci de anonimat.

Nu va împotmoliti în legende! E suficient tâlcul lor.

O scoala buna rumega gândirea altora, nu o memoreaza.

Placerea florilor e sa moara de mâna îndragostitilor.

Prostia presara fire de nisip în cizmele progresului.

Simt ca în sufletul meu coabiteaza clandestin cineva.

Suntem singura specie care nu poate trai fara iluzii.

Si eu am sfatuit pe multi tineri sa scrie capodopere.

Tot mai speram ca umorul sa devina vaccinul prostiei.

Unele carti ne-au încalzit mintile. Altele – mâinile.

Unele ursitoare aduc bomboane, altele antinevralgice.

Imbecilitatea este o boala de care sufera mereu altii.

Loja tineretii, un leagan proptit în caninii timpului.

Marea iubire are aripa de izvor si plamâni de furtuna.

Minoritatea inteligentilor a împins roaba progresului.

Numai în privinta mortii doza nu are nicio importanta.

Oricât de delicioasa ar fi clipa, tot aperitiv ramâne.

Orice scriitor are în mapa buzduganul de redactor-sef.

Prostii nu-i invidiaza pe inteligenti. Îi compatimesc.

S-a dat “bun de cules”, desi autorul nu era copt bine.

Sarmana inima! Se trezeste uneori în pantaloni scurti.

Te credeam stea, iubito! Iar tu nu esti decât planeta.

Zeii s-au oprit pe Olimp. Oamenii au ajuns pe Everest.

Adevarul trebuie ajutat. El nu are înca armata proprie.

Adun cioburi de fericire. Poate cândva îsi vor da mâna.

Apa trece, pietrele ramân. Dar numai ele cunosc pretul.

Aproape nimic nu a mai ramas viu în alimentatia omului.

Batrânetea potoleste aproape toate ramificatiile setei.

Daca a creat o lume, înseamna ca si Dumnezeu este poet.

Exista multi ticalosi ageamii, dar si destui pur-sânge.

Fara vibratie, arta e salcie. Ca si femeia fara mister.

Ideile mari se nasc uneori din cel mai desavârsit haos.

Ignoranta intra totusi în mai toate ciorbele fericirii.

În materie de idealuri, nu nordul conteaza, ci zenitul!

Între ratiune si cer se afla imensa baricada a vidului.

Mare pacat! Tocmai ajunsesem gard în gard cu fericirea.

Nu mai construim piramide. Sunt prea greu de descifrat.

Obsedat de munca, taranul se simte vinovat si de boala.

Orice inima are un marsupiu pentru copilul de altadata.

Pe lânga piramidele egiptene, moartea este o pustoaica.

Prea multe potai ridica piciorul pe idealurile noastre.

Prin viata se poate trece oricum. Si cu degetul în nas.

Prostia beneficiaza de un machiaj din ce în ce mai fin.

Prostul se simte genial când vorbeste, nu când asculta.

Prostii sunt oameni seriosi. Nu se lasa sedusi de umor.

Scheletul fiecarei catedrale este un semn de întrebare.

Se pare ca scopul suprem al viitorului va fi confortul.

Tinerei poetese îi cade mai bine rochia decât talentul.

Unui tip agasant

E foarte bine ca te-ai dus:

Prea huzureau acei de sus!

Adaugat de Gheorghe Culicovschi

Unui epigramist

Cu manuscrisul a plecat

Sa ceara-un sfat lui Cincinat!

Adaugat de Gheorghe Culicovschi

Mie însumi

În viata-am râs extrem de rar

Ca la discursul funerar!

Adaugat de Gheorghe Culicovschi

Alcoolul asigura verva discutiilor, nu si calitatea lor.

Când au mai avut timp, oare, taranii sa fie si filozofi?

Când vom fi condusi de cei drepti vom fi deja în ceruri.

Competitie care ar putea misca stelele: cea a valorilor.

De fapt, cine stie ce o mai fi sub epiderma fericirii…

Dereglarea clepsidrelor ne-ar putea da iluzia fericirii.

Doua triumfuri consecutive pot echivala cu o catastrofa.

Dupa ce secreta o diploma, multe creiere se pensioneaza.

Exista loc pentru toate valorile. Dar nu în prima banca.

Exista si în arta o moda. Dar nu are farmecul minijupei.

Femeile s-au napustit spre Don Juan ca oile lui Panurge.

Gratiile celulelor pot deveni telescoapele nemarginirii.

În dragoste, si victimele sunt pasagere, si juramintele.

În mijlocul celorlalte potopuri, Nae ne-a lasat singuri.

În orice speranta trebuie lasat un pic de vid. Ca în ou.

Întârziem si noi în fata atâtor porti noi sau revopsite.

ntelepciunea dascalilor sai în el si-a aflat mormântul.

La urma urmelor si carcera ne ajuta sa stam în picioare.

Lenesii au un mare avantaj: îi gaseste moartea odihniti.

Moartea oricum vine. Chiar daca nu-i netezim noi drumul.

Noi, românii, avem câte doua legende pe cap de locuitor.

Nu orice calitate de soric se poate transforma în obraz.

Nu orice popor si-a putut concentra destinul în fulgere.

Nu pentru toate visurile s-au putut construi ascensoare.

Nu poti fi, desigur, cetatean maro si artist portocaliu.

Nu Prometeu a asezat focul sub rugul lui Giordano Bruno.

Numai un creier gol permite stomacului sa fie prea plin.

Printul din Miorita – un generic al destinului românesc.

Rautatea unui critic te poate face celebru peste noapte.

Stam excelent. Avem armament pentru înca zece generatii.

Un Petrarca actual ar deveni o piedica în calea iubirii.

Capul de afis al tuturor bolilor sociale ramâne umilinta.

Continua eforturile de a scapa omul de povara libertatii.

Flacara nu se poate conserva. Eternitatea este a cenusii.

Goana dupa pâine ne scuteste, uneori, de goana dupa sens.

Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din altii.

I s-a dat un scaun moale. Pentru ca este mai tare de cap.

Iubirea nu ar trebui sa însemne doar aplauze pentru trup.

În alimentatie este greata de prea plin. În arta, de vid.

În politica, orice gloaba îsi poate da aere de pur-sânge.

Marginalizati pe pamânt, artistii si-au privatizat cerul.

Marii creatori nu s-au întâlnit cu odihna decât pe cruce.

Nici natura si nici poporul nu si-au semnat capodoperele.

Omul a inventat legile înainte de a sti ce sunt cucuiele.

Prin domesticire, vigoarea oricarui animal se degradeaza.

Privite prin gaura cheii, toate biografiile sunt cenusii.

Sa ai rabdarea pescarului din undita caruia fugise lacul.

Scrisul are nevoie de candoare, precum ogorul de balegar.

Siloz de rachete. I se fura deci alimentatiei si lexicul.

Succesele semenilor i se însurubau perpendicular pe rana.

Si totusi în sicriu pot fi vazute cele mai senine frunti.

Viata este tulburatoare, în special prin provizoratul ei.

Astept îndurare de la proiectele mele ramase fete batrâne.

Care Tezeu? De la intrarea sau de la iesirea din labirint?

Calimara oricarui scriitor este, în linii mari, copilaria.

În arta e ca si în sport. Înving câtiva, dar câstiga toti.

În polemica, cele mai vechi state de serviciu le are bâta.

Lasa dusmanii sa se înalte. Ca sa-i vezi cât sunt de mici.

Ne-au reusit mai toate înselatoriile. Cu moartea, înca nu.

Nu e drept ca muzele sa taca. Dar sa nu devina nici gaite.

Nu-i cerem viitorului decât sa fie îngaduitor cu zâmbetul.

Pentru aparare se înarmeaza cu adevarat numai trandafirul.

Prostul nu-ti intra în suflet cu plugul, ci cu buldozerul.

Religia i-a lasat omului o rana deschisa: nevoia de sacru.

Romanticii îsi dezvaluie tandretea mai ales în contumacie.

S-ar putea ca în scurt timp benzinariile sa devina troite.

Si desfrânatii si-au batut joc de placere. Dar si ascetii.

Un premiu poate consacra un talent si când nu i se acorda.

Vinul bun se zbate în artist ca o vipera oparita de soare.

Am nevoie de oxigen si de dusmani. Sa-mi întretina arderea.

Avea somnul mult prea profund ca sa se poata ocupa de arta.

Când ai aceeasi viteza cu el, nu observi când trece timpul.

Copiii minune îsi iau revansa de la joc doar la maturitate.

Din necrologuri s-ar putea face istorie literara… divina.

Dintre animale, numai cele domestice pot suferi de nevroza.

În arta e mai greu decât la spital. Suferi si pentru altii.

În literatura este nevoie de arhitecti. Zidari avem destui.

În pictura conteaza ecoul culorii. Dar si culoarea ecoului.

Niciodata viermii nu s-au bucurat singuri de moartea cuiva.

Nu te multumi sa-i dai fericirii adresa ta. Ca ti-o pierde.

Numai corsetul a fost în stare sa scoata sufletul femeilor!

O chirurgie a iluziilor ne-ar lasa cu privirile decolorate.

Omul – fiinta în care natura a pus prea mult în prea putin.

Se scriu opere eterne. Peste niste lumi atât de provizorii.

Timpul este cel mai mare umorist. El stie sa râda de toate.

Trece drept un critic de arta ageamiu. Are idei prea clare.

Un om casatorit nu va sfatui pe nimeni sa ramâna celibatar.

Aurul îsi pastreaza puritatea si când coabiteaza cu noroiul.

Balanta justitiei pare a fi îngemanarea a doua spânzuratori.

Cel mai pretios timp mi l-au furat lenea si cartile proaste.

Doua neîndurate camile ma disputa zilnic: clipa si vesnicia.

Dupa ce ne-am dat jos din copaci, ne-am cam pierdut silueta.

Fara ajutorul semenilor nu te prea poti poticni convingator.

Iubirea – marea funie care înca ne-ar putea scoate din abis.

Întregul întuneric al istoriei poarta si semnatura prostiei.

Mosim cu multa atentie raul. Apoi îl combatem cu toata mila.

Multe articole de critica literara pot tine loc de necrolog.

Nici în materie de dragoste nu se poate obtine vin din otet.

Nimeni nu se grabeste sa toarne lapte în cucuta lui Socrate.

Nu banuia Prometeu ca ne vom juca atât de urât cu darul lui.

Nu prostii au facut ca inteligenta sa aiba iesire la zâmbet.

Pentru noi toti, timpul evolueaza. De la Fat-Frumos la gâde.

Sa le facem copiilor nostri viata mai usoara, nu mai comoda.

Sa nu dormitam si în cele câteva decenii destinate zbaterii.

Suntem ingrati. Nu i-am ridicat întâmplarii nici un obelisc.

Ultimul vals. Unii stiu ca se va scufunda vasul, altii – nu.

Un pâlc de mesteceni napaditi de toamna îsi asteapta poetul.

Unei cugetari nu-i este permis sa fie efemera ca un imperiu.

Vom supravietui numai cu doua mâini drepte: tehnica si arta.

De cele mai multe ori, dragostea îsi rupe dintii în epiderma.

De la Adam încoace, cam tot ce ne place ni se opreste în gât.

Destinul nu te avertizeaza când trebuie sa-ti îmbraci armura.

Dintre însusiri, prima care se pensioneaza este curiozitatea.

Facem inimi artificiale. Dar si gloante pentru cele naturale.

Incultura a început sa fie purtata chiar cu oarecare mândrie.

Îmi aerisesc necazurile mutându-le dintr-un buzunar în altul.

Masa de lucru a scriitorului – un sublim supliciu facultativ.

Nimeni nu are probabil o biografie mai saraca decât Dumnezeu.

Nu te zbate sa ajungi în pisc doar pentru a admira prapastia.

Numai foamea de glorie a transformat fericirea într-o himera.

O femeie ocolita de bârfa nu se mai poate considera frumoasa.

Omul curge, de cele mai multe ori, de-a curmezisul fericirii.

Pe pâinea unora creste unt si când a fost semanata marmelada.

Poporul care cânta în strada are un acut simt al perenitatii.

Poti fi singur si când te calca douazeci de insi pe bombeuri.

Prima supapa pe care trebuie sa o deschida scoala este setea.

Prostii nu au îndoieli. Pentru ei toate lucrurile sunt clare.

Scriitorii autentici aduc în raft partea vizibila a… lumii.

Se mai ciocnesc si epavele între ele. Spre sansa progresului.

Suntem longevivi. Supravietuim de regula sperantelor noastre.

Stim cum vor arata casele în mileniul urmator. Nu si oamenii.

Amintirile împodobesc mai întâi singuratatea. Apoi o despoaie.

Ce-or fi crezând oare despre noi catârii cu priviri mai largi?

Chirurgului îi mai scapa câte un pacient. Preotului nici unul.

Era atât de elegant încât puteai sa juri ca nu este casatorit.

Frigul ne apropie. Desi s-ar mai gasi, poate, si alte solutii.

I-a cazut în fata un bulgare de noroc. Si a crezut ca-i minge.

Împadureste un munte si apoi obrazniceste-te sa scrii o carte!

Mai poti gusta ironia când esti etichetat drept mare scriitor?

Ne batem cu timpul. Pentru ca suntem îngrozitor de provizorii.

Nu e barbat acela care pacatuieste refuzând o femeie frumoasa.

Numai când dau sfaturi înteleg ce lucru mare e sa fii filozof.

O femeie îndragostita vede si într-un Quasimodo un Fat-Frumos.

Pot trece drept curajosi si cei care nu au înteles întrebarea.

Strângeti cât mai multe amintiri pentru insomniile batrânetii.

Si frunzele uscate spânzurate de crengi au iluzia eternitatii.

Si soarecelui i-au crescut aripi. Dar nu a ajuns decât liliac.

Taranul e vesnic treaz. Desi multe secole a simulat ca doarme.

Unor critici de arta si molarii li s-au transformat în canini.

Din când în când trebuie sa mai vedem ce fac reptilele din noi.

Facem tot ce ne sta în putinta ca maimuta sa-si renege nepotii.

În arta, orice debutant are firimituri din capodoperele altora.

Memoria prostului se depoziteaza la ficat. Sub forma de piatra.

Ne-am putea muta pe Luna. Acolo nu s-a descoperit înca noroiul.

Omul a învins cosmosul. Trebuie sa se mai lupte cu sine însusi.

Pentru unii, viata este numai desert. Pentru altii – doar oaze.

Poezia actuala a venit cu un gust nou. Cel al unturii de peste.

Produsul finit al majoritatii victoriilor militare este cenusa.

Prostitutia are mii de scuze. Literatura mincinoasa – nici una.

Trebuie sa ajungi pe esafod ca sa ai dreptul la ultima dorinta.

Alta ar fi media de vârsta, daca nu ne-am mânca reciproc zilele.

Cele mai crunte datorii le am fata de pozele mele din copilarie.

Cum de încape atâta ignoranta într-un cap de dimensiuni normale?

De mii de ani, arta îsi propune sa vada ce se mai ascunde în om.

Din omul contemporan nu a mai ramas decât un manunchi de enigme.

Dragostea e tot ce a putut face omul dintr-o pedeapsa originara.

Fotogenicei noastre planete a început sa i se sleiasca zâmbetul.

În literatura nu trebuie sa minti pentru un an. Ci pentru o mie.

În materie de gust amar, viata dispune de nuante pentru fiecare.

Între mine si noroc a existat întotdeauna o antipatie reciproca.

Mai mult timp de meditatie aveam în caruta, decât acum în avion.

Moneda cu cea mai crunta devalorizare a fost întotdeauna sfatul.

Multi cred ca numele lor nu este decât pseudonimul lui Dumnezeu.

Pe seama culturii se amelioreaza silueta multor bugete din lume.

Poezia poate fi operatie pe creier. Dar si apa de parfumat gura.

Se înmultesc tot mai mult operele de arta nascute la sapte luni.

Un singur imperiu va dainui cu încapatânare: cel al necesitatii.

Caderile fac parte, de cele mai multe ori, din regia succesului.

Adaugat de Adriana Plesca

Au existat multi incoruptibili. Timpul i-a întrecut însa pe toti.

Când se naste un fiu, orice barbat e ca Napoleon dupa Austerlitz.

Când târâtoarele nu-ti dau pace, nu ai încotro, trebuie sa zbori.

Dupa atâtea repetitii, secolul nostru s-a urcat din nou pe cruce.

Epigonul este puiul de cocor care nu poate pleca în tarile calde.

Fara picanteriile urii, viata ni s-ar parea, probabil, dietetica.

În unele privinte îmi pun mari sperante în scleroza posteritatii.

Longevitatea nu înseamna deocamdata decât prelungirea batrânetii.

Nemultumitii veacurilor ne-au rapit din fata tuslamaua de ghinda.

Nu purtam înca numere de înmatriculare. Desi am cam avea dreptul.

Numai razboiul cu mine îmi poate asigura pacea cu cel de alaturi.

Poetul care uita de cititori e ca aviatorul care sfideaza muntii.

Putini memorialisti înteleg ca din omleta nu se mai pot face oua.

Redescoperirea bucuriilor simple ar salva omenirea de multe rele.

Sperantele noastre continua sa fie pionii de sustinere a cerului.

Si cei care scriu pentru nimeni au impresia ca o fac pentru toti.

Viata ne mai trimite din când în când câte un cubic de… iluzii.

Cei care cauta mereu alte drumuri sunt considerati niste rataciti.

Cu destinul nu-ti poti pune mintea. El oricând poate da sase-sase.

De la o vreme, si flirtul a început sa fie resimtit ca un atavism.

E suparat pe viata. L-a alintat si când trebuia sa-l puna la colt.

Foarte greu de descifrat: metafora moderna si femeia dintotdeauna.

Îndragostitii nu trebuie sa uite ca mila este averea cersetorilor.

Medicul jura pentru toata viata. Scriitorul si pentru posteritate.

Nu ar fi, oare, necesar un Panteon al marilor învinsi în dragoste?

Nu putem lasa trecutul fara sicriu, dar nici viitorul fara leagan.

Nu toti marii artisti au putut face si din viata lor o capodopera.

Oferiti copiilor planigloburi! Sa vada cât de usor pot fi ciobite.

Pe muntele Golgota nu s-a instalat teleferic decât pentru turisti.

Statuile conducatorilor de osti: niste corabii pe fluvii de sânge.

Un razboi nuclear nu s-ar încheia decât cu cea mai cenusie remiza.

Unii se straduiesc sa treaca Styxul agatati de o carte de memorie.

Vegetam între spaima ca puteam sa nu fim si aceea ca vom disparea.

Viata conjugala nu prea este terenul fericirii nici în literatura.

Ana lui Manole este suma celor mai dramatice impozite ale creatiei.

Arta nu poate face rotunde capete pe care moasa le-a lasat patrate.

Au existat destule muze care i-au ajutat pe poeti sa urasca femeia.

Ideile migreaza de la o carte la alta precum petrolul printre roci.

Noi, românii, avem multe valori. Lipseste însa mortarul dintre ele.

Nu toti cei care au fost urcati pe cruce au nimerit într-o legenda.

Numai specia noastra are exemplare de umbra si exemplare de ursita.

Putini se mai pot ridica zdraveni de sub senilele unei mari iubiri.

S-ar fi cuvenit ca stomacul sa fie rezistent la foame, nu creierul.

Scopul fundamental al artei este sa mai îmblânzeasca putin neantul.

Semenii te urasc daca învingi. Si te desconsidera când esti învins.

Singurul domeniu în care cuceritorii capata noblete este dragostea.

Unui vânzator de la raionul de textile

Muri sarmanul, chinuit de-amar,

Ca nu putea da lipsa… la cântar!

Abia avem timp în viata sa facem greseli. Când sa le mai si reparam?

Drumul barbatilor spre culmi este strajuit si de semafoare feminine.

Imprudent, m-am blamat cândva. Si de atunci toti nerozii ma citeaza.

Meritul lui este ca m-a înghitit, iar al meu ca nu m-a putut digera.

Nu spera în clementa judecatorului când el este fiu, iar tu parinte.

Pentru perfectionare, diavolul ar putea fi oricând trimis pe pamânt.

Prea multe linii paralele între noi. Parca suntem pusi pe portative.

Putina perseverenta! Si nu ne vom urca nici în tramvai fara relatii.

Raiul ar fi minunat. Dar prea multa prohibitie s-a îngramadit în el.

Relatia scriitor-critic seamana uneori cu cea dintre copac si câine.

Secolul nostru manifesta o uluitoare arta în deturnarea sperantelor.

Sufletul – o confluenta a intimitatilor si a infirmitatilor noastre.

Unii au impresia ca pentru a fi Napoleon le lipseste numai bicornul.

Unii critici de arta au simtul polemic mai dezvoltat decât creierul.

Biblioteca nu poate sa faca dintr-un prost decât un ignorant studios.

Bucatele globului ar ajunge pentru toti, daca farfuriile ar fi egale.

Daca arta e un stup, e firesc sa nu roiasca în jurul ei numai albine.

Daca faci prea tare pe desteptul, risti sa te înteleaga numai snobii.

De doua mii de ani, basmele se tot straduiesc sa slefuiasca viitorul.

Din prorocii de alta data, supravietuiesc, ca atavisme, meteorologii.

Dumnezeu îi da scriitorului talent. Dar nu i-l introduce în calimara.

Inchizitia ne dorea prajiti. Secolul nostru ne vrea cât mai în sânge.

Merita sa iubim. Chiar daca ar fi sa platim impozit pe fiecare sarut.

Natura joaca din ce în ce mai convingator rolul batrânului rege Lear.

S-au înmultit teribil bauturile alcoolice care ne fac sa pretuim apa.

Stresul face parte din portretul epocii noastre. Ca aerul si soarele.

Tehnica se teme de vârsta. Arta – nu. Si doar e tot de genul feminin.

Viata si arta îsi aseaza, de regula, învingatorii în cazane diferite.

Am uneori impresia ca bunele maniere au fost înghitite de brontozauri.

As fi vrut sa nu cunosc explicatia stiintifica a formarii curcubeului.

Bine ca a plecat cutare agasant în ceruri. Prea huzureau cei de acolo.

Cine a degustat o data frumosul, nu mai iese usor din pivnitele artei.

Fara sprijinul medicilor, bolile nu ar avea randament atât de ridicat.

Îsi conserva cu atâta grija creierul, de parca ar vrea sa-l faca pané.

Moartea ne fura cel mai de pret colier: râsul. Si nici ea nu-l poarta.

Nu e suficient sa fii degustator într-ale culturii. Ci sa înoti în ea.

Nu s-au descoperit lifturile cu care sa urcam linistea în zgârie-nori.

Nu se îndragostise de cel nou, dar se plictisise cumplit de cel vechi.

Parca tot mai multe pisici negre defileaza prin fata secolului nostru.

S-ar putea scrie oricând un eseu despre rolul cârciumii în literatura.

Scuipatul în soare are vechi state de serviciu. Ca si rezultatele lui.

Copiii au devenit atât de destepti încât nu te mai poti întelege cu ei.

De mii de ani, filozofia se straduieste sa fortifice bicepsii ratiunii.

În interiorul poeziei trebuie sa se simta un zvâcnet. Ca în oul gravid.

Nu e bine sa fie sec nici umorul autorului, dar nici capul cititorului.

Printre cele mai acute junghiuri ale batrânetii se numara si regretele.

Sapam de veacuri canalele fericirii. Numai ca tot altceva curge pe ele.

Sisif era semizeu, nu obosea. Dar si stânca era, probabil, de calitate.

A cerut sa fie incinerat. Ca sa existe banuiala ca a fost si el o torta.

Cultiv îndoiala chiar când lucrurile sunt clare. Si ma simt mai filosof.

De la nastere pâna la groapa, suntem numai la dispozitia specialistilor.

Fatalitatea – adica ceea ce s-a întâmplat. Nu ce trebuia sa se petreaca.

În vremi de rascruce urcam Golgota cu tot cu arbore genealogic în spate.

Le-am adus iubitelor deocamdata luna de pe cer. Dar sunt atâtea galaxii.

Nelinistea este impozitul pe care îl platesc barbatii cu sotii frumoase.

Nu scapati cartile de umor în mâinile prostilor. Mai bine incinerati-le!

Poetul debutant are aerul unui calugar bizantin intrat într-o discoteca.

Sfintii lui Grigorescu par hraniti cu fripturi în sânge, nu cu ambrozie.

Unii au plecat din mine de buna voie, pe altii i-am ajutat eu sa o faca.

Unii au suferit de foame, boala, frig. Noi mai citim si versuri proaste.

As fi vrut sa salvez din copilul de altadata cel putin semnul întrebarii.

Când ucizi un singur om nu ai nici o sansa sa devii erou. Ramâi criminal.

Cu trei prieteni adevarati, omul ar putea traversa în liniste orice Styx.

Doua cuvinte te ajuta sa intri în gratiile unei femei: momentul potrivit.

Dreptul de a scrie plictisitor se câstiga greu. Si numai dupa consacrare.

Este un prost autentic, nu din cei care îti mai ofera sansa sa te înseli.

Esecurile repetate în dragoste duc ori spre viciu, ori spre marea poezie.

Femeile au primit din partea poetilor cele mai scumpe cadouri… verbale.

Fericirea continua nu ne-ar putea asigura decât o mare doza de nesimtire.

Nu vom mai putea rezista probabil pe verticala decât sprijiniti pe cruce.

Numai inocentii risca imposibilul. Ceilalti se înalta doar pâna la teica.

Se pare ca sârma ghimpata nu si-a etalat înca toate virtutile pedagogice.

Sirenele îi ademeneau pe tineri cu iubirea. Iar pe vârstnici cu saramura.

Sunt un fir de nisip. Unde gasesc stridia care sa ma populeze margaritar?

Lung drum mai are de strabatut uneori adevarul pâna când devine dreptate.

Adaugat de Adriana Plesca

Am momente când îmi vine sa las omenirea sa-si rezolve singura problemele.

Când a simtit ca nu mai poate fi canibal, omul a descoperit bomba atomica.

Când nu pricepi la timp, nu-ti ramâne decât sansa sa întelegi prea târziu.

Ce sa facem cu universul, când noi nu stim sa administram o biata planeta?

Creatia ramâne singura tifla pe care o putem expedia pe adresa destinului.

Declaratiile de dragoste au populat planeta. Cele de razboi o depopuleaza.

Filosofii nu au raspuns multumitor pâna acum nici la întrebarile copiilor.

În opera lui se gaseste materia prima pentru soclul unei statui: balastul.

Luna se straduieste sa lamureasca Pamântul ca scenografia ei este la moda.

Nici somnul nu este distribuit dupa merite. Unii dorm de câteva generatii.

Nu victoria urca pe podiumul istoriei, ci ideea pentru care s-a dat lupta.

Observ ca nu ma pot autodepasi decât punându-i piedica celui care am fost.

Pentru marii poeti iubirea este o rana diabetica. Nu se închide niciodata.

Pictura autentica poate evapora ultimul strop de vulgaritate dintr-un nud.

Sunt oameni pe care nu-i poti iubi decât daca le împrumuti niste calitati.

Sunt scriitori pe care nu-i poti recunoaste decât dupa erorile stilistice.

Si-a imaginat, oare, natura, ca în numai câteva decenii va ajunge zdrente?

Unii îsi ortografiaza numele pe stânci sau arbori. Altii pe carti anodine.

Când te minunezi toata viata, nu mai ai sansa sa ramâi copil. Devii savant.

Cea mai cumplita instanta ar trebui sa fie obrazul celor pe care îi stimam.

Cimentul pentru treptele viitorului se prepara în scoli. Atentie la reteta!

Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epoca ne ameninta cu fericirea.

Datoria busolei este sa indice nordul. Restul intra în obligatiile noastre.

Dialogul omului cu eternitatea poate începe si în fata unui puf de papadie.

Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre portelan.

Iubirea poate transforma o noapte de catran într-o constelatie de luceferi.

Multi care au început prea brusc cu aut Caesar, s-au multumit cu aut nihil.

Ne straduim sa facem din planeta noastra cel mai impresionant cavou cosmic.

Nici o muzica nu ar fi mai divina decât recviemul înarmarii si al poluarii.

Nu ramâneau pasive celelalte animale daca simteau ca maimuta duhneste a om.

Planificatorii fericirii au ramas întotdeauna cu buzunarele pline de cifre.

Sunt oameni, pe care, oricât te-ai stradui, nu ai pentru ce sa-i invidiezi.

A rupe condeiul unui scriitor e ca si cum ai ucide o caprioara când bea apa.

Cea mai tulburatoare floare ar fi trandafirul, daca nu ar fi existat femeia.

De la Neanderthal încoace, unora nu le-a mai crescut nici o circumvolutiune.

Doua guri implacabile ale haului ne asteapta rabdatoare: timpul si pamântul.

Dupa demolarea Paradisului, pe Pamânt au ajuns numai imense cioburi de lene.

Frunzele cad de când lumea. Fiecare poet le vede însa dintr-un unghi inedit.

Iluziile sunt necesare, dar ca sarea în bucate, nu ca margaritarele în orez.

Îmi cad uneori în mâna carti atât de slabe, încât îi invidiez pe analfabeti.

În acest sfârsit de mileniu e foarte greu sa mai dobori culmile ridicolului.

Nu esti prea destept, daca nu reusesti sa o faci când trebuie si pe prostul.

Pe drum precis suntem. Dar nu stim daca de la maimuta spre înger sau invers.

A început sa creada în genialitatea ideilor lui. Prea nu i le accepta nimeni.

Daca nu ajunge la pânza freatica a transpiratiei, vrejul talentului se usuca.

Istoria ne avertizeaza ca sultanul poate face oricând dintr-un pasa un eunuc.

În disputa cu prostia, omenirea nu se poate mândri deocamdata cu un Waterloo.

Mesterul Manole s-a angajat sa ridice o noua manastire. Dar de unde alta Ana?

Natura a vrut sa scoata ceva din mine. Dar nu i-am dat nici o mâna de ajutor.

Ne mândrim cu pamântenii ajunsi pe Luna. Nu si cu lunaticii ramasi pe Pamânt.

Nu mai citesc cugetari. Constat ca prea multi filosofi mi-au furat gândurile.

Obligatie constitutionala sa fie si tot nu ar scrie atâtia oameni literatura.

Orice societate are în dotare si imbecili. Depinde însa pe ce raft îi aseaza.

Prostul încearca orice pentru a solidariza pe omul superior cu mediocritatea.

Starea de fericire absoluta e accesibila numai porcului. Când gaseste ghinda.

Au murit unii pentru niste idei pe care cei ramasi le-au lasat sa se sleiasca.

Cu agoniseala materiala suntem contemporani doar pâna la bomboanele de coliva.

Dupa ce ne-am facut stagiul pe pamânt, nu ne mai poate speria nimeni cu iadul.

În ce apa s-ar mai putea spala Pilat din Pont, ca sa ramâna cu mâinile curate?

Nici o epoca nu a avut suficient combustibil pentru visurile care au curtat-o.

Nu toti au putut coborî la timp din arborii genealogici în care erau cocotati.

Poezia contemporana e pe punctul de a spulbera toate superstitiile stilistice.

S-a constatat ca umoristii traiesc mai mult. Când nu râd de contemporanii lor.

Secolul nostru si-a cam batut joc de blocul de marmura ce i-a fost repartizat.

Atât la nasterea, cât si la moartea unei lumi, primul scâncet este al poetilor.

Cea mai crunta lupta la scara planetara se da între verbele “a fi” si “a avea”.

De la chimizarea alimentelor încoace, am devenit un soi de rafinarii ambulante.

Inteligenta si puterea nu au fost distribuite întotdeauna de la acelasi ghiseu.

Nefiind vreodata respins, Don Juan nu a avut nici o sansa sa se îndragosteasca.

Oare primii oameni au fost alungati din Paradis sau nu au mai putut ei rezista?

Pe drumurile batatorite urcusul e mai usor. Dar si monumentele sunt mai putine.

Cetatea si-a iubit întotdeauna poetii – ori prea devreme, ori dureros de târziu.

Înzestrându-ne si cu pacate, natura ne-a dat o mâna de ajutor sa ramânem oameni.

Multi din cei care au pornit sa schimbe lumea s-au uitat prea târziu în oglinda.

Pentru tineret, învatatura capata din ce în ce mai mult gustul unturii de peste.

Umorul este vârful de lance al inteligentei. Spun cu modestie oamenii de spirit.

Câine într-o tara supradezvoltata sau om într-una foarte saraca? Ingrata optiune.

Când învingi si în arta si în viata, cel putin una dintre victorii este suspecta.

Când lupti împotriva tuturor, ajungi ori geniu, ori focarul tuturor furnicutelor.

Cum sa aiba femeia acelasi continut, când ea îsi schimba de trei ori pe zi forma?

Deoarece la concurs au reusit trei secretare, au mai fost angajati doi directori.

În biroul lor se simt ca într-un avion. Unul conduce, iar celorlalti le e greata.

La radacina înversunarilor poetice se afla deseori o femeie rezistenta la frumos.

Norocul nostru e ca dragostea nu se preda în scoala. Am avea o obligatie în plus.

Românul a stiut întotdeauna sa zideasca o consolare în spatele oricarei tragedii.

Stim cum va arata autovehiculul viitorului. Nu stim însa ce îi vom pune în iesle.

Cei avuti se lupta mai întâi cu toata lumea. Iar în pragul mortii numai cu rudele.

Hristos a sperat ca mâinile lui vor fi ultimele care vor cunoaste logodna cuielor.

În ochii planetei noastre, omul a ajuns un fioros microb care tinde sa o distruga.

Toti neispravitii au impresia ca lenea lor se metamorfozeaza treptat în filozofie.

Am impresia ca atât în Paradis, cât si în Infern, au fost angajati aceiasi pictori.

Avem în noi portiuni de gradini, jungla si desert. Sunt însa teribil de amestecate.

Norocul nostru este ca printre formele de energie ale progresului se mentine râsul.

Pastrati curatenia în apartamente! Peste câteva secole vor veni dupa noi speologii.

Suntem norocosi. Am apucat sa fim contemporani cu trandafirul si cu privighetoarea.

Unele religii îti creeaza iluzia ca oricând poti sa te tragi de curea cu infinitul.

Ar fi de-a dreptul inuman sa se rapeasca subalternilor placerea de a-si bârfi sefii.

De mii de ani, iubirea are cam aceeasi partitura. Interpretii sunt însa mereu altii.

În tandretea ei nemasurata, prostia nu va lasa nici un umorist sa moara de inanitie.

Nu trebuie sa asteptam indiferenti zorile. Mai putem misca si noi pamântul spre ele.

Scriitorul trebuie sa tina cont si de limita de rezistenta a raftului de biblioteca.

Trupurile îndragostitilor au desenat pe nisipul eternitatii cele mai frumoase poeme.

Criza mondiala de energie va afecta, cu siguranta, si sectorul industrial al iadului.

Exista creatii literare actuale pe care nu le poti întelege decât daca esti suferind.

În soclul unei statui este îngramadita uneori întreaga generatie a celui de deasupra.

Nici cel mai fioros animal nu si-a facut deocamdata cojoc sau manusi din piele de om.

Când e vorba sa coloram cu noroi pe cineva, nici un efort nu ni se pare prea exagerat.

Fericirea ti-o poti construi si singur. Dar e mai usor sa o iei de-a gata de la altul.

În biblioteci, oricine poate dialoga cu eternitatea. Ce s-or fi mai distrând clasicii!

În diplomatia actuala nu faci nimic cu un cal troian. Sunt necesare herghelii întregi.

Mirajul scrisului este imens. Dar câti ajung la pânzele freatice ale marii literaturi?

Noi, românii, suntem însurubati în univers, prin speranta fara sfârsit a lui Brâncusi.

S-a demonstrat ca o cerere pusa în teava tunului ajunge mult mai repede la destinatie.

Se pare ca specia noastra si-a îngramadit toata singuratatea în exemplarele ei de lux.

Destinul unora dintre noi e crosul. De la cei care ne iubesc spre cei pe care îi iubim.

Inegalitatea este nemuritoare. Pe lânga groapa comuna exista si cavouri confort sporit.

Începând cu prima bâta si pâna la ultima racheta am scris pe ele clar, apasat: aparare.

La baza edificarii universului nu a stat nici un plan. Si ce frumusete de haos a iesit!

Mult mai necrutator decât califul Omar este timpul. El incendiaza si acum bibliotecile.

Natura nu a avut curaj sa lase toate femeile sa opteze între frumusete si întelepciune.

Din unele puncte de vedere, singurul zid dintre noi si zoologie îl constituie garderoba.

Dumnezeu a facut în sase zile o lume pe care de mii de ani o deformeaza sublim artistii.

Dusmanilor mei le doresc cât mai multa glorie. Am auzit ca are dumneaei niste hachite…

Orice inima este, într-adevar, un vulcan. Dar pe multe cratere pasc indiferente caprele.

Ce vom face deci cu atâtea arme? Se va aduce probabil argumentul: daca tot le-am facut…

Femeia nu trebuie sa fie inoportun de frumoasa si nici barbatul ostentativ de inteligent.

Fiecare destin are în dotare si firimituri de noroc. Dar nu stim pe ce raft sunt asezate.

Nu stim cum se descurca Diavolul la el acasa. Pe pamânt însa îi cresc continuu actiunile.

Proverbul „dupa fapta si rasplata” este superb. Dar nu s-a dat decât partial în folosire.

Arta autentica îsi gaseste întotdeauna piata de desfacere. Chiar daca nu în acelasi secol.

Misiunea noastra nu mai este sa furam focul din cer, ci sa-l pazim sa nu încinga Pamântul.

Natura a dat toata cota de talent criticilor literari. Iar ei o repartizeaza pe scriitori.

saptamâna chioara

Saptamâna chioara – adica perioada când îngerul pazitor al barbatului se afla în concediu.

Singura divinitate terestra este iubirea. Desi ea are gheare, coada, iar uneori si coarne.

Tigaia si gratarul au avut, desigur, o contributie esentiala la lichidarea canibalismului.

Fericirea femeii nu poate fi confectionata decât partial în afara atelierelor de croitorie.

În privinta femeilor, barbatii se pot teme de orice. De solidaritatea lor, însa, niciodata.

Nu e exclus ca Pamântul sa ajunga o lacrima în marime naturala. Asa cum se vede din cosmos.

Nu exista deocamdata nici un pericol în privinta declansarii unei epidemii de întelepciune.

Opera nu poate fi vulgarizata în scoala, decât daca autorul are ghinionul sa ajunga clasic.

Femeilor li se pretinde, de regula, o singura calitate: frumusetea. Barbatilor – nici atât.

Adaugat de Adriana Plesca

Numai pe Eminescu daca l-ar fi zamislit specia noastra si tot si-ar fi justificat existenta.

Criticul de arta trebuie sa discearna ce tine de furnica si ce aduce a paianjen într-o opera.

În fata femeilor inaccesibile traiesti voluptatea sarpelui care ar dori sa înghita elefantul.

Nazistele lagare ale mortii au dovedit ca cei care si-au imaginat iadul au fost niste novici.

Omenirii i-a fost mai usor sa scrie alte biblioteci, decât sa o stinga pe cea din Alexandria

Puneti-va la punct arborii genealogici. Altfel, învierea mortilor va fi un haos nemaipomenit.

Se pare ca din Palatul Fericirii nu s-a dat deocamdata în exploatare decât sala de asteptare.

Agoniseste cât mai multe bunuri, daca vrei ca urmasii sa nu-ti cânte vesnica pomenire mârâind.

Ce îsi poate dori interpretul lui Iago, decât sa arunce spectatorii cu pietre în el pe strada?

Computerele genetice functioneaza de milioane de ani. Li se mai arde însa si lor câte o dioda.

În ce fel o fi facut Dumnezeu lumea, daca noi am fost nevoiti sa le luam de la capat pe toate?

În istoria oricarei iubiri exista un balcon ca al Julietei, pe care mai târziu se întind rufe.

Secolul douazeci – singurul în care productia de sânge a depasit-o, probabil, pe cea de lapte.

Spre orice pisc ai apuca, simti alaturi cel putin o farâma de umar a unui visator de altadata.

Nu este echitate nici în natura. Oamenii, de exemplu, sug laptele destinat mieilor si viteilor.

Nu mai avem nici o sansa sa devenim îngeri. Putem, totusi, opta pentru nuanta de negru a cozii.

Nu cu piatra, ci cu un mar a aruncat destinul în om, într-un moment hotarâtor al evolutiei sale.

Statuile grecilor antici erau exagerat de senine. Asa sperau ei ca vor arata oamenii viitorului.

Distrugem cu atâta perseverenta padurile, ca sa fim siguri ca nu ne mai putem întoarce în copaci.

Exista oameni care au citit o singura carte în viata lor. Desi se simteau foarte bine si înainte.

Circumstante atenuante

Vinul – daca-i crezi blazonul -

E de soi apreciat,

Vinovat e deci sifonul,

Care nu-i medaliat!

epigrama de Vasile Ghica din Epigramisti români contemporani (2002)Trimite prin e-mailSemnaleaza o problema/completareCitate similare

Adaugat de Gheorghe Culicovschi

Arta nu poate crea un om nou. Ne-ar putea însa ajuta sa-l întelegem ceva mai bine pe cel existent.

Primele arme utilizate de femei împotriva barbatului au fost marul si, dupa câtva timp, facaletul.

O frumoasa declaratie de dragoste poate transforma haosul picaturilor de tandrete într-un curcubeu.

Pentru unii, umorul este muzica usoara a literaturii. Le place sa-l guste, dar sa-l si desconsidere.

Priviti în ce hal a ajuns lumea. Si nu e om care sa nu aiba iluzia ca si el a facut-o ceva mai buna.

Si literatura e un fel de piata. Trebuie sa stii însa când sa vii cu patrunjel si când cu trandafiri.

Sunt pictori contemporani care pot expune în galeriile rupestre fara nici un risc de a fi identificati.

Nu e greu sa iubesti omul în general. E mult mai dificil sa-i poti iubi pe cei câtiva pe care-i cunosti.

În ultimele zile ale vietii a început sa învete latina. S-a gândit ca nu e rau sa cunosti o limba moarta.

Scleroza mintii nu trebuie sa ne înspaimânte. Ce poate fi mai divin, decât sa fie totul nou în jurul tau?

Atât cutitul de silex, cât si rachetele nucleare, au tâsnit din cea mai fierbinte dragoste fata de semeni.

Cel putin patruzeci de milenii au locuit stramosii nostri în pesteri. La ce locuinte durabile am renuntat.

Nu am inventat noi confortul. Unele pesteri aveau apa calda, încaperi decomandate si expozitii de pictura.

În medie, fiecarui locuitor al planetei îi revine o friptura pe zi. Unii se sacrifica însa si manânca doua.

Vom deveni cu adevarat puternici când vom convinge prostii sa se constituie într-o colectivitate migratoare.

În fata trecerii nemiloase a timpului îmi vine si mie sa exclam precum Mesterul Manole: “Da, Doamne, un vânt!”…

Unui pictor abstractionist

Un peste cu volan si toarta

Si scris sub el “natura moarta”.

Pai cum era sa iasa vie,

Dintr-o idee-n agonie?

epigrama de Vasile Ghica din Culegere de epigrame (1976)Trimite prin e-mailSemnaleaza o problema/completareCitate similare

Adaugat de Gheorghe Culicovschi

Când o femeie afirma ca nu si-a înselat niciodata sotul este greu de înteles daca o spune cu mândrie sau cu regret.

Doua cai ar putea duce la pacea generala si permanenta:satisfacerea tuturor dorintelor si sa nu mai avem ce împarti.

Stupoare

Se poate sa nu fiu crezut,

Dar fete rele n-am vazut,

Ca toate-s sincere, modeste…

De unde-apar, atunci, neveste?

epigrama de Vasile Ghica din Culegere de epigrame (1976)Trimite prin e-mailSemnaleaza o problema/completareCitate similare

Adaugat de Gheorghe Culicovschi

Sub rotile automobilului au murit mai multi oameni decât în primul razboi mondial. Si cu el nu s-a încheiat înca pacea.

Geniile se nasc prea devreme, inventatorii sunt acceptati prea târziu. Numai imbecilii se simt oricând ca în sânul lui Avraam.

La lansarea cartii mele au venit multi cunoscuti. Nu ar fi lipsit însa nimeni, daca as fi fost judecat pentru viol sau delapidare.

Adam si Eva au stat goi în bataia merelor.

Femeia a fost proiectata pentru iubire, nu pentru prietenie.

Adaugat de Adriana Plesca

Scoala vietii asigura în primul rând coafura circumvolutiunilor.

Un om incolor poate trece drept curat.

Poezia – un harnasament de lux al iubirii.

Poezia autentica opereaza pe cord deschis.

Educatorul mediocru îsi doreste elevi ascultatori. Adica blegi.

Poti fi numarat de multe ori în viata. Important e sa închei partida în picioare.

Replica lui Richard al III-lea, “Regatul meu pentru un cal!”, a devenit dureros de actuala pe mapamond.

Omul – un astru deturnat.

Bucura-te ca îngerii! Mira-te ca diavolii!

În cazul mediocrilor si iluziile sunt pitice.

Nu munca oboseste, ci harababura criteriilor.

Prima iubire are marea calitate de a nu fi a doua.

Leaganul oricarei descoperiri este semnul întrebarii.

Ce ne faceam daca lui Adam nu i se oprea marul în gât?

Gioconda – o noua dovada ca omul este un altar de surâsuri.

Simt ca în ultimul timp am mai crescut în ochii câinelui meu.

Suntem poeti toata viata. Si când iubim, si mai târziu, când meditam.

Unii sunt scuturati din arborii genealogici. Altii direct din copaci.

Politica poate oricând transforma esafodul în podium de premiere. Si invers

Istoria ne avertizeaza ca diferenta dintre imn si prohod poate fi de o singura octava.

Daca nu se sinucid, marii învinsi în dragoste sunt ridiculizati la orice colt de strada.

Poate în tinerete si balenele au fost sirene.

Dragostea – alt cui în coasta perisabilitatii.

Privite cu atentie, bombele par niste indicatoare spre grote.

Nu drumul conteaza, ci sensul.

Fara vocatie, prostul ramâne idiot.

Razboiul troian a durat zece ani si o noapte.

Iubirea – principala noastra carare spre absolut.

Nu poti filozofa despre Himalaia în pântecele Etnei.

Cele mai vechi interviuri au fost realizate de preoti.

O femeie inaccesibila este prin definitie tulburatoare.

Râsul arde cu combustibil putin. Si nu da nici deseuri.

Si patul lui Don Juan a contribuit la surparea Evului Mediu.

Cum a fost posibil, oare, ca aceeasi specie sa zamisleasca un Shakespeare si un Hitler?

Suntem molecule de drum.

Se uita la mine ca la o friptura aburinda.

Când esti prost nu mai e nevoie sa fii si rau.

Geniilor li se iarta orice. Dar mult mai târziu.

Nu va oblojiti limitele! Lasati-le sa sângereze!

Succesul nu poate evita usor libidoul prostilor.

I-a fost dat marii poezii sa nu încapa în cuvinte.

Nu în orice copac s-a putut ascunde un Stradivarius.

Nisipul clepsidrelor ne-a adus desertul la domiciliu.

Si farmecul poate fi explicat. Dar numai prin demolare.

Dozate corespunzator, suferintele ar ajunge pentru toti.

De la Hamlet încoace, toti groparii se considera filozofi.

Puiul de gaina are garantata hrana, cel de soim, libertatea.

Mi se întâmpla uneori sa-mi asez gândurile sub forma de sotron.

Piscurile muntilor au fost întotdeauna indicatoarele sperantei.

De la Maria Stuart încoace, femeile îsi pierd mult mai usor capul.

Râvnim eternitatea. Desi, convinsi suntem doar de farmecul efemerului.

În ultimul top a ajuns scriitorul cu cea mai sanatoasa pofta de mâncare.

Cresc prea putini lamâi, fata de disponibilitatile de greata ale planetei noastre.

Greselile facute la batrânete sunt mult mai grave. Pentru ca nu mai pot fi reparate pe pamânt.

Adaugat de Adriana Plesca

Între uterul mamei si cel al pamântului se întinde cea mai scurta si mai sublima “eternitate” palpabila: viata noastra.

Marii nefericiti sunt cei care nu au descoperit micile bucurii.

Deseneaza-ti un calcâi vulnerabil. Si vei avea liniste.

Uimirea poate fi produsul revelatiei. Dar si al sclerozei.

Dupa accident, i-au pus corpul în ghips. Iar el credea ca e bronz.

Vorbea singur pe strada. Este deci ori nebun, ori a citit un volum de poezie textualista.

Oedip tipa la zei. Noi – unii la altii.

Idealul mustei este balegarul.

M-am înglodat în polenul efemerului.

Visul prostului e sa ajunga mediocru.

Apetitul cognitiv ne-a debarcat din rai.

obstacol

Obstacolul – o nedorita proteina a talentului.

I-am savurat cartea ca pe-o ciorba de potroace.

Arta nu este un pact cu diavolul, cu nelinistea.

Eruditia rimeaza din ce în ce mai rar cu poezia.

Sot înteles – alta specie pe cale de disparitie.

Ce fac? Schimb crosee si upercuturi cu prezentul.

Simt în mine o Cartagina. Care trebuie sfarâmata.

Unii s-au reîntors în copaci. Dar cu automobilul.

Poetii actuali si-au depasit, ca numar, cititorii.

Un aforism poate fi un graunte de uraniu spiritual.

Ce anturaj select a avut Iuda! Si la ce i-a folosit?

Insignifiant este mai întâi scopul. Apoi rudele lui.

Nu accept degradarea iubirii. Ma declar parte civila.

Foamea – un permanent punct al ordinii de zi a planetei.

Si-a dresat câinele dupa pedagogia umana. Si l-a nevrozat.

Pastrati poze cu maimute pentru urmasi. Sa nu fim confundati.

Exista o persistenta tendinta de a vomita pe fericirea altora.

Pe toate meridianele exista oameni care uita de ce s-au asezat la masa.

Aproape orice climat spiritual are si câteva hectare de mahala prin jur.

Dupa zgârietura de lumina ne puteam da seama daca a fost cometa sau stea.

Singurul mecanism care nu se teme de penuria combustibilului este clepsidra.

Între diploma si capul cuiva se întâmpla, uneori, sa nu fie nici un grad de rudenie.

În ultimele decenii, soldatii planetei se înmultesc mai ceva decât gândacii de Colorado.

Dragostea poate fi lava clocotita la saizeci de ani, dar si supa reîncalzita la douazeci.

Suntem din ce în ce mai poluati. Nici canibalii nu ne-ar mai considera probabil comestibili.

Mi-a placut foarte mult cartea unui scriitor disparut. Cum sa fac oare sa pun o vorba buna pe lânga seful lui de acolo?

Zeii au fost alungati din Olimp de capre si sopârle.

E la moda înhumarea în cavouri de ciment. Sunt mult mai sigure.

S-ar putea face sculptura si în poezie. Dar de unde atâtea imagini de Carara?

Orice tel abandonat devine scorbura.

Arta nu este verdele de Paris al prostiei.

Unii nu ramân din iubire decât cu transpiratia.

În materie de casatorie, Adam a fost un biet cobai.

E greu de suportat prostia. Chiar si pe vreme frumoasa

Ne multumim, în cele din urma, cu longevitatea scheletului.

Sa crezi într-un ideal pâna la naivitate. Semnat: Don Quijote.

Unii dramaturgi sunt uitati repede. Altii au “onoarea” de a fi fluierati mai multe generatii.

Grabeste-te Sisif! Te asteapta Prometeu!

Snobul înghite orice. Dar nu poate rumega.

Timpul poate fi mlastina. Dar si curcubeu.

Castelul Elseneur asteapta înca un raspuns.

Demnitatea a fost croita salopeta, nu frac.

Ne putem alege prietenii, nu si cromozomii.

Nu orice specie de destin poate fi dresata.

Cu poezia s-au logodit multi. Dar nelegitim.

De ce sa-l calomniez? Nu mai are unde coborî.

Ascutisul sabiei nu a ridicat niciun monument.

Iubirea ar putea topi orice specie de aisberg.

În poezie orice cuvânt trebuie sa fie aisberg.

Odiseea nu a fost scrisa pe nisip, ci în eter.

Nu se poate sa nu admiri putin si rochia ideii.

Din copac, nu te aud cei de jos decât daca urli.

Cel mai precis radar este deocamdata cel al mortii.

Infuzie de optimism livreaza, în special, groparii.

Invidia – poate cea mai prostituata dintre însusiri.

Toate sperantele saracului sunt burdusite în ambitie.

Mult geniu înmagazinat în vin se duce pe apa sâmbetei.

Prezentul întotdeauna e garnisit cu cioburi de viitor.

Titanii nu sunt prea usor de suportat nici în familie.

Pe scara Richter a iubirii se catara fiecare cât poate.

Amintirea – coaja aromata a celor mai banale întâmplari.

Groapa comuna – acest Panteon al nedreptatitilor soartei.

Oare nu cumva cerul se sprijina pe pumnii nostri ridicati?

Când sunt obosit bârfesc un pic. Si nu-mi mai trebuie cafea.

Viata este un sublim dar, iar moartea o imbecila necesitate.

Când sunt prea ascutite, circumvolutiunile pot ajunge cucuie.

Dragostea ar putea fi cel mai viu mortar al relatiilor umane.

Nu ni s-au vindecat înca toate cucuiele de la cazatura din copaci.

Prima teorie a fost cea a formei fara frunza. Autori: Adam si Eva.

I se zareste chelia prostiei de câte ori încearca sa fie spiritual.

Sunt carti pe care le citesti parca ai mânca peste: mai mult scuipi.

În dragoste nu trebuie neaparat sa ai un nume. E suficient prenumele.

A rupe penelul unui pictor e ca si cum i-ai rapi unei târfe trotuarul.

Nu ma tem de moarte. Pentru ca, pur si simplu, nu vom fi contemporani.

Pe unele socluri oamenii nu s-au putut urca decât cu jumatate de trup.

Cui i-o fi trecut prin minte sa faca spânzuratoarea sub forma de fântâna?

Inadaptabilul are numai doua sanse: sa cada, ori sa târasca specia dupa el.

Contributia obezilor la fertilizarea postuma a solului este, oricum, notabila.

Ne îmbatrânesc atât durerile, cât si placerile. Nici nu stii cu cine sa votezi.

În privinta celebritatii mai am o singura sansa: sa ajung manechinul unui pictor renumit.

Daca Dumnezeu ar raspunde numai de blocul în care locuiesc eu, tot nu i-ar fi munca prea usoara.

La înmormântarea unui mare scriitor, si conducatorul dricului devine un critic literar apologet.

Unde am fi ajuns daca am fi purtat câte un razboi troian pentru rapirea fiecarei femei frumoase?

Afirmatia ca exista un epicentru al prostiei este o diversiune. Prosti se gasesc pe toate drumurile

Natura – acest Paradis regasit din care vrem neaparat sa ne autoalungam.

Violenta nu poate fi decât bastardul pasivitatii.

Bine ca nu ne-au crescut aripi! Ce faceam fara mâini?

Întoarcerea celui de al doilea obraz a legitimat agresivitatea.

Comportarea unor preoti îi stimuleaza pe enoriasi sa devina atei.

Iubirea fata de semeni este un imperativ/superlativ al vietii. Chiar daca nici Prometeu si nici Isus nu au sfârsit-o prea bine.

Dintre milioanele de turisti care viziteaza Pisa, numai cei care se vor prabusi o data cu turnul vor ramâne celebri.

Arata asa… ca între chirurg si preot.

Nicio femeie parasita de Don Juan nu s-a sinucis.

Adaugat de Corneliu Tocan, Ph. D., M. Sc

Exista poeti care nu au putut trece niciodata de categoria cocos.

Cei care nu cred în nimic sunt imbecili, nu atei.

Penita umoristului poate fi oricum. Boanta – nu.

Creatia – unul din pârleazurile eternitatii.

Niciun detergent nu poate scoate petele de nemurire de pe o iubire adevarata.

Prostia beneficiaza de cel mai rapid aluat.

Sunt creiere care au mai putine circumvolutiuni decât ceapa.

Drumul omenirii a fost luminat mai ales de incendiile intelectuale.

Nu înteleg ce-i cu atâta jale la înmormântare. Doar nu ne înhumeaza de vii.

Despre cartea mea as vrea sa se discute ca despre morti. Adica numai de bine.

Se pare ca în aluatul din care e facut omul, natura a scapat cam multa tarâta.

Suntem din ce în ce mai convinsi ca stramosii nostri se împiedicau în prea multe paduri.

Oameni ca Shakespeare au decolorat câte un petec de noapte din sufletele noastre.

Stomacul unor preoti este un adevarat cimitir de gaini.

Cu adevarat democratice sunt extremele vietii.

Poluarea apei continua. Ne vom spala oare pe obraz scuipându-ne unii pe altii?

Ne injectam cu medicamente, dar tot a iad mirosim.

Prin vâna rurala gâlgâie înca cele mai tulburatoare talente.

Important e sa crezi macar într-un copac. Sau într-un fir de iarba.

Nu va îngrasati! Sa nu-i vina cumva guvernului ideea ca suntem comestibili.

Daca bucatariile noastre ar fi lipsite de energie, vom deveni ori vegetarieni, ori canibali

Numai creatia mai poate întepeni clepsidrele.

Îsi încropeste criticile literare cu o placere de dulau.

Ce sa facem pe alte planete? Acolo s-au sinucis deja toti.

Tehnica ultramoderna nu a adaugat inimii înca nicio saiba în plus.

Se intelectualizeaza sentimentele noastre. Devin din ce în ce mai teoretice.

Autor Vasile Ghica

Profesor de limba şi literatura română, inspector şcolar, metodist la Casa Corpului Didactic din Galaţi
  1. January 2nd, 2011

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 3,491 other followers

%d bloggers like this: