We are drowning in information, but starving for knowledge …

„Societatea anarhica”

Un studiu asupra ordinii in politica mondiala

- Hedley Bull -

PARTEA I – NATURA ORDINII IN POLITICA MONDIALA

Conceptul de ordine in politica mondiala

Ordinea in viata sociala = un aranjament al vietii sociale care promoveaza anumite scopuri sau valori; acesta este si sensul pe care il descrie Augustin „o buna dispunere a partilor discrepante, fiecare in locul cel mai potrivit”;

! Un aranjament care se afla in ordine in raport cu un scop poate fi in dezordine in raport cu un alt scop

 Ordinea in sens augustinian exista numai in relatie cu scopuri date; unele din aceste scopuri ies in relief ca elementare sau primare, in masura in care realizarea lor, intr-o anumita proportie, este o conditie nu doar a unui sau altui fel de viata sociala, ci a vietii sociale ca atare

 „Э” 3 astfel de scopuri :

toate societatile cauta sa se asigure ca viata va fi, intr-o anumita masura, la adapost de violenta ce genereaza moarte sau vatamare corporala = scopuri elementare

toate societatile cauta sa se asigure ca promisiunile vor fi tinute sau ca acordurile stabilite vor fi puse in practica= scopuri primare

toate societatile urmaresc scopul de a se asigura ca posesiunea asupra lucrurilor va ramane stabila intr-o anumita masura si nu va fi supusa unor provocari constante si nelimitate= scopuri universale

 daca aceste nu sunt realizate intr-o anumita masura, nu putem vorbi de existenta unei anumite societati sau a vietii sociale; realizarea acestor scopuri pp realizarea intr-un anumit grad a scopurilor de baza

 ordinea nu e sg valoare in raport cu care poate fi modelat comportamentul uman, nici nu ar treb sa pp ca este mai imp decat alte valori.

 ordinea sociala e uneori def in termenii obedientei fata de regulile de comportament; alteori e def ca obedienta fata de reglementarile de drept; => de fapt, ordinea in viata sociala e strans legata de conformarea comportamentului uman la regulile de comportare, daca nu la reglem de drept;

 modelele obisnuite de comportament devin cunoscute, sunt formulate ca legi generale si permit o baza de asteptari privind comportamentul viitor;

 Ordinea internationala = un model de activitate ce sustine scopuri elementare sau primare ale societ de state sau ale societ internationale;

 putem distinge intre:state .sist de state ,soc de state

Statele = pct initial al RI¹

 fiec stat sau comunit politica independ are propria guvernare si isi afirma suveranitatea in relatie cu o anumita portiune a suprafetei pamantului si un anumit segment al populatiei umane; ( pascu : statul implica exercitarea suveranitatii asupra unei populatii si asupra unui teritoriu)

Suveranitate – 2 aspecte:

suveranitate interna = suprematia asupra tuturor celorlalte autoritati in cadrul acelui teritoriu si a acelei populatii

suveranitate externa = independenta fata de autoritati exterioare

Sistem de state (sistem international) = se formeaza cand doua sau mai multe state au contact suficient intre ele si au un impact suficient unul asupra deciziilor celuilalt pt a le face sa se comporte ca parti ale unui intreg;

 interactiunile dintre state pot fi:

directe (cand doua state sunt vecine sau concureaza pt a obtine acelasi lucru sau sunt partenere in aceeasi intreprindere);

indirecte (consecinta afacerilor pe care fiecare le are cu o a treia parte, sau doar a impactului pe care fiecare il exercita asupra sistemului ca intreg);

 interactiunile dintre state pot lua forma

cooperarii sau

a conflictului, sau chiar

a neutralitatii sau indiferentei fata de obiectivele celuilalt;

 interactiunile pot fi prezentate intr-o gama intreaga de activitati – politice, strategice, economice, sociale;

 Martin Wight distinge intre :

sistem international de state = un sistem alcatuit din state suverane (doar el este un sistem de state)

= o putere exercita o hegemonie care este permanenta si din ratiuni practice de necontestat;

sistem de state suzerane = sistem in care un stat isi afirma si isi mentine dominatia sau suprematia asupra restului (nu constituie un sistem de state deoarece lipseste conditia de baza = de a „Э” doua sau mai multe state suverane)

= hegemonia trece de la o putere la alta, si este, in mod constant, subiect de disputa

sisteme primare de state = sunt compuse din state

sisteme secundare de state = sunt compuse din sisteme de state, adesea din sisteme de state suzerane;

Societate de state (societatea internationala) = „Э” cand un grup de state, constiente de anumite interese si valori comune, formeaza o societate in sensul in care ele se considera a fi legate, in relatiile dintre ele printr-un set comun de reglementari si contribuie la functionarea institutiilor comune

ele isi respecta unele altora pretentiile la independenta, isi onoreaza acordurile pe care le-au stabilit, si se supun anumitor limitari, in exercitarea fortei, unul impotriva altuia

ele coopereaza la functionarea institutiilor cum sunt formele procedurilor dreptului international, diplomatia, organizarea internationala si obiceiurile si conventiile legate de razboi;

pp² „Э”-ta³ unui sistem international, insa poate „Э” un sistem international care sa nu fie o societate internationala

anumite sisteme internationale au fost insa si societati internationale (societ internationala crestina, a sec XVI, XVII sau societ europeana a sec XVIII, XIX) – insa ele au fost fondate pe o cultura sau civilizatie comuna sau cel putin pe elementele unei astfel de civilizatii – o limba comuna, o epistemologie si o intelegere a universului comuna, o religie comuna, un cod etic comun, o estetica sau o traditie artistica comuna; => acestea au facilitat o comunicarea mai usoara, intelegere mai stransa intre un stat si altul, reglementari comune, evolutia institutiilor comune, intarirea unui sentiment al intereselor comune

!spre deoseb de ac societ internat, societatea internationala globala nu are o cultura sau civilizatie comuna

 Ordinea internationala sustine scopurile elementare, primare, sau universale; aceste scopuri sunt:

1) scopul conservarii sistemului si a societatii de state insasi

2) scopul de a mentine independenta sau suveranitatea externa a statelor individuale

3) scopul pacii (in sensul absentei razboiului intre satatele membre ale societatii internationale)

4) scopul limitarii violentei

5) scopul tinerii promisiunilor (pacta sunt servanda) = respectarea intelegerilor, acordurilor

6) scopul stabilitatii posesiunilor

 Ordinea mondiala = acele modele sau dispozitii ale activitatii umane, ce sustin scopurile elementare sau primare ale vietii sociale in cadrul omenirii ca intreg

Scurt istoric :

 inainte ultimei jum a sec XIX, ordinea mondiala a fost doar suma diverselor sisteme politice care au adus ordine in diverse parti ale lumii.( vezi sist identificate in pascu : sist crestino-latin ,sist asiatic,sist mongol etc)

 din ultima parte a sec XIX, incep sec XX, a aparut pt I data un sistem politic care este global in mod autentic -> ordinea la scara globala a incetat sa fie doar suma diverselor sisteme politice care genereaza ordine la scara locala, ea este si produsul a ceea ce poate fi numit un sistem politic mondial

 primul sistem politic global a luat forma unui sistem de state global ca urmare a expansiunii sistemului statelor europene la nivelul intregului glob si transformarea sa intr-un sistem de state de dimensiune globala;( pascu _ expansionismul european cu cele trei valuri : iberic,olandez ,englez si francez)

! Ordinea mondiala este diferita de ordinea internationala (cea intre state): ordinea mondiala nu se ocupa numai de ordinea intre state, ci si de ordinea la scara interna sau domestica si de ordinea in cadrul sistemului politic mondial in care sistemul de state este doar o parte( Ordinea mondiala : include ordinea intre state , ordinea din interiorul statelor si ordinea din cadrul sistemului politic mondial)

 unitatile ordinii mondiale nu sunt statele, ci fiintele umane individuale

 ordinea mondiala este anterioara ordiniii internationale, iar aceasta din urma are valoare pt ca ea este esentiala pt scopul ordinii in societatea umana in intregul sau.

Exista ordine in politica mondiala ?

 in istoria sistemului de state au „Э” trei traditii de gandire( traditia hobbesiana,kantiana si grotiana)

Traditia hobbesiana (sau realista) = politica internationala = o stare de razboi;

 RI = reprez conflict pur intre state si seamana unui joc de suma zero: interesele fiecarui stat exclud interesele celorlalte

 activitatea internationala particulara care este cea mai tipica pt activitatea internationala ca intreg este razboiul insusi

 pacea = perioada de recuperare dupa ultimul razboi si pregatire pt urmatorul

Traditia kantiana (sau universalista) = politica internationala = legaturile trans-nationale ce se stabilesc intre indivizii umani care sunt supusii sau cetatenii statelor; ( conflictul orizontal)

 interesele tuturor oamenilor sunt aceleasi

 activitatea internationala particulara care este cea mai tipica pt activitatea internationala ca intreg este conflictul orizontal al ideologiei care traverseaza granitele statelor si imparte societatea umana in doua tabere – mandatarii societatii imanente a omenirii si cei care ii stau in cale, cei animati de o credinta adevarata si ereticii, eliberatorii si oprimatii.

Traditia grotiana sau internationalista) = politica internationala se desfasoara in cadrul societatii internationale; ( comertul )

 statele nu sunt angajate intr-o simpla lupta, ci sunt limitate in luptele dintre ele de reglementari si institutii comune

 politica internationala nu exprima nici un conflict complet, nici o identitate totala de interese intre state; ea se aseamana unui joc partial distributiv si partial productiv

 activitatea internationala particulara care este cea mai tipica pt activitatea internationala ca intreg nu este nici razboiul dintre state, nici conflictul orizontal ce traverseza granitele statelor, ci comertul sau, mai general, raportul social si economic dintre o tara si alta;

 Societatea internationala crestina – caracteristici principale :

valorile care se aflau la baza societatii erau crestine;

nu era clar enuntat nici un principiu sau criteriu constitutiv fundamental privitor la calitatea de membru;

se acorda prioritate dr natural (azi = dr international pozitiv);

regulile de existenta pe care ea le enunta erau rudimentare si acoperite de presupunerile unei societati universale; ( vezi incercarile de realizare a uni imperiu crestin universal :plecand din Europa si in Bazinul Mediteranean si apopi in africa septentrional s i in Orientul Apropiat)

nu definea un set de institutii derivate din cooperarea dintre state; institutiile internationale sau supranationale existente erau cele ale Imperiului si Papalitatii si nu derivau din cooperarea sau consimtamantul statelor

 institutia diplomatiei se dezv in ac perioada;

 Societatea internationala europeana

valorile care stateau la baza societatii erau mai mult europene decat crestine;

creste sentimentul caracterului specific european al societatii de state => creste si sentimentul diferentierii culturale fata de ceea ce se afla in afara;

toti membrii au aceleasi dr fundamentale, obligatiile pe care si le asuma sunt reciproce, iar regulile si institutiile societatii internationale deriva din consimtamantul lor

entitatile politice cum erau regatele orientale, emiratele islamice sau organizatiile tribale africane trebuiau excluse dintre membrii deoarece principiul legitimitatii internationale = dinastic; (dupa Rev Americana si cea Franceza, principiul dominant de legitimitate internationala a incetat sa mai fie cel dinastic si a devenit national sau popular – autodeterminare nationala)

se indeparteaza de dr natural si se apropie de cel pozitiv

s-a trecut de la dr naturii -> dr natiunilor -> dr international;

suveranitatea = atribut al tuturor statelor, iar schimbul de recunoastere a suveranitatii = o regula de baza in cadrul sistemului de state;

regula noninterventiei, regula egalitatii statelor in ceea ce priveste dr lor fundamentale, dr statelor la jurisdictie interna;

razboiul sau interventia pt a mentine echilibrul de forte erau legale

notiunea de mare putere si cea a dr si indatoririlor sale speciale a ajuns sa exprime o noua doctrina a ierarhiei sau gradarii statelor, in locul vechii ierarhii a statului si precedentului mostenit

 Societatea internationala mondiala

valorile care stateau la baza societatii erau mai mult globale/mondiale decat europene;

baza culturala este asa-numita cultura a modernitatii (cultura puterilor occidentale dominante);

membrii societ internationale nu mai sunt considerati statele si natiunile, ci mai degraba organizatiile internationale, grupuri nestatale de diverse feluri ce opereaza fara frontiere si indivizii;

nu se mai pune accent pe pozitivismul istoric si legal, ci pe principiile dr natural sau la unele echivalente contemporane ale sale;

s-a facut distinctia intre cauze juste si injuste ale razboiului; s-a interzis razboiul agresiv;

Liga Natiunilor, UN, alte organizatii internationale generale au fost tratate ca institutii conducatoare ale societatii internationale, neglijand acele institutii ale caror rol in mentinerea ordinii era central;

 sistemul international modern reflecta toate trei elemente puse in evidenta de traditia hobbesiana, kantiana si grotiana : elementul razboiului si luptei pt putere intre state, elementul solidaritatii si conflictului transnational si elementul cooperarii si raportului reglat intre state;

 Societatea anarhica = statele suverane, spre deosebire de indivizii care fac parte din ele, nu sunt supuse unei guvernari comune => „Э” o anarhie internationala( lipsa unei autoritati centrale);

 in explicarea ac termen s-a facut apel la o analogie domestica :

statele, asemeni indivizilor, sunt capabile de viata sociala ordonata doar daca, dupa expresia lui Hobbes, manifesta o teama respectuoasa fata de o putere comuna;

statele, asemeni indivizilor lipsiti de stapanire, se afla intr-o stare a naturii care este ‚starea de razboi’;

„Э” trei slabiciuni in argumentul ca statele nu formeaza o societate deoarece sunt intr-o stare de anarhie internationala :

sist internat modern nu seamana in intregime unei stari hobbesiene a naturii

Pt Hobbes, in situatia in care nu „Э” o putere comuna

 nu poate „Э” industrie, agricultura, navigatie / absenta unei guvernari mondiale nu este neaparat o piedica in fata ind, comertului, etc.

 nu „Э” reguli morale sau legale (bine/rau, dreptate/nedreptate) / in cadrul sist de state care s-a dezv in Europa si s-a raspandit in intreaga lume, notiunile de bine si de rau in comportamentul international au detinut un loc central

 este o stare de razboi – doar ac trasatura a starii naturale s-ar putea aplica

RI moderne (statele suverane, chiar si atunci cand se afla in stare de pace, indica o predispozitie de a purta razboi unul cu altul)

argumentul este bazat pe premise false referitoare la conditiile ordinii intre indivizi si grupuri, altele decat statul;

 teama de o guvernare suprema nu este sg sursa de ordine in cadrul unui stat modern

 situatia RI s-ar compara mai degraba cu descrierea starii naturale la Locke (neexistand o autoritate centrala care sa impuna legea, membrii individuali ai societatii o vor impune)

argumentul trece cu vederea limitarile analogiei domestice

 statele sunt f diferite de indivizi

 anarhia intre state este tolerabila intr-o masura in care nu este tolerabila intre indivizi

 statele nu sunt vulnerabile in aceeasi masura cu indivizii infata unui atac violent (si chiar intre ele, statele sunt mai mult sau mai putin vulnerabile- puteri mari/mici)

Cum este mentinuta ordinea in politica mondiala ?

 ordinea in viata sociala

 mentinerea ordinii pp ca intre membrii (cel putin intre aceia care sunt activi dpdv politic) sa „Э” un sentiment al intereselor comune in scopurile elementare ale vietii sociale

 ac sentim al intereselor comune poate de multe ori sa nu sugereze o indrumare privind comportamentul care este in acord cu ac scopuri si cel care nu este => regulile sunt principii imperative generale care cer sau autorizeaza clase de persoane sau grupuri prescrise sa se comporte in moduri prescrise

 pt ca legile sa fie eficiente dpdv social, treb sa „Э” institutii care sa realizeze urmatoarele functii:

legile trebuie sa fie facute

legile trebuie comunicate

legile trebuie administrate

legile trebuie interpretate

legile trebuie aplicate

legile trebuie sa fie legitimizate

legile trebuie sa fie capabile de adaptare la nevoi si imprejurari noi

legile trebuie protejate

 ordinea in statul modern = in cadrul statului modern „Э” o institutie sau un set de institutii legate intre ele care fac efective legile sociale elementare = guvernul care detine puterea coercitiva (poseda o forta efectiva si detine monopolul utilizarii legitime a fortei);

acestuia i se aplica cele 8 functiii de mai sus;

 ordinea in societatile primitive prestatale = aceste societa au fost si ele lipsite de guvernare

 in lipsa unei autoritai centrale, functiile de mentinere a ordinii sunt indeplinite de catre grupuri – gr de filiatie si de teritoriu

 legile nu emana de la nici o autoritate centrala, ci apar din practica grupurilor de filiatie sau teritoriu, in relatiile lor reciproce; apoi ele sunt incluse in obicei si sunt confirmate de credinta religioasa si morala; conformarea fata de aceste legi e realiz prin sanctiuni morale

 asemanari intre societ primitive prestatale – societ internationala

= elementul ordinii este mentinut in ciuda absentei uneiautoritati centrale, ace realizandu-se prin asumarea functiilor de catre grupuri particilare, respectiv guvern

 deosebiri intre societ primitive prestatale – societ internationala

= statul in societ internat este suveran (are jurisdictie suprema asupra cetatenilor si teritoriului)/ grupurile de filiatie sau de teritoriu nu au nici un fel de astfel de dr fata de populatie si terit

= societ internat moderna este eterogena dpdv cultural, pe cand societ primitive prestatale erau marcate de un inalt grad de omogenitate culturala (mai mult, acestea din urma includeau si elementul de credinta religioasa sau magica)

in societ primitive prestatale, omogenitatea cult, credinta relig si magica => determina un grad inalt de solidaritate sociala

mentinerea ordinii in societ internationala treb sa aiba loc nu doar in absenta guv, ci si in absenta acestei solidaritati sociale

 Ordinea in societatea internationala

 mentinerea ordinii in societ internat are ca pct de plecare dezv intre state a unui sentim al intereselor comune in scopurile elementare ale vietii; oricat de diferite si conflictuale ar fi obiectivele lor, ele sunt unite in conceperea acestor scopuri ca fiind utile pt ele;

 Sentim intereselor comune- surse

teama de o violenta necenzurata,

din instabilitatea acordurilor, sau a insecuritatii independentei, sau suveranitaii lor; =>

legile = cele care dau indrumari precise referitoare la comportamentul care este compatibil cu aceste scopuri;

Legile coexistentei

reglementari care restrang locul violentei in politica mondiala

reglementari care prescriu comportamentul corespunzator pt a sustine scopul realizarii initiativelor

reglementari care prescriu comportamentul ce sustine scopul stabilizarii controlului sau jurisdictiei fiecarui stat asupra propriilor cetateni si a propriului teritoriu

reglementari care regleaza cooperarea intre state (politica, strategica, sociala, economica)

 Ideea societ internat identifica statele ca membrii ai ac soc si unitatile competente sa indeplineasca sarcinile politice necesare pt a face eficiente regulile ei fundamentale => ea exclude atribuirea ac competente unor grupuri altele decat statul (autoritati universale aflate deasupra lui sau grupuri segmentate din cadrul ei)

 Ideea societ internat identifica relatia dintre state ca fiind cea a membrilor unei societati supusi unor legi comune si implicati in institutii comune => ea exclude conceptia despre politica mondiala ca simpla arena sau ca stare de razboi

 Mentinerea ordinii : responsabile de cele 8 fct = statele (institutiiile principale ale societatii de state)

 In realiz ac fct statele colaboreaza unele cu altele in grade diferite, in cadrul a ceea ce se poate numi institutiile societatii internationale: echilibrul de forte, dreptul international, mecanismul diplomatic, sistemul managerial al marilor puteri si razboiul

Ordine contra justitie in politica mondiala

 principalii autori ai Cartei Natiunilor Unite trateaza pacea si securitatea ca obiective primare ale organizatiei iar promovarea dr umane ca obiectiv secundar, in timp ce statele africane si asiatice se dedica inversarii acestei ordini a prioritatilor (realizarea justitiei cu pretul dezordinii)

 Justitie = trebuie sa se faca urmatoarele distinctii:

justitie morala (comportament virtuos sau drept in general) vs justitie particulara (comportament corect intre altii)

justitie reala (recunoasterea reglementarilor ce confera anumite dr si indatoriri –pol, ec, soc) vs justitie formala (aplicarea acestor reglementari unor persoane similare)

justitie aritmetica (dr si indatoriri egale) vs justitie proportionala (dr si indatoriri care pot sa nu fie egale, dar care sunt repartizate potrivit scopului avut in vedere)

justitie comutativa (un individ sau un grup recunoaste dr celorlalte in schimbul recunoasterii dr sale) vs justitie distributiva (are la baza ideea binelui comun sau a interesului societatii ca intreg)

Justitia internationala sau interstatala

= reglementari morale considerate a conferi dr si indatoriri statelor si natiunilor; dr la suveranitate, la autodeterminare nationala

= dr statelor po fi in conflict cu cele ale natiunilor => justitia interstatala nu e aceeasi cu cea internationala (princ autodeterm nat a distrus uneori integritatea suverana a statelor)

Justitia individuala sau umana

= legi morale ce confera dr si indatoriri fiintelor umane individuale

Justitia cosmopolita sau mondiala

= legi care exprima ce este drept sau bine pt lumea ca intreg, pt o societ cosmopolita careia ii apartin toti indivizii si carei trebuie sa-i fie subordonate interesele sale („Э” doar ca idee sau ca mit)

 marea masa a omenirii politice nu are mijloace de agregare si articulare a interesului, de socializare si recrutare politica care sunt marca distinctiva a unui sistem politic

 ideologiile universale imbratisate de state sunt subordonate intereselor lor speciale, iar acordurile realizate intre state sunt produsul compromisului decat al luarii in considerare a intereselor omenirii ca intreg

 Justitia, in oricare din formele ei, este realizabila doar intr-un context de ordine; insa cadrul ordinii internationale este destul de neospitalier fata de proiectele de realizare a justitiei cosmopolite sau mondiale, este capabila sa dea doar un bun venit ideilor de justitie umana, dar nu este ostila fata de notiunile de dreptate imterstatala si internationala

 cine are prioritate: justitia / ordinea internationala

perspectiva conservatoare sau ortodoxa = recunoaste un conflict inerent intre valorile ordinii si justitiei in politica mondiala si le da prioritate primelor( prioritate acordata ordinii)

perspectiva revolutionarilor = recunoaste deasemenea un conflict inerent intre valorile ordinii si justitiei in politica mondiala dar le da prioritate ultimelor („sa se faca dreptate, chiar daca piere lumea”)( prioritate acordata justitiei)

perspectiva liberala sau progresista = au rezerve in a accepta ca „Э” un conflict intre ordine si justitie in politica mondiala si cauta moduri de a o reconcilia pe una cu alta (indreptarea nedreptatilor = adevaratul mijloc de intarire a ordinii internationale)

 Ordinea in viata sociala este de dorit deoarece este conditia realizarii altor valor; ea este conditia justitiei sau egalitaii intre state sau natiuni

 Ordinea mondiala este conditia de realizare a scopurilor justitiei umane sau cosmopolite ; daca nu „Э” un anumit minimum de siguranta impotriva violentei, de respect pt ceea ce se intreprinde si pt stabilitatea legilor proprietatii, scopurile justitiei politice, sociale si ec pt indivizi sau ale distribuirii juste a poverilor si recompenselor in relatie cu binele comun mondial, nu ar avea sens

=> nu rezulta de aici ca ordinea treb sa fie preferata justitiei in orice caz dat.